Afacerea F-16 devine programul "Rabla cu epoleţi"

Prezentată de preşedintele Traian Băsescu şi de Ministerul Apărării ca o variantă de criză, achiziţia avioanelor F-16 la mâna a doua se dovedeşte în acest moment imposibil de evaluat financiar.

Mai mult, ea începe să se apropie de costurile maximale prevăzute iniţial pentru programul multirol, în condiţiile în care singura explicaţie oficială pentru scoaterea din competiţie a concurenţei celor de la Lockheed Martin a fost situaţia economică precară a României.

Autorităţile române riscă, astfel, să fie acuzate de încurajarea concurenţei neloiale de firme importante precum SAAB (producătorul suedez al avionului Grippen), EADS (concernul european care produce Eurofighter Typhoon) sau Boeing (fabricantul avionul F-18). De altfel, reprezentantul SAAB la Bucureşti, Richard Smith, protestează, deja, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, faţă de opacitatea deciziei luate în CSAT.

COSTURILE URCĂ SPRE 4 MILIARDE
Un comunicat remis ieri de MApN dezvăluie un cost-surpriză care ar putea să tripleze valoarea contractului: în afară de cele 24 de avioane F-16 Block 25 aprobate, marţi, de CSAT, România va achiziţiona încă 24 de avioane multirol noi, produse tot de concernul american Lockheed Martin - de tipul Block 50-52. Noua achiziţie este prevăzută ca o etapă intermediară către programul F-35 (avionul de generaţie a cincea, care va apărea pe piaţă după 2020).

Comunicatul nu precizează data la care vom cumpăra lotul de 24 de avioane noi, iar oficialii ministerului şi cei ai Preşedinţiei au refuzat să facă precizări suplimentare. Comunicatul dezvăluie, în schimb, costul primului pachet de 24 de aeronave: 1,3 miliarde de dolari. Pe cale de consecinţă, costul pachetului de 24 de avioane noi ar putea însemna, potrivit unor surse militare, minimum încă 2,5-3 miliarde de dolari.

Totalul facturii "de criză" pe care România o va plăti se apropie astfel de 4 miliarde de dolari, adică exact costul estimat pentru programul multirol înainte ca Bucureştiul să-şi susţină orientarea spre soluţii de avarie sub pretextul declinului economic.

BANII SE ÎNTORC LA LOCKHEED
Cele 1,3 miliarde de dolari pe care ţara noastră îi va plăti pentru primul lot de 24 de avioane F-16 înseamnă, în principal, costuri legate de modernizare şi reechipare a avioanelor cu muniţie şi echipamente moderne. Surse apropiate negocierilor au declarat pentru Jurnalul Naţional că Lockheed Martin, firma producătoare a aparatelor, este printre principalii beneficiari ai banilor pe care România îi va plăti pentru retehnologizare.

Pe lista scurtă se mai află, potrivit aceloraşi surse, companii americane importante, precum Boeing sau Raytheon Missile Systems. În total, numărul de firme americane care vor beneficia de contracte în programul multirol se ridică la 47. Printre furnizorii agreaţi s-ar putea afla şi BAE Systems, printr-una dintre filialele sale americane.

De menţionat că toate aceste companii apar şi într-un document făcut public în mai 2008 de către Agenţia Americană pentru Securitate şi Cooperare în domeniul Apărării (DSCA).

În notificarea respectivă, Agenţia anunţa Congresul de la Washington despre intenţia României de a cumpăra 24 de avioane F-16 Block 50-52, printr-un contract a cărui valoare era estimată la 4,5 miliarde de dolari. În document, DSCA enumeră printre firmele care ar fi urmat să fie angajate drept contractori pentru furnizarea echipamentelor şi serviciilor necesare în tranzacţie firme precum Lockheed Martin, BAE Advanced Systems sau General Electric.

O altă parte dintre cele 1,3 miliarde de dolari va fi dedicată instruirii piloţilor români. Conform unor surse militare, este vorba de 50 de ofiţeri români, care vor fi instruiţi în baze americane.

 

"E o afacere nebunească!"
Richard Smith, directorul de marketing al SAAB pentru România, acuză lipsa de transparenţă a autorităţilor de la Bucureşti.

 

● Jurnalul Naţional: Ştiaţi că România va achiziţiona şi 24 de avioane noi?

Richard Smith: Eu am aflat din mass-media despre decizia CSAT. Cred că asta e o parte a problemei. Nimeni nu are să ştie ce s-a decis de fapt. Înţeleg că oferta americană a fost de 24 de avioane vechi şi 24 noi, în valoare totală de 4,5 miliarde de dolari. Nu există nici un plan de finanţare şi nici offset.

 

● Ce părere aveţi despre decizia României de a cumpăra avioane F-16?

Sunt destul de supărat, surprins şi cred că această decizie se bazează pe lipsa unui proces de negociere şi pe lipsa totală de transparenţă. Aş pune serios sub semnul întrebării criteriile pe care s-a bazat procesul de selecţie. Acum două zile, aceste avioane erau gratuite, acum 24 de ore erau 24 de avioane în uz şi costau 1,3 miliarde, acum sunt 24 noi şi 24 în uz.

Sper doar că această decizie va fi dezbătută în Parlament şi ne vom asigura că toate vocile vor fi auzite. Numai aşa vom putea afla cât s-a oferit, ce soluţii tehnice propune fiecare, ce vârstă au avioanele, dacă există offset şi finanţare sau nu există. Până acum, e o afacere care nu oferă României nimic. Va fi doar o povară pe bugetul naţional.

 

● E o decizie nebunească!

Actualul Guvern are, totuşi, o majoritate stabilă în Parlament şi este posibil ca solicitarea dumneavoastră să fie respinsă şi decizia actuală să fie menţinută...

Dacă aşa vor sta lucrurile, atunci sper că acei oameni vor putea să doarmă liniştiţi noaptea ştiind că americanii nu vor aduce locuri de muncă şi nici investiţii, că avioanele acestea sunt rable vechi, pe care aviaţia americană se teme să le mai folosească. Sunt avioane care vin din deşert şi va trebui să fie modernizate.

 

● De ce spuneţi că sunt rable?

Pentru că asta sunt! Sunt avioane foarte vechi, din anii '70.

 

● Comparaţia din punct de vedere al calităţii avioanelor este un subiect în care sunteţi direct interesat. Un alt subiect care trebuie, însă, discutat este transparenţa procesului de achiziţie. Ştiu că aveţi susţinerea ambasadei suedeze şi ar fi interesant de ştiut dacă vă veţi adresa pe canale diplomatice unor foruri superioare, de exemplu Uniunii Europene.

E prea devreme să spun asta, dar vom discuta cu siguranţă despre asta. Nu a existat o licitaţie, iar într-o achiziţie de asemenea proporţii şi de o asemenea importanţă politică, financiară şi militară ar trebui să existe o licitaţie. Toată lumea ar trebui să ştie ce oferte au fost şi să se facă o alegere transparentă şi onestă.