16 ANI FĂRĂ EI - Doina şi Ion, îngerii noştri moldavi

Se împlinesc 16 ani de la moartea Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici. La Chişinău, în fiecare toamnă se organizează un Festival de muzică în memoria lor – "Două inimi gemene", semn că n-au fost uitaţi. Citiţi povestea vieţii lor şi amintiri despre ei în Ediţia de Colecţie a Jurnalului Naţional de luni, 20 octombrie. Împreună cu Ediţia, un CD cu cele mai frumoase melodii ale lor.

Se împlinesc 16 ani de la moartea Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici. La Chişinău, în fiecare toamnă se organizează un Festival de muzică în memoria lor – "Două inimi gemene", semn că n-au fost uitaţi. Citiţi povestea vieţii lor şi amintiri despre ei în Ediţia de Colecţie a Jurnalului Naţional de luni, 20 octombrie. Împreună cu Ediţia, un CD cu cele mai frumoase melodii ale lor.

Au apărut prin părţile noastre ca o floare ieşită de sub zăpezile Siberiei, zâmbind încrezător unei ţări pe care o vedeau prima dată după ce a scăzut puterea sârmei ghimpate. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au venit la noi acasă ştiind că vin la ei acasă.   

Despre acest acasă ţinut sub obroc toţi anii comunismului vor fi auzit pe furiş de la părinţi, de la bunici, de la rude care îşi făceau mâna streaşină să privească peste Prut la neamurile din partea asta de ţară. Vor fi auzit că sunt români când Eminescu le va fi sunat familiar şi răscolitor cum e cântecul de leagăn al mamei. Iar despre ţară au auzit mult mai multe de la "nenea Grig", de la Grigore Vieru adică, omul care a prins din zbor ideea că amândoi sunt făcuţi să cânte dumnezeieşte patriotic. Că li se potriveşte asta ca mănuşa pe gerul aspru pornit mereu parcă numai dinspre ţinutul unde au fost trimişi cei care n-au vrut să spună românului decât român.

Doina şi Ion s-au cunoscut într-o zi la chioşcul de îngheţată de lângă Mitropolia din Chişinău. Şi-au căzut dragi şi s-au cununat cu iubirea de cântec. Ion avea studii muzicale, încerca deja componistica şi era în afirmare. Doina era dansatoare în ansamblul de dansuri populare "Moldoveneasca". Ar fi vrut ea să cânte, dar mama ei îi spusese cândva că are voce doar "de cameră"... de camera lor de-acasă şi atât. Ion însă a auzit-o şi i-a dat curaj. A văzut ce puternic poate fi glasul ei. Dar câtă putere şi ce mesaj avea să transmită auditoriului s-a văzut abia după ce poetul Grigore Vieru le-a încredinţat genialele versuri spre a face din ele melodiile românităţii.

PATRIA FIREASCĂ
"Am observat de la bun început că Doina şi Ion au o chemare specială, un dar trimis de Bunul Dumnezeu pentru acest gen de cântec deloc uşor şi tocmai de aceea de rar dat. Mai exact, rar reuşind chiar compozitorilor cu o mare experienţă artistică. Eram nespus de fericit observând că şi oamenii simpli din Basarabia au intuit ceea ce observasem eu, dânşii neavând o educaţie patriotică firească pentru cântecul de vibraţie patriotică firească pentru o patrie firească. Zic «patrie firească» pentru că până nu demult patria basarabenilor era Uniunea Sovietică", spunea poetul basarabean evocându-i pe cei doi artişti.

PE FRONT
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au avut prieteni mulţi, oameni de cultură şi din România, şi din Basarabia. Adrian Păunescu aproape că i-a înfiat, le-a făcut buletine pe adresa lui, i-a susţinut şi i-a însoţit în multe locuri din ţară. Rămâne memorabilă acea deplasare a lor pe frontul din Transnistria. Au mers să-i îmbărbăteze pe soldaţii care luptau cu separatiştii Doina, Ion, Carmen, Andrei şi Adrian Păunescu, precum şi Grigore Vieru. Era în mai şi le cântau soldaţilor "Treceţi batalioane române Carpaţii!". Soldaţii stăteau cu spatele la front, ca să-i apere pe artişti, ceea ce i-a intrigat pe separatişti. Au venit şi ei să vadă cine cântă acolo. Le-au adus cireşe şi au cântat împreună. Fireşte, a doua zi, au tras din nou.

Dacă astăzi mai apar articole denigratoare la adresa soţilor Aldea-Teodorovici în unele publicaţii din Basarabia este pentru că pe antiromâni îi mai doare cântecul lor, spunea poetul Adrian Păunescu. Pe ceilalţi, încă mulţi, cântecul acesta îi unge pe inimă chiar şi azi, la 16 ani de la plecarea lor. În România nu s-a organizat nici un concert în memoria lor. în schimb, la Chişinău, Cristofor, fiul lor, şi Eugenia Marin, mama Doinei, organizează anual în fiecare toamnă Festivalul de muzică "Două inimi gemene”.  

De dragul lor

Cristofor, fiul lor, este şi el muzician, duce mai departe vocaţia părinţilor, deşi cu alt fel de muzică. Organizează la Chişinău împreună cu mama Doinei, Eugenia Marin, Festivalul "Două inimi gemene", unde vin tineri din toată lumea şi cântă piesele Doinei şi ale lui Ion în româneşte. Ultima dată chiar rusul Ilia Trofimov, rus de orgine, a cântat în cea mai pură limbă română şi a îngenuncheat pe scenă la sfârşit. Semn că Doina şi Ion trăiesc. De fapt, ei n-au murit niciodată de tot, chiar dacă la sfârşitul lunii octombrie 1992, la Coşereni, ei s-au oprit din viaţa pământească. Ludmila Paciulia, jumătate basarabeancă, jumătate rusoiacă, a auzit cântecele lor târziu, după cei ei nu mai erau pe pământ. Nu ştia româneşte, dar a învăţat de dragul lor. Când a descifrat sensul versurilor din cântecele lor s-a mutat de la şcoala rusească la una de muzică şi s-a împrietenit cu o profesoară care admira şi ea patriotismul celor doi. Ludmila a devenit româncă pur-sânge, dar mai mult decât atât, s-a botezat în credinţa ortodoxă. Toate de dragul lor.

Doina şi Ion, pe CD

Din iubirea lor s-a născut Cristofor, copilul fericit care mergea cu părinţii la studioul de înregistrări şi la spectacole şi aştepta în culise ca acei artişti fabuloşi care ridicau sala în picioare să fie iarăşi părinţii lui. "Mă consideram cel mai fericit copil că pot merge alături de ei. Cât de mândru eram atunci când îi aşteptam în culise! Vedeam sala plină şi eram fericit că sunt al lor – doi artişti care ridică sala în picioare. Soţia unui muzician spunea despre soţul său: «Atunci când el iese pe scenă - nu mai e soţul meu». Eu însă, stăteam în spatele scenei şi aşteptam finalul spectacolului ca să fie din nou ai mei", îşi aminteşte acum Cristi.

Aflaţi întreaga poveste a vieţii Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici din paginile Ediţiei de Colecţie a Jurnalului Naţional de luni, 20 octombrie. De cântecele lor vă puteţi bucura ascultând CD-ul ce însoţeşte această ediţie. 17 melodii, printre care şi memorabilele "Eminescu", "Reaprindeţi candela", "Suveranitate", "Tricolorul".

"Am observat încă de la bun început că Doina şi Ion au o chemare specială, un dar trimis de Bunul Dumnezeu pentru acest gen de cântec deloc uşor şi tocmai de aceea de rar dat”
Grigore Vieru – poet

"Mă consideram cel mai fericit copil că pot merge alături de ei. Cât de mândru eram atunci când îi aşteptam în culise! Vedeam sala plină şi eram fericit că sunt al lor – doi artişti care ridică sala în picioare. "
Cristofor - fiul artiştilor