Activitatea Guvernului, desfăşurată "după ureche"

După nici o săptămână de la precedenta şedinţă, Guvernul se reunea iarăşi. Discuţiile se refereau la aproximativ aceleaşi probleme ca şi până atunci: industrie, salarizare, organizarea Guvernului. Se pare că socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din târg. Cu alte cuvinte, sistemul de salarizare convenit la ultima şedinţă nu se dovedise eficient. Deşi se hotărâse acordarea salariilor în întreprinderi în funcţie de realizări, Mihai Zisu, ministru al Resurselor şi Industriei, raporta: "Sunt întreprinderi care cu 18% producţie şi-au luat sută la sută salariile. (...) Una din cauze o constituie modificarea aberantă a normelor. La întreprinderea «23 August» pentru o locomotivă Diesel hidraulică de 2.300 CP norma era de 8.500 ore. Acum s-a ajuns la 10.300 ore. La «Timpuri Noi», s-au dublat timpii la principalele subansamble..."

Ion Aurel Stoica, ministru fără portofoliu, era de părere că sistemul salarial adoptat nu avea "nici în clin, nici în mânecă cu producţia pentru piaţă. «În aceste condiţii, orice producţie am face, ne conduce la concluzia care ne-ar sugera să temperăm fenomenul de liberalizare. În economia de piaţă, criteriul după care trebuie acordat salariul trebuie să fie cantitatea de bani pe care o încasează vizavi de valorile de întrebuinţare pe care le-a realizat»". Această părere a fost contrată însă de Petre Roman: "Ce înseamnă a «tempera» dacă n-ai, ca întreprindere, nici un obiectiv la care să te duci? A «tempera» înseamnă a menţine situaţia de acum. Atunci, nu avem decât să ne strângem lucrurile şi să plecăm. Să chemăm aristocraţia planificării din România să conducă; că se pricepe..."

O altă lege care a făcut valuri a fost legea întreprinderii. Proiectul său fusese trimis în Parlament fără a fi discutat în prealabil într-o şedinţa de guvern. "Nu e nici o problemă aceasta..., a menţionat Adrian Severin, ideea a fost s-o trimitem, să aibă Parlamentul de lucru." Şi cu aceasta, discuţiile pe tema respectivă s-au potolit şi s-a trecut la a treia problemă pe ordinea de zi: transformarea centralelor industriale în companii. S-a ajuns la concluzia că aceste companii erau mai profitabile pentru stat. Constantin Fota, fost director la Compania de mecanică fină de la începutul lui '90, proaspăt devenit ministru al Comerţului şi Turismului, puncta care erau avantajele constituirii acestor companii: "Vreau să vă spun că această companie nu este o centrală cu o altă faţă; este o instituţie cu funcţii complet deosebite. (...) Sunt reunite în proporţie de 50%-60% unităţi din domeniu. Multe alte întreprinderi de profil n-au intrat. Care sunt avantajele companiei? Avantajul de a pune la un loc banii de cercetare-dezvoltare care reprezintă factorul progresului. Nu fiecare întreprindere mai poate să dezvolte o astfel de activitate. Acesta este motivul pentru care întreprinderile se unesc. Compania nu se mai uită la guvern; de la guvern, compania trebuie să primească numai reglementări, normative şi nimic altceva. În al doilea rând, la investiţii nu mai dă statul bani..." Deci, companiile erau bune, atâta timp cât nu se schimba doar numele fostelor centrale industriale, ci şi funcţia.
Se împlinea deja o lună de când guvernul se străduia să întocmească o lege prin care să îşi stabilească modul de organizare şi funcţionare, care să fie aprobat de toţi membrii săi. Problema era una constituţională. Puterea legislativă şi puterea executivă nu erau încă separate din punct de vedere normativ. Cel însărcinat cu întocmirea proiectului de lege, consilierul Adrian Severin, lămurea ce era de făcut în continuare: "Singurul lucru pe care l-am făcut este că Parlamentul ne-a dat un cec în alb până la 30 septembrie. Au spus: formaţi instituţiile, daţi normativele pe care le doriţi până la data respectivă."

La începutul lunii iulie, oficialii români se confruntau cu o problemă de imagine. Mai mulţi protestatari, printre care şi Doina Cornea, cereau sistarea ajutoarelor din Occident pentru România până la înlăturarea actualei puteri, aleasă la 20 mai 1990. "Aceşti disidenţi fac, la adresa conducerii ţării, aprecieri deosebit de dure, nemeritate, agresive, uitând că a existat o Revoluţie, că ne aflăm într-un proces foarte complicat, care ar necesita dialog real, conlucrare... Dar, după cum se comportă, eu nu mai cred că doamna Doina Cornea, domnul Petre Mihai Băcanu, domnul Dan Petrescu vor să aibă dialog...", a spus Petre Roman la încheierea şedinţei de guvern din 12 iulie. Cu acest subiect, lucrările şedinţei s-au încheiat brusc. Prim-ministrul era aşteptat la o conferinţă de presă.