x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special 4800 de kilometri pe jos pentru a-l readuce pe Brâncuşi la Hobiţa

4800 de kilometri pe jos pentru a-l readuce pe Brâncuşi la Hobiţa

de Mircea Opris    |    04 Iul 2011   •   13:50
4800 de kilometri pe jos pentru a-l readuce pe Brâncuşi la Hobiţa

Expeditia pe urmele lui Brancusi a plecat luni, 4 iulie, din Timisoara, dupa 2 saptamani de cand a inceput la Hobita, in satul natal al lui Constantin Brancusi.

“Pe patul de moarte, la 16 martie 1957, Brancusi ii marturisea parintelor Teofil Ionescu, episcopul Bisericii Romane de la Paris, ca vrea sa fie inmormantat la Hobita, satul sau natal, alaturi de mama sa. Pana la urma, marele Brancusi a trait, la Paris, romaneste; in ultimii ani de viata nu a comunicat decat in limba romana si a murit romaneste', spune Laurian Stanchescu, omul care va “taia' Europa, pe jos, din dragoste pentru Brancusi.

A plecat de la Hobita, pe jos, spre Paris, intr-un demers pe care unii l-ar putea considera pura nebunie. Va ajunge in Franta in septembrie si spera sa-i poata inmana o scrisoare presedintelui Nicolas Sarkozy. Laurian Stanchescu vrea sa convinga autoritatile franceze sa fie de acord cu repatrierea osemintelor lui Constantin Brancusi.

Laurian Stanchescu, eseist, critic literar si poet, are 57 de ani. A plecat, in 21 mai, din Hobita, spre Paris, pe jos, pentru a-i cere presedintelui francez Nicolas Sarkozy sa fie de acord cu repatrierea ramasitelor pamantesti ale lui Constantin Brancusi. “Bunicii mei au stat intr-un sat langa Hobita. Cand eram mic, ma ducea bunicul cu carul la oras, la Targu Jiu, si-mi povestea despre un taran care a plecat pe jos la Paris ca sa dea chip pietrelor. E una dintre cele mai frumoase povesti ale copilariei mele. Cand am crescut, am invatat ca omul de care povestea bunicul a fost real', spune Stanchescu. “Pe patul de moarte, la 16 martie 1957, Brancusi ii marturisea parintelor Teofil Ionescu, episcopul Bisericii Romane de la Paris, ca vrea sa fie inmormantat la Hobita, satul sau natal, alaturi de mama sa. Pana la urma, marele Brancusi a trait, la Paris, romaneste; in ultimii ani de viata nu a comunicat decat in limba romana si a murit romaneste', isi explica el demersul.

Sunt peste 2.400 de kilometri de strabatut, iar temerarul calator spera sa ajunga in capitala Frantei candva in luna septembrie. De la Timisoara a pornit spre granita si va traversa mai multe tari, mergand exact pe traseul urmat, cu un secol in urma, de Constantin Brancusi. Demersul sau este sprijinit de Biserica Ortodoxa Romana, care ii asigura drumetului locuri de innoptat.

Laurian Stanchescu nu se teme de drumul lung. Poarta o bluza alba cu chipul marelui sculptor, pe care scrie “Mor cu inima trista pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea', are la gat o panglica tricolora si duce cu el o traista taraneasca din lana, primita in dar de la un taran din Hobita. Are la el si o punga din piele purtata la piept chiar de tatal marelui sculptor, Nicolae-Radu Brancusi. In ea a pus pamant de pe mormintele familiei de la Hobita. In traista de lana, Stanchescu adaposteste, cu mare grija, o scrisoare semnata de cei 84 de urmasi ai lui Constantin Brancusi. “Suntem descendenti ai familiei marelui sculptor Constantin Brancusi si vrem sa-si doarma somnul de veci in cimitirul din satul sau natal Hobita, alaturi de frati, parinti si strabuni. Dorim din tot sufletul si solicitam repatrierea ramasitelor sale pamantesti. Semnam cu sinceritate si raspundere' – acesta este textul scrisorii pe care Laurian Stanchescu vrea sa i-o inmaneze presedintelui Sarkozy.

Jurnalul National va va tine la curent cu inedita calatorie. De asemena detalii si update-uri pot fi gasite pe blogul http://brancusilegacy.wordpress.com iar corespondenta pe adresa de email thebrancusilegacy@gmail.com .

×