A ferit biserici de la demolare

APĂRĂTOR
Pe pămănt a avut greaua misiune de a se opune regimului comunist, insă cu ajutorul lui Dumnezeu a izbutit.


A venit la cărma Bisericii in vremuri de grea incercare. In Capitală multe biserici, majoritatea monumente istorice, se aflau in situaţia de demolare. De la inceput şi-a dat seama că urmează o perioadă dramatică pentru el. In interviul acordat ziarului nostru cu ocazia implinirii a 20 de ani de patriarhat, Teoctist a vorbit despre acest episod: "Demolările de biserici erau incepute, iar eu am preluat această dificilă problemă. Am intervenit atunci la primarul Constantin Olteanu pentru Biserica Sfănta Vineri. Mi-a spus că a fost la el şi părintele Bogdan şi că, personal, crede că Biserica Sfănta Vineri nu va fi demolată. Aceleaşi intervenţii le-am făcut şi pentru Biserica Sfăntul Spiridon Vechi, care, din nefericire, a fost totuşi dărămată, ca şi Biserica Sfănta Vineri. Am reuşit insă să salvez - slavă Domnului! - Biserica Bucur Ciobanul". Nenorocirea cu Sfănta Vineri a avut loc in timp ce se afla intr-o vizită oficială in Austria. Inainte de plecare, a primit asigurări că nu va fi demolată de vreme ce se aprobaseră lucrările de restaurare. Fiind la Viena, a aflat cu durere că Sfănta Vineri a fost dărămată.


IZBĂNDĂ. O grea incercare pentru Patriarh a avut loc in anul 1987, cănd Ion Dincă a fost trimis de Nicolae Ceauşescu să-i propună mutarea Patriarhiei şi demolarea complexului Patriarhal: "N-aş mai putea repeta cele patru ore de discuţii cu trimisul direct al cuplului prezidenţial, discuţii insoţite de ameninţări. Eu mi-am menţinut refuzul pe baza mai multor argumente. El imi cerea un consimţămănt, iar eu spuneam că «este imposibil», pentru că «indiferent de ce s-ar intămpla cu mine, eu nu pot să le spun credincioşilor că am consimţit». Incurcat, el mă tot intreba ce răspuns ar putea să dea cuplului dictatorial, pentru că ei nu sunt obişnuiţi cu refuzul. I-am sugerat să le propună să viziteze ei Reşedinţa Patriarhiei. A luat telefonul şi a incercat să imi dea impresia că vorbeşte cu cineva la telefon. Apoi, l-am invitat din nou să vină el, cel puţin, şi să vadă ce reprezintă această reşedinţă, care nu poate fi mutată din acest loc".

Se vedea deja amestecat, la propriu, in dărămături. După acea intălnire, se simţea ca un străin; icoanele parcă il respingeau. Ii rămăsese numai nădejdea in Dumnezeu. Se găndea la răspunsurile pe care urma să le dea lui Ion Dincă. La un moment i-a spus: "Domnule Dincă, vă amintiţi şi dumneavoastră că aceste biserici au un rol, un rol sfănt, mare!". Şi Patriarhia a rămas in picioare.


VIITOR. De cum s-a putut, Prea Fericitul Părinte Teoctist a iniţiat restaurarea şi construcţia unor noi mănăstiri şi biserici, construind multe biserici din temelie, in toate eparhiile in care a slujit. La Arad s-a ingrijit de redeschiderea Mănăstirilor Hodoş-Bodrog, Gai şi Prislop. A iniţiat şi a pus in operă restaurarea şi pictarea unui număr mare de biserici, a transformat şi restaurat Catedrala şi reşedinţa episcopală din Arad, inzestrănd-o cu un paraclis. In Oltenia s-a ingrijit de restaurarea mai multor mă-năstiri. Este vorba de locaşe sfinte precum Tismana, Polovragi, Paraclisul mitropolitan Duminica Tuturor Sfinţilor. In Moldova s-a ingrijit de restaurarea mă-năstirilor şi bisericilor de la Neamţ, Secu, Sihăstria, Bistriţa, Tazlău, Horaiţa, Slatina, Dragomirna, Bogdana, Sfăntul Ioan cel Nou de la Suceava, Putna (zidul de incintă, Paraclisul şi rezidirea Palatului Domnesc al lui Ştefan cel Mare), Răşca, Turnu Galatei, Catedrala Veche Sfăntu Gheorghe, Catedrala Mitropolitană, Bărboi, Cetăţuia, şi Frumoasa. De asemenea, in Arhiepiscopia Bucureştilor a dus la indeplinire iniţiativele Patriarhului Justinian in ceea ce priveşte restaurarea sau construirea unor mănăstiri: Dealu, Viforăta, Schitul Maicilor (translatată), Ghighiu, Cheia, Zamfira, Plumbuita, Căldăruşani, Ţigăneşti, Pasărea, Cernica, Sitaru, Suzana, Schitul Cricov, Techirghiol, conform site-ului www.patriarh.ro


CTITORII. A ctitorit bisericile de la Tocileni şi Popeşti-Leordeni. Biserica Sfăntul Spiridon - Vechi (1746), demolată in timpul regimului comunist, in noaptea de 13 spre 14 iunie 1987, a fost rezidită de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist intre anii 1994-1996. Mănăstirea Duminica Sfinţilor Romăni de la Atelierele Bisericeşti ale Patriarhiei din cadrul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romăne a fost de asemenea ctitorită de Prea Fericitul Părinte Teoctist, care a reluat iniţiativa primului patriarh al Romăniei, Miron Cristea, de a construi o nouă Catedrală Patriarhală.


INTERES. Teoctist a avut şi o bogată activitate publicistică. Intre anii 1982-2006 IPS Patriarhul Teoctist a publicat peste 17 volume de predici, cuvăntări şi meditaţii, cu titlul "Pe treptele slujirii creştine". A iniţiat o bogată activitate culturală şi ştiinţifică, prin acţiuni care au contribuit la creşterea prestigiului Bisericii. Sub indrumarea IPS au fost retipărite, cu text diortosit, şi prefaţate de către Prea Fericirea Sa toate cărţile de slujbă, precum şi majoritatea manualelor de studiu pentru invăţămăntul teologic seminarial şi universitar, iar in invăţămăntul primar au fost introduse ore de religie.


CĂRŢI. A publicat monografiile: "Mitropolitul Iacob Putneanul", o ediţie in limba engleză, "Sfăntul Vasile cel Mare in evlavia credincioşilor ortodocşi romăni", "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic romănesc" şi a editat in transliterare "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iaşi, 1980. De asemenea, a tipărit ediţia jubiliară din 1988 a "Bibliei de la Bucureşti" (1688) şi s-a ingrijit de tipărirea "Bibliei", ediţie jubiliară a Sfăntului Sinod (2002), tipărită cu binecuvăntarea şi prefaţa IPS.

DISTINCŢII ŞI DECORAŢII

Patriarhului Teoctist i s-au conferit ordine bisericeşti de către Patriarhia Ecumenică, Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei şi de către Arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei etc. Academia Romănă i-a acordat Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Romăne, fiind ales in 1999 Membru de Onoare al Academiei Romăne. I s-a conferit titlul de "Doctor Honoris Causa" din partea a numeroase universităţi. La 21 mai 1999 i s-a conferit din partea statului romăn Ordinul Steaua Romăniei in grad de Mare Cruce. I s-a conferit Diploma Star of Romania de către Forumul Dezvoltării Durabile Romănia-Orizont 2002 "ca recunoaştere a activităţii desfăşurate pentru susţinerea dezvoltării durabile a Romăniei". De asemenea, i s-a conferit Diploma de Excelenţă a Fundaţiei Dr. Wilhelm Fielderman pentru "contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc intre romăni şi evrei".

Cititi si: ● "Am mers de-a dreptul" ● Patriarhul ● Un vis: catedrala ● Sus să avem inimile! ● Intălniri istorice ● Calea către Patriarhie ● Inaintaşii săi ● Misiunea diplomatică ● O ultimă vizită Â