"Acesta este Fiul Meu cel iubit!"

Astăzi sărbătorim Botezul Domnului sau Epifania, adică Arătarea lui Dumnezeu in lume, iar ziua de măine este dedicată Sfăntului Ioan Botezătorul.

Boboteaza - Praznicul impărătesc al Botezului Domnului

Astăzi sărbătorim Botezul Domnului sau Epifania, adică Arătarea lui Dumnezeu in lume, iar ziua de măine este dedicată Sfăntului Ioan Botezătorul.

Semnificaţia marelui praznic impărătesc al Botezului Domnului a fost descifrată de-a lungul vremii de numeroşi părinţi ai Bisericii. Preotul Boris Răduleanu explică in cartea sa, "Semnificaţia marilor sărbători creştine", felul in care erau sărbătorite la inceputul creştinismului Naşterea Domnului şi Botezul: "In primele secole, Naşterea Domnului se sărbătorea in aceeaşi zi cu Botezul Lui, adică pe 6 ianuarie. Se considera Epifanie, adică Arătare, atăt Naşterea Lui, căt şi ieşirea Lui in lume, pe malul Iordanului. Incepănd din secolul al IV-lea, cele două momente din viaţa Măntuitorului se sărbătoresc in zile diferite, avănd in vedere că Naşterea Lui a fost precizată prin zămislirea Sfăntului Ioan Botezătorul şi avănd in vedere semnificaţia cu totul diferită pe care o au cele două sărbători".

Â

EPIFANIA. Evanghelia relatează astfel botezarea lui Iisus de către Ioan: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan insă Il oprea, zicănd: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzănd, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să implinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Â

Iar botezăndu-se Iisus, cănd ieşea din apă, indată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorăndu-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicănd: «Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit»". (Matei 3, 13-17).Â

Â

SMERENIA. De ce era nevoie ca Iisus să se boteze din moment ce Ioan ii chema la botez pe care aveau păcate şi voiau să se pocăiască? Regretatul duhovnic Sofian Boghiu explică: "Prin Botezul Domnului, Iisus ne invaţă cum putem deveni dumnezei prin har, prieteni ai Lui, asemenea cu El prin har, prin dragostea Lui, prin bunătatea Lui. Iisus vine şi Se botează cu botezul lui Ioan, cu botezul pocăinţei. Cei care veneau acolo işi spuneau toate păcatele stănd in apă, sub măna lui Ioan. Era nevoie de această conştiinţă a păcatului, pentru ca apoi, cu inima deschisă pentru bunătate, să-l intrebe: «Ce să fac?» Era un botez al pocăinţei care insă nu ierta păcatele lor, doar ii pregătea pentru calea lui Dumnezeu. Şi iată că Iisus vine şi El să Se boteze cu acel botez al pocăinţei. Ioan se apără: «Stăpăne, eu sunt sluga Ta, iar Tu eşti Stăpănul intregii existenţe, eu am nevoie de botezul Tău». Iisus ii spune: «Lasă, Ioane, fă aşa cum iţi spun Eu»".Â

Acelaşi părinte spunea că prin botez noi devenim fraţi ai lui Hristos, dar această vrednicie trebuie s-o păstrăm prin păzirea poruncilor Lui, intrucăt "Cine Mă iubeşte acela păzeşte poruncile mele", spune Domnul.

Â

IN POPOR. Ţăranii romăni considerau in vechime că pănă la Bobotează e dricul iernii, de acum crapă gerul şi iarna e pe ducă. In popor se mai spunea că ploaia la Bobotează prevesteşte o iarnă lungă, timpul frumos anunţănd o vară pe măsură, iar dacă bate crivăţul este semn că vor fi roade in bucate, iar de curge din streaşină se spune că se va face vin bun.

daniela.sontica@jurnalul.ro

Aruncarea crucii

In Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie, creştinii se pregătesc cu post negru sau aspru, după cum poate fiecare, iar in ziua praznicului şi incă opt zile după aceea iau agheasmă mare, pe nemăncate. Agheasma se păstrează la loc de cinste, intr-un vas curat şi se gustă din ea numai in cazul in care, după spovedanie, preotul opreşte de la impărtăşanie. La Patriarhie, sluba de sfinţire a apei se oficiază pe esplanada din faţa catedralei, de un sobor de arhierei şi preoţi, după incheierea Sfintei Liturghii. Slujbe arhiereşti la care participă mulţi credincioşi se oficiază la toate catedralele mitropolitane şi episcopale din ţară. La malurile marilor ape, şi in special la Dunăre şi la Marea Neagră, după sfinţirea apelor, episcopul sau preotul aruncă crucea in apă şi este obiceiul ca tinerii să sară in apa rece pentru a o aduce la mal. Credinţa lor este că vor fi sănătoşi tot anul şi li se implinesc dorinţele.