Aeroportul de la Sibiu, un pericol public

După o investiţie de peste zeci de milioane de euro, după un proiect şi consultanţă germană, după munca depusă de firmele protejate de PDL şi Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), noul Aeroport Internaţional Sibiu este refuzat de autorităţile naţionale pentru a fi trecut în lista avizelor pentru atestarea naţională la spaţiul Schengen.

Totul după ce afacerea "Aeroportul Sibiu" dovedeşte că ascunde deficienţe care pot transforma, oricând, investiţia în cimitir al avioanelor. Consiliul Judeţean Sibiu şi Primăria Sibiu, în calitate de investitori, fac presiuni inimaginabile pentru ca cineva să asigure recepţia unor lucrări care, potrivit documentelor oficiale, nu sunt conforme cu proiectele iniţiale. Faptul că din cadrul investiţiei finale lipseşte cu desăvârşire depozitul de carburanţi şi 20 de metri din lungimea construită a aeroportului poate părea infracţiune minoră în comparaţie cu faptul că întreaga reţea electrică a construcţiei se află sub apă. Aceasta însemnând că balizajul pistei, care asigură decolarea şi aterizarea aeronavelor, dar şi comunicarea cu aparatele aflate în zbor, este pus în pericol în orice moment.

Proiectul la noul Aeroport Internaţional Sibiu a fost demarat în anul 2006, când autorităţile locale avansau o cifră de investiţie de 53 de milioane de euro. Apoi, cifra a urcat la 69 de milioane de euro şi în final a ajuns la 118 milioane de euro, totul făcut pe jumătate, la iniţiativa primarului de Sibiu, Klaus Iohannis, şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu, Martin Bottesch, ambii membri ai FDGR. În urma unor licitaţii şi atribuiri de lucrări, Aeroportul Sibiu a fost realizat după un proiect al Obermeyer Planen+Braten GmbH din Germania, având ca manager de proiect pe Guido Retter de la Dornier Consulting GmbH, tot din Germania. Constructor al lucrării a fost desemnată societatea Dafora SA din Mediaş, o firmă de casă a PDL-iştilor din judeţul Sibiu, la care s-a adăugat SC Max Boegl, ca o contribuţie a prieteniei locale româno-germane.

La recepţia din 17 septembrie 2007 s-a constatat că lipseşte staţia de carburanţi aviaţie-auto şi că postul trafo nu este finalizat, motiv pentru care, cu excepţia reprezentanţilor Consiliului Judeţean şi ai Primăriei, care au votat pentru recepţia lucrării, reprezentanţii aeroportului, cei care urmau să asigure activitatea, au votat împotriva recepţiei lucrărilor. Între cei care refuzau să recepţioneze lucrările se afla şi actualul comandant al aeroportului, Augustin Sava. Deşi lipseau depozitul de carburanţi şi postul trafo, comisia de recepţie nu recomanda constructorului să intre în legalitate, cu tot cu celelalte 21 de lucrări nefinalizate la termen. Documentul consemnează, la pagina 11, şi faptul că în aeroport "se înregistrează scurgeri ale rezervorului de apă şi că se inundă camera pompelor". Este prima menţiune făcută cu privire la pericolul pe care îl poate genera existenţa apei în noua construcţie.

La aproape doi ani de la prima recepţie a lucrărilor, la 21 aprilie 2009, Comisia verifică din nou stadiul lucrărilor. Sesizând gravitatea situaţiei, preşedintele CJ Sibiu, Martin Bottesch (FDGR), se retrage din comisie, lăsând locul vicepreşedintelui CJ, Constantin Şovăială (PDL). Dar, din motive care vizau aceleaşi deficienţe sesizate în urmă cu doi ani, comisia decide din nou amânarea recepţiei până la data de 14 mai 2009. În procesul-verbal nr. 4.658 încheiat la 21.04.2009 se consemnează că "la inspecţia vizuală a lucrărilor au fost sesizate acumulări de apă, în partea de nord, la ambele capete ale pistei".

Acestea au condus la tasarea straturilor de pământ aduse pentru prelungirea pistei şi, în consecinţă, "mărirea rosturilor de dilataţie a unor plăci betonate până la 50 mm". La rândul său, Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), prin adresa 9441/15.04.2009, lansează o serie de avertismente legate de siguranţa în exploatare a Aeroportului Sibiu. AACR semnala acumularea de apă şi, pentru prima oară, se vorbea despre "prezenţa apei în canalele de vizitare ale instalaţiilor electrice". Mai mult, Autoritatea Aeronautică consemna şi "tasarea terenului în zona căminelor de canalizare şi balizaj, unele denivelări din banda pistei".

După un alt an, la data de 26 mai 2010, tot în absenţa preşedintelui CJ Sibiu, este dat un nou termen final de execuţie, pentru data de 26 august 2010. Pentru ca activitatea comisiei să meargă ceas, conform sloganului impus de administraţia FDGR, la 26 mai 2010, structura comisiei de recepţie a fost modificată, aşa încât Consiliul Judeţean avea patru membri, Aeroportul Sibiu - trei, Primăria Sibiu - trei, iar firma germană care a asigurat managementul lucrării - cinci. Chiar şi aşa, comisia a constatat alte zeci de deficienţe la terminalul de pasageri, la turnul de control şi la clădirea aeroportului. Aspectul legat de inundarea acestuia şi a reţelei electrice este din nou consemnat, astfel că, la pagina 5, se arată că "acestea sunt inundate", dar, din nou, nimic despre absenţa depozitului de combustibili.

Comisia nu a consemnat nimic nici despre apariţia, din cauza acumulărilor de apă, a florei şi faunei acvatice la capătul pistei, motiv pentru care o serie de operatori aviatici au reclamat ciocnirea aparatelor de zbor cu păsările.

Cât de mândră este comunitatea sibiană, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că primul care a vorbit public despre problemele existente la Aeroportul Sibiu, prof. univ. dr Corneliu Bucur, a fost executat imediat. PDL a dispus, în urmă cu câteva zile, excluderea din partid şi automat din funcţia de consilier judeţean. "Este de neacceptat să investeşti zeci de milioane de euro şi să nu reuşeşti nici la trei ani să ai lucrarea la cheie cu toate obiectivele realizate. Aici, interesele sunt uriaşe", declară Bucur. Din calitatea de consilier judeţean, a solicitat, în numeroase rânduri, autorităţilor locale documentele care să ateste faptul că pentru lucrare au fost executate studiile geo, studii care ar fi arătat că Aeroportul Sibiu stă pe o falie de argilă cu o grosime de 7 m, care nu permite absorbţia apei şi care ar fi trebuit să determine o proiectare specială a construcţiei.

Cât priveşte lipsa depozitului de carburanţi, "aceasta poate fi lămurită numai de Curtea de Conturi sau organele de anchetă penală", crede fostul consilier judeţean Corneliu Bucur, singurul dispus să vorbească cu cărţile pe faţă despre afacerea "Aeroportul Sibiu".

Sava: "Cablurile de balizaj pot funcţiona şi în apă"
Despre pericolul generat de inundarea reţelelor electrice, care poate duce până la căderea reţelei de balizaj şi coordonare a zborurilor, directorul Aeroportului Internaţional Sibiu, Augustin Sava (foto), încearcă să vorbească pe ocolite. Ca subordonat al Consiliului Judeţean Sibiu, Augustin Sava şi-a schimbat poziţia avută în 2007.
Sava susţine, printr-un comunicat de presă, că "s-au efectuat drenaje care să rezolve problema acumulărilor, din păcate insuficiente, şi la această dată se pune în operă drenajul care să rezolve definitiv problema acumulărilor de apă". Mai mult, "cablurile de balizaj sunt în apă, dar există garanţia dată de constructor că aceste cabluri au capacitatea să funcţioneze în apă", susţine comandantul Augustin Sava.

Despre absenţa terminalului de combustibil, Sava declară că acesta nu a mai fost construit din cauză că nu au mai ajuns banii alocaţi investiţiei. "În limita banilor putea fi construit doar un terminal la dimensiuni insuficiente", ca şi cum Consiliul Judeţean Sibiu şi Primăria Sibiu nu au semnat un împrumut de peste 100 de milioane de euro pentru toate dotările şi utilităţile necesare. "Comunitatea sibiană poate fi mândră de realizarea acestui obiectiv, dar observăm că, mai nou, toată lumea se pricepe nu numai la fotbal şi politică, ci şi la aviaţie", finalizează comandantul Sava.