A fost odată 1 Decembrie 1918. Ce scria presa vremii în ajunul Marii Uniri

“Transilvania, Cetatea cea tare a Românismului”. Fapte şi întâmplări ce au precedat actul istoric de la 1 Decembrie 1918, reflectate în presa vremii
“A trecut valul furios şi s-a spart. Piatra românismului a rămas”… Nu mai ştiu cine a scris cuvintele acestea, în zilele acelea fierbinţi în care românii porniseră spre centrul spiritual al Ardealului, spre Alba-Iulia. Dar am sub ochi pagini întregi din ziarele acelui noiembrie 1918 şi spicuiesc din ele gânduri şi idei aşternute pe hârtie înainte de actul istoric de la 1 Decembrie.

“De la Nistru până la Tisa”
 “Şi iată, din doliul, din aburii de sânge românesc care a curs cu îmbelşugare din inima Ardealului şi până la Nistru a prins fiinţă, pe încetul şi cu nesfârşite dureri, ceea ce acum trei ani părea o utopie, un vis frumos, dorit de toţi, dar nerealizabil în întreaga lui splendoare: România Mare, de la Nistru până la Tisa”, scrie Liviu P. Nasta în ediţia din 3/16 noiembrie 1918 a ziarului Universul, preluând, ca laitmotiv, un vers celebru al lui Mihai Eminescu. “Gândească-se murmurătorii că Basarabia-i a noastră de acu’ pentru totdeauna, că lumina tremurată a candelei nestinse de la creştetul Marelui Ştefan cade pe tricolorul nostru, pe care putere lumească nu-l va mai scoate din plaiurile răzeşilor şi arcaşilor bucovineni. Iar Transilvania, Cetatea cea tare a Românismului, e a noastră astăzi şi ea. De la Nistru până la Tisa, peste mormintele copiilor şi fraţilor noştri, o singură flamură fâlfâie, o inimă bate. Colonia lui Traian şi-a recâştigat graniţele de acum mai mult de o mie de ani şi poporul românesc, pentru întâia oară în istorie, se cunoaşte sub acelaşi sceptru”.

Delegaţiile ardelenilor
Din presa vremii dezghioc câteva fapte ce au avut loc înainte de 18 noiembrie/1 Decembrie 1918. “Comitetul naţional din Transilvania, întrunindu-se la 29 octombrie, a hotărât, cu unanimitate de voturi, realipirea Transilvaniei la Patria-mamă şi a făcut cunoscut acest lucru Guvernului român, printr-un delegat trimis la Iaşi. Guvernul român, ţinând seama de votul adunării obşteşti din acest ţinut românesc (...), a trimis armatele române – care colaborează cu Aliaţii noştri –, să îndeplinească hotărârea poporului din Transilvania.”

Aşteptând trecerea Carpaţilor de către batalioanele române, comitetul a început pregătirile pentru Marea Adunare de la Alba Iulia. Dar, mai înainte, “s-au luat măsuri de ordine de către Comitetul naţional român, instituindu-se o gardă civilă compusă din toţi românii ce puteau purta armele, aşa că ordinea cea mai perfectă a domnit în oraşe şi la sate, în aşteptarea armatelor româneşti care aveau să împiedice ca bolşevismul din Ungaria să pătrundă acolo. În acelaşi timp, (...) a delegat pe d. Popovici, fruntaş român din Transilvania, să se prezinte, la Iaşi, guvernului român, să-i comunice hotărârea comitetului naţional român şi să ceară imediata ocupare a Transilvaniei”. Acesta s-a prezentat, la Iaşi, atât Regelui Ferdinand, cât şi membrilor Guvernului. Într-un interviu acodat ziariştilor, Popovici avea să spună că, înmânând depeşa ardelenilor, a “simţit că cel mai mare fapt istoric al României s-a împlinit”. 

Nu au fost însă singurii delegaţi trimişi să comunice decizia lor. Ardelenii au apelat şi la “miniştrii Înţelegerii”, diplomaţii Aliaţilor – Franţa, Anglia şi Italia, respectiv Saint-Aulaire, Barclay şi Auritti. “Delegaţii Consiliului Naţional al Românilor din Transilvania şi Ungaria, profesor Nicolae Bălan şi căpitan Precup, s-au prezentat acum 3 zile la d. de Saint-Aulaire, ministrul Franţei”, relatează ziarul Universul. Delegaţii “au adus la cunoştinţa ministrului Franţei că Consiliul Naţional a hotărât proclamarea Unirii cu România, în cea mai scurtă vreme, probabil la Alba Iulia. (...) Ministrul Franţei, răspunzând, a spus că: (...) D-sa speră că Unirea cu România se va îndeplini în cele mai bune condiţiuni. (...) Reprezentanţii aliaţilor au luat act de declaraţia delegaţilor Consiliului Naţional şi au promis că vor comunica guvernelor respective dorinţa de Unire a Românilor din Transilvania şi Ungaria”.

Interesant mi se pare, iarăşi, faptul că ziarele de la Bucureşti, în acele zile, anunţând viitoarea “adunare naţională constituantă” de la Alba Iulia (la 1 decembrie – stil nou),  continuă: “Probabil că tot la Alba Iulia va avea loc încoronarea perechii regale, când va sosi vremea”. Enunţul e publicat prima dată pe 12/25 noiembrie 1918...
__________________________________________________________

“Drepturile istorice nu sunt de dispreţuit şi vor avea încă oarecare greutate în cumpăna chibzuirilor internaţionale, dacă şi întrucât corespund dreptăţii şi simţământului dominant azi, nefiind izvorâte din siluire. România nu cere decât bun dreptul ei, nu vrea nimic ce nu-i al ei”
Universul, 14/27 noiembrie 1918