58 de rachete au fost risipite in vazduh

22 Sep 2004 • 00:00

SPECIAL

Apararea antiaeriana si aviatia Romaniei, la un pas de a fi anihilate.
Ca urmare a razboiul radioelectronic la care au fost supuse unitatile Armatei in timpul Revolutiei, militarii se pregateau de o invazie reala. In noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansatoarele si tunurile au "doborat" tinte inchipuite. Ulterior, comandantii si-au dat seama ca totul a fost o cacealma. Razboiul radioelectronic la care a fost supusa Romania in decembrie 1989 a pregatit o eventuala invazie. Scoaterea din lupta o unitatilor de rachete, aparare antiaeriana si radiolocatie insemna si posibilitatea ocuparii unor pozitii strategice de catre interesati. Aceasta s-ar fi intamplat, fiind un plan de rezerva, daca lucrurile impuse pe cale "pasnica" ar fi dat gres.

RAZVAN BELCIUGANU

In orice razboi modern, mutarea de deschidere se face cu un intens atac radioelectronic, "presarat" cu operatiuni psihologice si de dezinformare. Sunt vizati comandantii, pentru a nu mai fi credibili in fata propriilor subordonati, dar si trupele, pentru a nu mai reactiona conform procedurilor. Sunt vizate centrele de comanda, pentru a nu mai putea sa transmita ordinele care sa duca la dezvoltarea propriilor planuri de lupta, retelele de transmisiuni, pentru a scurtcircuita legatura dintre comandant si subordonat. Intr-o stare de haos indusa, in care fiecare intelege conflictul dupa puterile sale profesionale, psihologice si motivationale, orice actiune precipitata este speculata de adversar. Totusi, cine a fost a fost adversarul Armatei Romane in decembrie 1989?

MODELUL 1968. Despre posibilitatile de a purta lupte radioelectronice in Tratatul de la Varsovia, e de la sine inteles ca Uniunea Sovietica dadea tonul. Comandorul Radu Borcea, seful comandamentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare din 1989, a fost unul dintre specialistii romani care au purtat tratative cu partenerii sovietici pentru achizitionarea de mijloace de razboi electronic, destinate aeronavelor, pentru Armata Romana. "In timpul unei vizite facute in URSS persoana care ne-a prezentat virtutile acestor mijloace ce ni se ofereau spre cumparare ne-a exemplificat cu rezultatele remarcabile obtinute de expertii sovietici in domeniu in timpul efectuarii operatiunilor organizate si desfasurate in anul 1968, in vederea obtinerii suprematiei aeriene deasupra Cehoslovaciei", afirma comandorul. Practic, ofiterul sovietic a spus ca, in urma actiunilor Armatei Rosii, nu s-au mai efectuat nici un fel de legaturi radio. Singurele aeronave care au putut sa se desfasoare in voie, spunea rusul prin 1985, au fost cele sovietice, care au transportat pe calea aerului tot ce le era necesar ocuparii acestei tari.

DECORATIA. "In acest sens, doua avioane inzestrate cu mijloace de razboi electronic de tipul celor oferite Romaniei au efectuat zone de zbor pe traiecte, avand ca limita orasele Brno si Praga, fara intrerupere 24 de ore. Ba mai mult, spre a ne convinge de pretuirea pe care au dobandit-o in urma acestui succes, ne-a aratat si insemnele pe care le purta la uniforma, ca fiind decorat cu titlul Erou al URSS, inca din timpul vietii, decoratia fiind destinata doar post-mortem", si-aminteste Radu Borcea. Sovieticul a mai tinut sa le spuna romanilor ca, in 1968, la ora stabilita pentru declansarea actiunilor militare propriu-zise pentru invadarea Cehoslovaciei, la toate obiectivele strategice si de importanta deosebita se aflau din vreme persoane ce aveau misiunea ocuparii acestora prin mijloace specifice.

DEBARCAREA.La Brigada 1 de Rachete din Bucuresti, "tintele" au aparut plocon pe plansete incepand de la ora 18:30 din ziua de 22 decembrie 1989. Va reamintim ca la exact aceeasi ora Comandamentul Aviatiei Militare era supus asediului sonor, iar in fata Comitetului Central se mitralia de zor. "Situatia aeriana generala oferea imaginea unei debarcari si a unui atac al aviatiei asupra Capitalei. Acest lucru aparea atat pe display-urile comandantului brigazii, cat si la divizioanele de rachete din centura de aparare a Bucurestiului. Concomitent, la aceste divizioane si la brigada se semnala ca vor fi atacate de teroristi", povesteste unul dintre ofiterii de stat major al brigazii din acele momente. Se crea impresia ca avioanele inamice vin dinspre Dunare, apoi fac manevra spre Bucuresti sau direct dinspre mare spre Capitala, pe linia Constanta-Urzi-ceni-Bucuresti. Asadar, unitatile de rachete pareau a fi supuse unui razboi total.

BRAUL. Apararea antiaeriana a Bucurestiului era coordonata la acea vreme de Brigada 1 Rachete, avand in componenta noua divizioane aflate la o distanta de 30-40 de kilometri de Capitala. Trupele terestre, reprezentate in Bucuresti de Armata 1 aveau in subordine Regimentul de rachete KUB, cu o baterie aflata in serviciu permanent de lupta. Pe langa aceste mari unitati, mai existau Divizionul Aparare Aeroportuara Otopeni, Divizionul Aparare Aeroportuara Baneasa si Divizionul Aparare Antiaeriana mixt, din organica Diviziei 57 Tancuri Pantelimon, cu o baterie in serviciu permanent de lupta.

FOC. In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, cum situatia aeriana de pe plansete se complica, aparand din ce in ce mai multe tinte, comandantul brigazii a permis sa se deschida focul asupra celor mai periculoase tinte, care intrau in zona de nimicire. Brigada 1 Rachete a lansat sase rachete asupra tintelor respective. Este interesant ca aceste tinte erau descoperite si de radiolocatoarele centrului de radiolocatie de langa punctul de comanda, dotat cu statii centimetrica, decimetrica si metrica si care aveau posibilitati de a observa pana la 400-500 de kilometru spatiul aerian al Romaniei. Totodata, tintele erau descoperite si de divizioanele de rachete. Tocmai de aceea, in prima faza, s-a tras concluzia ca sunt reale. "Dupa lansarea celei de-a sasea rachete, comandantul, care fusese informat ca tintele fusesera nimicite, a ordonat incetarea focului. Apoi le-a cerut subordonatilor sai sa ii aduca macar o bucata de tabla din avioanele presupuse a fi doborate", spune ofiterul de stat major.

CACEALMAUA. Comandantul divizionului de la Mihai Bravu i-a raportat comandantului ca explozia rachetei la tinta a avut loc la aproximativ sase kilometri, la Uzunu. Cum era tinta doborata cea mai apropiata, o echipa a plecat sa scormoneasca locul. Bineinteles ca n-a gasit nimic. Comandantul Brigazii 1 Rachete, ce avea o mare experienta formata la cele peste 10 trageri reale la care participase de-a lungul carierei in poligonul din Kazahstan, a avut inspiratia sa ordone incetarea focului, dandu-si seama ca e o mare cacealma.

REGIZORUL. "Aceasta manevra nu putea fi executata decat de un singur actor, Armata Rosie", crede ofiterul de stat major. El dezvaluie ca, inainte de 1989, "toate dispozitivele de lupta si pozitiile de tragere erau comunicate la Moscova cu coordonatele geografice, conform Tratatului de la Varsovia". "Dar sovieticii mai stiau si toate frecventele emitatoarelor de cercetare, de dirijare, atat de baza, cat si de rezerva", mai spune ofiterul. De asemenea, aceste lucruri sunt confirmate si de comandorul Radu Borcea, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare. "Majoritatea echipamentelor noastre erau sovietice. Stiau ce tehnica ne-au dat, stiau frecventele, stiau tot. Asa se si explica interferentele in frec-ventele radio", spune comandorul.

CONSILIERII. De altfel, nici nu le era foarte complicat sovieticilor sa cu-noasca toate aceste lucruri. Si aceasta intrucat in Romania se aflau aproximativ 40 de ofiteri ce apartineau Directiei 10 Principala a inginerilor militari din Ar-mata Rosie. Coincidenta, acestia isi aveau domiciliul in Bucuresti, pe strada Delavrancea, la cateva case de cea a generalului Vasile Ionel, un general care stia inainte de 1989 mersul comertului si al achizitiilor de armament si care dupa Revolutie a de-venit sef al Armatei si apoi principal consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Roma-niei, Ion Iliescu.

EXPERTIZA

"Aceasta manevra nu putea fi executata decat de un singur actor, Armata Rosie. Toate dispozitivele de lupta si pozitiile de tragere erau comunicate la Moscova. Mai stiau si toate frecventele emitatoarelor de cercetare, de dirijare, atat de baza, cat si de rezerva" - ofiter de stat major

INVAZIA

"Situatia aeriana generala oferea imaginea unei debarcari si a unui atac cu aviatie asupra Capitalei. Acest lucru aparea atat la brigada, cat si la divizioanele de rachete din centura de aparare a Bucurestiului. Concomitent, se semnala ca unitatile vor fi atacate de teroristi" - ofiter de stat major

EXEMPLU

"Ofiterul Armatei Rosii care ne-a prezentat virtutile mijloacelor de razboi electronic ce ni se ofereau spre cumparare ne-a exemplificat cu rezultatele remarcabile obtinute de ei in timpul operatiunilor din 1968, in Cehoslovacia" - comandor(r) Radu Borcea

PREZENTA DE SPIRIT

"Dupa lansarea celei de-a sasea rachete, comandantul, care fusese informat ca tintele fusesera nimicite, a ordonat incetarea focului. Apoi le-a cerut subordonatilor sai sa ii aduca macar o bucata de tabla din avioanele presupuse a fi doborate" - ofiter de stat major

TRAGERILE

Militarii romani au lansat 58 de rachete pe intreg teritoriul national, in acea noapte de 22-23 decembrie 1989. Conform datelor de pe plansete, reiesea ca 60 la suta au lovit tintele. Cele mai multe au fost trase la Craiova, 29, de Regimentul 51, dotat cu rachete KUB. Acolo, in urma invaziei aparente si panicii produse putea sa se intample o nenorocire. Dar restul stocului de rachete, pana la 360 a ramas, din fericire, intact. Si aceasta si pentru ca de la atatea lansari s-a ars blindajul instalatiilor de lansare. La Cluj-Napoca s-au lansat patru rachete "Viespea", din cele mai moderne aflate la acea data in dotarea Armatei Romane. In cursul aceleiasi nopti s-au mai tras 12 rachete si la Resita, unde s-a consumat in urma luptelor invizibile cu "teroristii" si aproape un vagon de munitie. Un ofiter de rang inalt de rachete, ajuns chiar politician dupa 1989, in apropiere de Bucuresti, a dat un ordin ciudat in timpul actiunilor. A vrut ca unitatile de rachete si artilerie antiaeriana sa fie pregatite ca la un semnal dat de el sa fie "in unghi de inaltare 0", adica rachetele sa ramana cuminti pe rampa. Aceasta intrucat, zicea ofiterul, urma "sa treaca aviatia sovietica". E drept, daca ar fi trecut aviatia sovietica, ceva-ceva pagube puteau sa le faca si rachetele noastre. In aceasta cheie ar trebui sa incepem sa ne gandim, macar ca exercitiu, la tragedia din ziua de 23 decembrie de la Otopeni, cand au murit zeci de militari ai Trupelor de Securitate, chemati sa apere aeroportul. Cum apararea antiaeriana a Aeroportului era ocupata sa-i respinga pe "teroristii" despre care li se spusese ca ataca aeroportul, tunurile ar fi tacut. Din cer putea sa ploua cu parasutisti ai Armatei Rosii. E o ipoteza.

TRECUTUL

La luarea deciziei de a tine rachetele pe rampa dupa acea noapte a contribuit si faptul ca ofiterii romani de rachete studiasera si cele trei razboaie arabo-israeliene, cel de sase zile din 1967, cel de Yom Kippur (1972) si "Pace pentru Galileea". Atunci, Israelul a anihilat apararea AA si aviatia, facandu-le sa-si consume in van toata munitia. Un ofiter sovietic le-a tinut o prelegere la o Academie Militara din URSS si le-a explicat ca in sistemul de aparare antiaeriana a orasului Cairo si a obiectivelor strategice din Egipt si Siria erau intercalate si divizioane ale Armatei Rosii. Doborarea unei tinte era stimulata de guvernele tarilor arabe cu 1.000 de dolari. Rusii au impartit mia de dolari, distrugand cate o tinta.

OBIECTIVELE

Aceste lucruri ascund, de fapt, chestiuni cat se poate de mercantile. Aparitia de tinte false ar fi trebuit sa provoace lansari masive de rachete. Astfel, s-ar fi terminat cel putin stocul de rachete aflate pe rampa. Rachetele de "asteptare" sunt tinute in lazi de lemn. Pana le pui pe rampa de lansare, pana le verifici si pana le lansezi mai trece destul timp. Oricum, dupa acel razboi electronic intens tot sistemul national de aparare antiaeriana ar fi fost anihilat. Astfel, o invazie aidoma celei din Cehoslovacia ar fi fost floare la ureche. Dar o debarcare de acest gen este, in epoca moderna, doar varianta de rezerva, ultima, cand reteaua secreta nu a putut prelua obiectivele strategice. Intocmai cum explica ofiterul sovietic pe cand facea reclama mijloacelor lor de lupta electronica ce este sustinuta de la sol. Daca reteaua secreta si-a atins scopul, lansarea a cat mai multor rachete din cele 3.000 pe care le avea Armata Romana la acea data facea o paguba Romaniei, dar aducea castig in valuta forte fabricantului. De unde si-ar mai fi procurat Romania rachete pentru a-si reface stocul? Din Uniunea Sovietica. Aceasta deoarece tot sistemul nostru de aparare era (si este inca, partial) conceput cu echipamente rusesti. Inlocuirea intregului sistem cu echipamente din alta zona ar fi costat foarte mult, pentru ca aceasta implica si schimbarea hangarelor, echipamentelor de comunicatii, de reparatii, de pregatire a militarilor etc. Nemaipunand la socoteala faptul ca o eventuala reusita a retelei secrete ar fi dus, automat, la achizitionarea de rachete de unde trebuie. Contribuabilul roman plateste!