A obtinut visul american si acum vrea acasa

Lia Roberts a "racolat" un republican chiar dupa obtinerea cetateniei.

"Fie ca visele dumneavoastra sa continue sa devina realitate. Va multumesc ca ati ales Statele Unite ale Americii." Judecatorul Lloyd George de la Curtea din Las Vegas incheie astfel ceremonia prin care 52 de emigranti din toate colturile lumii - de la Armenia, Bosnia, Germania sau Cehia pana la Republica Dominicana, Pakistan, Siria, Philipine, China sau Taiwan - au devenit cetateni americani. Marian Andone este unul dintre ei. Sta in banca destinata in mod obisnuit juratilor, cu o expresie foarte serioasa, dar mai putin emotionata. Tocmai a jurat sa respecte Constitutia noii sale tari si sa moara pentru a o apara, daca e nevoie.
OANA STANCU
Las Vegas

E obisnuit cu procedura. Cu doua saptamani in urma a fost aici cu sotia sa, Elisabeta, care a fost chemata prima la depunerea juramantului. Intr-una din salile de la parterul cladirii situate in zona administrativa a orasului, departe de cazinouri dar la cativa metri de zecile de capele unde te poti casatori si fara sa te mai dai jos din masina, proaspetii cetateni americani asculta mesajul presedintelui George Bush, proiectat pe un ecran de pe o banda care isi demonstreaza vechimea si uzura la fiecare poticnire. "America este astazi nu doar spatiul in care locuiti, este tara dumneavoastra. Sunt mandru ca sunteti azi cetatenii acestei tari si onorat sa va fiu presedinte", intoneaza Bush dupa un discurs scurt despre valorile democratiei americane. Imediat isi face loc pe ecran un videoclip care sa ilustreze visul american: holde arate cu tractoare performante pe undeva prin Iowa, muncitori pe o schela newyorkeza, jucatori de fotbal american alergand inversunati pe teren, oameni care se imbratiseaza, copii urcati in carca tatalui. "Am I’m proud to be an american" si "God bless America" rasuna intr-un fel care nu ma emotioneaza, ba dimpotriva, imi trezeste amintiri din trecutul recent al romanilor.

Andone sau End-oan
In sala de judecata, Marian isi aude numele stalcit de un oficial, End-oan (dupa impartirea numelui sau in doua cuvinte pe care americanul poate sa le indentifice And, conjunctia si One, cifra 1).
La invitatia autoritatilor, multi din jurul lui au renuntat la numele usor de stalcit: un ceh va fi strigat Philip Morris, altul Lincoln etc. Si lui la locul de munca i se spune Mario pentru ca Marian, pronuntat in engleza, este nume de femeie. Sotia, pe care o alinta Tuta, a tinut insa ca pe ecusonul din piept sa scrie Elisabeta, nu Elisabeth.
Marian se ridica, potrivit ritualului, si spune numele tarii de origine. Judecatorul baga la cap si cateva minute mai tarziu, dupa ce candidatilor li se vorbeste despre semnificatia steagului american, depun juramantul cu mana la piept si intoneaza imnul cu fata la drapel, iar o tanara originara din Irlanda tine disursul de "absolvire" lacrimand in timp ce multumeste Americii pentru educatie, locuri de munca si libertate, Lloyd se adreseaza direct romanului pentru a-i atrage atentia ca judecatorul Curtii de Apel este roman, la fel si arhitectul acestei sali de judecata.
Lloyd continua sa vorbeasca despre forta Americii care sta in multiculturalitatea ei, despre necesitatea ca noii cetateni sa cunoasca perfect limba engleza sau despre obligatia lor de a fi recunoscatori Americii. "Libertatea se poate pierde fiind iresponsabili. Controlati-va emotiile! Educati-va copiii! America e mare pentru ca America e buna", incheie judeca torul citand din Edmond Burke. Si, pentru a sublinia specialul zilei de azi, acorda permisiunea de a se face fotografii in sala, inclusiv pe scaunul lui, pentru ca noii cetateni sa aiba amintirea acestei zile si sa plece apoi sa sarbatoreasca.

Cetatean si republican in aceeasi zi
"E, acum e momentul crucial. De aici nu pleci pana nu iei o decizie! Republican sau democrat?", se aude tonul pe cat de glumet, la fel de serios al Liei Roberts, aflata si ea cu noi in holul in care noii cetateni sunt asteptati de cele doua tabere politice pentru a se inregistra ca votanti. A mai castigat un vot; Marian alege partidul pe care ea il conduce aici in Nevada.

Chimicalele din mancare
"Cum te simti acum ca ai visul american implinit?", lansez stupid intrebarea, marcata fiind de prea multele filme americane pe care le-am vazut. Marian zambeste insa calm in timp ce aflu - soc! - ca se gandeste sa se intoarca in Romania. De ce Dumnezeu sa vrei sa faci asa ceva?! Ma gandesc repede la casa lui de 150.000 de dolari intr-un cartier inchis si bine pazit, la masina de 10.000 pe care i-a facut-o cadou de Craciun Tutei, la cei 4.000-6.000 de dolari pe care ii castiga impreuna intr-o singura luna, nu intr-un an...
Marian are alte griji. Chimicalele din mancare. "De ce crezi ca fac atat de multi dintre ei cancer?", imi spune cu seriozitate. Recunosc si eu ca imaginea americancelor de pe strada difera absolut de cea din filme: fete de 17-18 ani cu fundul cat satul, plin de rotocoale de celulita, cu burti atarnand peste pantaloni, dar muscand nestingherite din cate un burger. Elisabeta, trasa prin inel, combate flagelul cumparand produse de la magazinele grecilor, armenilor sau turcilor, unde mai gasesti carne cu gust sau legume autentice. Apoi scoala. Marian face comparatii intre ce a invatat el in clasa a doua si ce invata fiica lui, Andreea. "Stii ce a avut azi ca tema? Sa deseneze figurine".
Au venit din Galati in America acum cinci ani, dupa ce Marian completase intr-o doara formularul pentru loteria vizelor. Aveau 27 si 23 de ani si o fetita de 3 ani. Au vandut masina, consignatia de la poarta si au plecat, lasand fiecare in urma cate doi parinti si trei frati.
Marian era mecanic auto, Elisabeta lucra pentru o firma care facea barci si le exporta in Olanda. Material, acum s-a realizat. Spre deosebire de americanii care traiesc din cartile de credit, ei isi chibzuiesc traiul. Nu fac datorii, masina si-au luat-o cu banii jos. Dar nu a fost prea norocos. "Anul trecut am pierdut zeci de mii de dolari in Romania. In agricultura. Nu s-a facut nimic. Guvernul trebuia sa ma despagubeasca, potrivit legii cu starea de calamitate da...". In rest, a mai facut pentru familia sa o vila la Galati.

7.000 de romani in Nevada
In Nevada sunt circa 6.000-7.000 de romani, majoritatea angajati in singura industrie a Las Vegasului - cazinourile. La hotelul in care stam, lucreaza inca trei romance, cameriste si manageri de etaj. Iulian Costache este ghid turistic pe traseele spre Grand Canyon si destinat iile turistice din jurul Las Vegasului. In tara a fost analist programator. A venit aici din 1995, tot cu loteria vizelor. In aceeasi zi cu Marian, inca un roman si-a luat cetatenia. Liviu Istrate e insa aici de 20 de ani. Tatal sau a fugit pe vremea lui Ceausescu din tara, trecand Dunarea inot.