Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CONCURENŢĂ LA RADIO ŞANŢ ● Într-un sat din Oltenia, ţăranii nu mai umblă cu radiouri în căruţă
Din noiembrie anul trecut, un primar oltean îşi face "imagine" prin
intermediul unei staţii care emite în toată comuna. Dedicaţiile,
cîntecele populare şi ferparele reprezintă la Gostavăţu noul "sound"
(n.r. – sunet) al vieţii la ţară.
CONCURENŢĂ LA RADIO ŞANŢ ● Într-un sat din Oltenia, ţăranii nu mai umblă cu radiouri în căruţă
Din noiembrie anul trecut, un primar oltean îşi face "imagine" prin intermediul unei staţii care emite în toată comuna. Dedicaţiile, cîntecele populare şi ferparele reprezintă la Gostavăţu noul "sound" (n.r. – sunet) al vieţii la ţară.
În fiecare dimineaţă, de pe la orele 8:00, măgăruşii hîiţi de muncă din Gostavăţu, Olt, ciulesc urechile. Din stîlp în stîlp, pe drumul principal al comunei, desfăşurat pe 22 de kilometri, se aud melodiile săltăreţe şi anunţurile de nuntă, botez sau înmormîntări. De la manelele lui Vasile Zidaru de pe albumul "La căpşuni în Spania" la melodii populare olteneşti, difuzoarele varsă decibeli timp de opt ore zilnic pentru gostavăţeni. Aşa că oamenii din sat nu prea se mai adună la poartă la Radio Şanţ atîta vreme cît, dacă stau şi vorbesc pe strada principală, abia se mai înţeleg între ei. Din noiembrie anul trecut, în buricul Gostavăţului nici măgarii nu se mai aud cînd rag, de ora exactă.
FĂRĂ MUZICĂ LA PRIVEGHI. Cînd se întîmplă, Doamne fereşte, să moară un om în unul din cele patru sate aparţinătoare ale comunei, Gostavăţu, Fîntînele, Brezuica şi Slăveni, DJ Ion, directorul Căminului Cultural, umblă la butoane. Dacă mortul e din primele două sate, canalul 2 e închis, dacă e din ultimele, canalul 1 amuţeşte, iar difuzoarele tac şi ele în acea jumătate de comună. Altfel, programul artistic al "postului" este pînă la 16:00. Ca să nu se spună că oamenilor gospodari din Gostavăţu le arde numai de distracţie, DJ-ul "radioului" o lasă mai moale cu dedicaţiile în timpul săptămînii. Sîmbăta şi duminica, după slujbă, norma de patru-cinci dedicaţii zilnice e depăşită de sătenii dornici să împărtăşească consătenilor vreun botez, zi de naştere sau nuntă.
DJ MULTILATERAL DEZVOLTAT. DJ Ion, pe numele lui Ion Popa, director de cămin cultural şi coregraf la grupul de copii din sat în timpul liber, nu e de găsit la locul de muncă, deşi e jumătatea programului artistic. A fixat canalul pe un post de radio şi s-a dus să sape nişte fîntîni. Primarul îl sună să se prezinte şi, peste un sfert de oră de la apel, apare la costum gri şi cravată bleu, călare pe bicicletă. Smead şi cu chelie, DJ-ul ne prezintă încîntat minunile din căminul cultural care se închiriază pentru nunţi, botezuri şi parastase. Ultimele, gratis. Ne arată şi "nixerul" (n.r. – mixerul), la care se ascultă muzică la petreceri, şi microfoanele folosite la serbări de copii sau de lăutari. "Doi, zece, doi, zece", face să răsune încăperea străjuită de portretele în manieră naivă de pe pereţi cu Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu şi Eminescu. Dar nu aici, în sala de petreceri, cu o masă de tenis în mijloc, se găseşte "scula" DJ-ului. Într-un fel de "casă mare" a căminului cultural se află staţia de amplificare de care nea Ion răspunde cu capul. "Mie-mi place ca pe o sculă să lucreze o singură persoană, ca să ştii clar pe cine tragi la răspundere", explică primarul de ce doar DJ Ion se ocupă de staţia de unde se emite la cele 50 de difuzoare din comună.
MOFT UTIL. Cum a ajuns Gostavăţu, localitate cu mai puţin de 4.000 de locuitori, să aibă un fel de radio local? Gurile rele din sat spun că ideea unui radio de-adevăratelea aparţine unui stră-stră-primar, dar abia Popescu, care vrea să mai candideze o dată, a rupt 600 de milioane de la gura localităţii şi a pus-o în practică. "Asta e doar primul pas, vreau să fac un radio adevărat, cu ştiri doar din Gostavăţu", promite primarul în prag de campanie, din clădirea Primăriei care încă mai miroase a var. "Înainte se comunica foarte greu cu cetăţeanul. Puneam afişe pe care unii le citeau, alţii nu. Nu mai mergea din gură în gură. Acuma dau anunţuri, iar o dată la lună le aduc la cunoştinţă ce-am mai făcut şi imediat ai reacţie", e încredinţat Popescu. De la primii 7 kilometri pe care se înşirau difuzoarele, azi s-a ajuns la peste 20, iar pofta îi e să extindă minunea şi pe uliţele lăturalnice.
VIAŢA DUPĂ "RADIO". Primarul recunoaşte că, în primă fază, reacţia cetăţenilor a fost "inversă". Nu le plăcea oamenilor crescuţi în liniştea cîmpiei să le ţiuie toată ziua în cap radioul. Mai ales că nu i-a întrebat nimeni înainte dacă sunt de acord cu proiectul sau ba. "Acuma, peste 90% sunt încîntaţi", ne încredinţează primarul.
Unii săteni spun cu jumătate de gură că "radioul", căruia nimeni nu i-a găsit un nume, nu e decît un mijloc de propagandă acum, că începe campania electorală. Şi că interesul primăriei e să toace la cap omul din sat cu realizările-i nemaiîntîlnite. Şi că banii daţi pe difuzoare, calculator şi toată aparatura ar fi trebuit să meargă în alte nevoi ale comunei.
"Mie nu-mi convine, pentru că au pus (n.r. – difuzoare) pe unde au vrut ei, iar la ăştia care n-au casă la şosea cine ştie dacă le-or pune vreodată", îndrăzneşte să critice un bărbat roşu la obraz de pe scaunul unei cîrciumi. Nea Costică e ferm în favoarea radioului şi nu e supărat că nu mai aude trilurile de primăvară ale păsărilor. "Au murit păsările de-acu’... Mai ascultăm şi noi jurnalul, mai o muzică, să simţim că trăim." Tot el spune că acum e un fel de invidie între săteni, care dă dedicaţii mai frumoase. "E unul în Brezuica, i-a dedicat soacră-sii o melodie. Al dracu’", rîde de aşa gînd.
La cîteva porţi mai încolo de centrul comunei, un tataie încearcă să se înţeleagă cu vecinul dacă i-a venit pensia. "Ai luat banii?" "A?", cască gura nelămurit vecinul. Ca s-o acopere pe Britney Spears cu al ei "One more time" (n.r. – "Încă o dată"), bătrînul se opinteşte şi rotunjeşte silabele să-l înţeleagă vecinul de peste drum. "Banii. Banii i-ai luat?" Omul îşi pune energic bărbia în piept de două ori. Da, îi luase. Ne spune că asta ar fi dezavantajul invenţiei primarului, că nu prea mai funcţionează "telefonul fără fir", că-ţi trebuie plămîni, nu glumă, să te mai înţelegi om cu om.
"FĂCURĂ PROPAGANDĂ". Curentul anti-primar e destul de firav. Oamenii te iau mai pe departe, olteneşte, pînă să zică verde în faţă ce gîndesc despre radioul sătesc. Ţaţa Maria, o bătrînă de 74 de ani, adună troscot în şanţul de lîngă drumul judeţean. Deşi bătrînii sunt mai reticenţi faţă de staţie, ţaţa Maria e fan. "Sînt io bătrînă, dar tare mai îmi place să ascult o muzică de pe la noi. Şi dedicaţii din astea, că aflu imediat cine a mai murit, cine s-a mai însurat. Nu mai pot să merg la vecine des, că nu mă mai ţin picioarele, aşa că acu’ nu mă mai simt aşa singură", zâmbeşte ştirb într-o parte. Nea Ilie Preda, cunoscut – ca mai toţi oamenii din sat – după poreclă, drept Mete a lu’ Durigu, munceşte cu nevasta în grădină sub muzicile lui DJ Ion. Nu se mai opresc din laude la adresa primarului, crezînd că am venit din partea lui. Una peste alta, concluzia lui Mete e că gostăvăţenii au un primar "selecţionat", a auzit el la radio că aşa se zice.
Nu de aceeaşi părere e un bărbat care a refuzat să spună de-al cui e. "Cum, domnule, e normal ca după ce te depărtezi de primărie să se rărească stîlpii cu difuzoare în aşa hal că nu mai auzi nimica? Da’ ce? Ei făcură propagandă doar la ei în centru, acolo?", se oţărăşte de aşa nedreptate.
DEDICAŢII FĂRĂ NUMĂR. Tineretul se dă în vînt mai ales după manele, aşa că nea Ion de la Căminul Cultural trebuie să se menţină la curent cu tendinţele. "Ce Guţă, ce Adrian Minune, alţii sunt acuma la modă!", şi ne arată cu încîntare snopul de CD-uri cu manelişti care cîntă viaţa grea de străinătate şi munca la căpşuni. Pe un colţ de caiet de dictando are mîzgălite cîteva rînduri. E momentul pentru o dedicaţie. DJ Ion îşi trage un scaun scîrţîitor mai aproape de aparatură, ia microfonul emoţionat şi rosteşte rar, cu voce profi. "Bună ziua, şi bună să vă fie inima, cetăţeni din Gostavăţu. Pentru Roxana, la împlinirea vîrstei de 10 ani, părinţii şi sora îi urează cele mai bune gînduri şi îi dedică melodia «A mai trecut un an din viaţa mea»." Cu degete precise, clic butonul, switch canalul şi muzica se revarsă.
Cea mai mulţumită de treaba cu difuzoarele din comună e pînă la această oră tanti Maria Ciobanu. Femeia, cu gospodărie serioasă, a decis să vîndă o vacă, dar nu ştia cum să dea sfoară în sat. "M-am dus la nea Ion, i-am zis ce treabă am şi a dat anunţ. Chiar în ziua aia mi-a venit un cumpărător", rîde femeia.
