Alerta globala

13 Sep 2004 • 00:00

PECETEA TERORII - CUM S-A SCHIMBAT LUMEA

Atentatele teroriste tot mai sangeroase din ultimii ani au condus, incet-incet, in mai toata lumea civilizata, la o securizare extrema, care, pe alocuri, incalca drepturile fundamentale ale omului.

ANA ILIE

Terorismul erodeaza simtul securitatii si sigurantei atat la nivel individual cat si la nivelul comunitatii. Mai mult, terorismul pune la incercare nevoia innascuta a oamenilor de a vedea lumea condusa dupa principiile previzibilului, ordinii si controlului.

TRAUME. In ultimii zece ani, studii foarte serioase au aratat ca violenta deliberata da nastere la traume mentale de lunga durata. De multe ori, trauma cauzata de terorism dureaza chiar mai mult decat in cazul accidentelor sau al catastrofelor naturale. Consecintele atat pentru indivizi, cat si pentru comunitate sunt perpetuate de sentimentul ca oamenilor li s-a facut o nedreptate. Toate acestea duc la furie, frustrare, nefericire, teama si dorinta de raz-bunare colectiva. Violenta terorista ii afecteaza pe oamenii care au fost implicati in atentat la toate nivelurile: victimele, familia indurerata, prietenii, echipele de salvare, medicii, martorii, voluntarii, jurnalistii, si, in cele din urma, natiunea si lumea intreaga.

SECURITATE MAXIMA. Cuprinsi de panica, oamenii incep sa se baricadeze in case, iar guvernele, vazandu-se neputincioase in fata teroristilor, introduc masuri extreme de securitate, care uneori incalca dramatic drepturile omului. Sub securea lata a guvernelor, alertate de posibilitatea ca populatia lor sa devina victima a unor atentate din ce in ce mai violente si sangeroase, au cazut secerate, rand pe rand, inviolabilitatea corespondentei si a comunicatiilor, a asocierii si altele. Nu putine sunt cazurile de persoane ale caror telefoane sunt ascultate doar pentru ca posesorii lor fac parte dintr-o anumita rasa sau religie. La fel de multe sunt si cazurile persoanelor ridicate de pe strada (mai frecvente in perioada imediat urmatoare atentatelor de la 11 septembrie din America), arestate si tinute pe termen nedeterminat intr-o inchisoare, fara proces, fara a li se spune cu ce au gresit. Olimpiada din acest an, de la Atena, a fost un exercitiu de securitate fara precedent pentru intreaga lume.

LA LIMITA. Masurile de securitate impuse de guvernele occidentale imediat dupa 11 septembrie nu incalca intotdeauna drepturile omului, insa de cele mai multe ori se situeaza la limita dintre permis si nepermis. Au devenit notorii orele lungi de asteptare inainte de imbarcarea intr-un avion, controalele amanuntite si de multe ori nefiresc de panicarde. Se discuta si ca in unele locuri au fost introduse dispozitive de scanare a retinei.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Nu mai este suficient sa ai un pasaport valabil pentru a intra intr-o tara occidentala. Guvernele si-au intocmit "liste negre" cu persoane indezirabile, bazate pe criterii precum tara de provenienta sau religia, desigur, mascate sub termeni mai politicosi. Deodata, daca esti cetatean al unei tari arabe, devii suspect de terorism si numai dupa indelungate demersuri si tone de documente doveditoare poti avea acces la "lumea civilizata".

Desigur, consecintele pe termen lung ale terorismului se rasfrang si asupra economiei statelor. Experienta a demonstrat ca atentatele de la 11 septembrie au trimis unda de soc in economia Statelor Unite care s-a resimtit si in statele aliate sau vecine. Cel mai afectat domeniu a fost cel al asigurarilor de tot felul: de viata, de sanatate, dar au avut de suferit si transporturile aeriene si maritime.

In plus, oamenii nu s-au mai simtit suficient in siguranta pentru a pleca in vacanta, asa ca industria turismului a inregistrat pierderi serioase.

SOLIDARI IN FATA TERORII

Zilele de doliu, lumanarile, florile, mesajele de sustinere pentru cei care si-au pierdut rudele si prietenii nu mai sunt de-acum gesturi facute strict in granitele tarii lovite de urgia terorii. Lumea s-a obisnuit sa stranga randurile, atat cat se poate, in jurul victimelor, la fel cum se facea cand asupra unui stat se abatea o calamitate naturala. Se transmit condoleante de la cel mai inalt nivel, se tin momente de reculegere pe toate meridianele si, acolo unde este nevoie, se trimit ajutoare financiare si materiale. (Irina Cristea) Au fugit de saracie sa-si afle sfarsitul

PECETEA TERORII - ROMANI, VICTIME SI MARTORI

La 26 de ani, Csaba Olimpiu Zsigovszki ar fi trebuit sa-si faca familie. S-a unit cu moartea. Stefan Modol din Teius si-a gasit sfarsitul la mii de kilometri de casa. Pe Nicoleta Diac destinul a dus-o din Moldova intr-unul din trenurile ucigase. Alois Martinas voia o viata mai buna. Atentatele teroriste nu l-au crutat. Georgeta Gabriela Dima nu s-a mai intors acasa in inima Ardealului, la Tarnaveni. Livia Bogdan locuia impreuna cu familia in Spania. Ionut Popa s-a intors in tara intr-un sicriu. Visele lui Petrica Geneva au murit intre fiarele contorsionate. Alexandru Suciu a fost cel mai tanar roman mort in atentatele de la Madrid. Vestea ca Mihaela Paula Sfeatcu a murit aproape a ucis-o pe mama ei. Mariana Negru a fost inmormantata in Spania. Stefan Budai avea 36 de ani. Anca Bodea anuntase ca va veni in tara. A venit in cosciug. Emilian Popescu si-a luat adio de la viata la 43 de ani. Pe Elena Ples, sotul ei a cautat-o trei zile. Tibor Budi era din Brasov. Destinul a vrut ca el sa se afle in trenurile mortii de la Madrid.

Tragedia de la Madrid, din 11 martie 2004, nu i-a ocolit pe romanii care munceau in Spania. Bilantul victimelor romane - 16 morti, 84 de raniti si sute de suflete sfasiate de durere. Inainte de atentalele de la Madrid, actiunile teroriste pareau departe de Romania si de romani, iar sansele sa ne afecteze pareau mici. Saracia din Romania i-a facut pe multi sa plece la munca in strainatate. Iar atentatele de la Madrid i-a lovit tocmai pe cei care plecasera de acasa "sa nu moara de foame". Atentatele de la 11 martie 2004 din Spania au aratat insa ca nimeni nu este ferit. In dimineata acelei zile, romanii aflati la lucru in Spania plecau spre serviciu. Drumul a 16 dintre ei s-a oprit atunci, lasand familiile din tara cu obrajii sapati de lacrimi. Parinti care au aflat de la televizor ca le-au murit copiii, familii care au crezut cu incapatanare ca este vorba de o greseala pana cand sicriele cu rudele lor au ajuns in tara sunt povestile care, in acele zile din martie ingrozeau pe toata lumea. Numarul mortilor si al ranitilor a fost stabilit greu. Multi dintre romanii care s-au aflat in trenurile mortii se aflau ilegal in Spania.

MECANIC AUTO. Unul dintre cei mai tineri romani morti in Spania a fost un baiat de 18 ani din Blaj, judetul Alba. Alexandru Horatiu Suciu era plecat din Romania de sase luni. Lucrase mai multe luni in Valencia, dar isi gasise un loc de munca mai bine platit. Si, cu trei zile inainte de atentate, tanarul incepuse sa faca naveta cu trenul. Alexandru era dintr-o familie saraca, tatal lui murise, iar mama lui, plecata in Spania, l-a dus si pe el la munca. Baiatul voia sa stranga bani si sa se intoarca in tara sa renoveze casa parinteasca si sa isi deschida un atelier auto. Toate visele lui, toate sperantele care i-au dat putere sa reziste departe de casa au murit insa intre fiarele contorsionate, intr-un conflict care nu era al lui.

JALE MARE. Intr-un apartament din Alexandria, familia Sfetcu o plange si acum pe Mihaela. Tanara, in varsta de 27 de ani, plecase in Spania cu noua luni inainte de atentate. Familia ei era saraca, iar fata voia sa ii ajute. Mai ales pe fratele ei, caruia ii platea facultatea. Vestea mortii Mihaelei la Madrid a cazut ca un trasnet. "Doamne, daca existi, de ce ai lasat sa se intample asa ceva? De ce, Doamne, ii lovesti tot pe cei saraci si cinstiti? Ca ea muncea la trei familii ca menajera si avea grija si de doi gemeni. Avea mainile jupuite de munca, dar era fericita, ca avea bani sa-l tina pe fratele ei la facultate, imi putea trimite bani de medicamente, sa nu mor... S-a dus la munca acolo, a zis ca ea e tanara si are putere sa ne ajuteâ¦", spunea mama fetei in momentul in care a aflat de moartea ei. Toti incercau sa o linisteasca, dar ce cuvinte reusesc sa potoleasca durerea unei femei al carei copil a murit?

IN ASTEPTARE. Cele patru atentate care au avut loc la Madrid au pus pe jar multe familii din Romania. Moartea nu a stat sa aleaga. Sperantele celor care sperau ca rudele lor vor fi gasite in spital s-au dovedit in cateva cazuri zadarnice. Ramasitele Liviei Bogdan au fost greu gasite intre fiarele contorsionate, printre celelalte cadavre ale unor trecatori prin trenurile ucigase, trecatori prea repede prin viata. Tanara era plecata de doi ani in Spania impreuna cu familia. In timp ce o cauta, familia fetei era hotarata sa se intoarca in tara. In Spania ii lovise un blestem prea mare. Dar in Romania nu prea aveau la ce sa se intoarca. Tocmai saracia si lipsa locurilor de munca ii determinasera sa plece in cautatea unei vieti mai bune, in cautarea fericirii. O alta victima a teroristilor, Elena Ples, a fost cautata trei zile fara succes de sotul ei. Spera sa o gaseasca vie, pierduta printre alti supravietuitori. Sau macar sa gaseasca ceva ce sa poata plange si apoi ingropa. Autoritatile spaniole, care au apelat la teste ADN pentru a identifica cadavrele victimelor, au fost cele care i-au ucis licarul de speranta din suflet sotului Elenei. In urma ei au ramas doar un pasaport si o iconita distruse de explozie.

RANITI. Printre cei 84 de romani raniti in atentatele din Spania se numara si Razvan, un tanar doljean. Acesta se afla impreuna cu doi prieteni in unul dintre vagoanele de tren care au explodat. "Cand mi-am revenit, intre fiarele contorsionate, am vazut pe langa mine numai oameni plini de sange. Cei doi prieteni ai mei erau inconstienti si plini de sange. Am lesinat din nou si m-am trezit la spital, cu masca de oxigen pe fata", povesteste Razvan. Ranitii si familiile victimelor au primit drept de munca si de rezidenta.

DELEGATIE OFICIALA. La o zi dupa atentate, Guvernul Romaniei a trimis in Spania o delegatie formata din reprezentanti ai ministerelor Muncii, Sanatatii, Administratiei si Internelor pentru a fi alaturi de romanii raniti sau morti in atentate. Oficialii i-au vizitat pe romanii internati in spitale si au participat la slujba religioasa oficiata in Biserica Ortodoxa din Madrid pentru pomenirea celor decedati in atentate. Familiile acestora au primit din partea Guvernului Romaniei cate 300 de milioane pentru acoperirea cheltuielilor de inmormantare si a altor cheltuieli. (Cristian Petru)

ROMANUL CARE A SALVAT 20 DE VIETI

Un roman aflat la munca in Spania a salvat peste 20 de vieti in atentatele din 11 martie de la Madrid. "Eram in ultimul vagon al trenului care se indrepta spre Gara Atocha. In apropiere de statie am auzit exploziile. A fost ingrozitor. Din fericire, eu am scapat nevatamat. Am avut noroc. Nu am stat pe loc. Am inceput sa ajut oamenii raniti, sa-i scot din tren. Nu am ajutat numai eu, ci mai multi oameni. Majoritatea, e drept, au fugit. Eu am stat acolo o ora, apoi au venit ambulantele si echipele de interventie si am plecat", povesteste Marian. Tanarul, in varsta de 25 de ani, se afla ilegal in Spania si s-a aflat la un pas de a fi expulzat. Tocmai el, care in loc sa fuga din infern, sa se sperie si sa incerce sa isi salveze viata, a stat sa ii ajute pe ceilalti. Sa ajute copii si parinti sa ajunga din nou acasa. "Ghinionul" lui a fost ca a fost salvator si nu victima. Atunci cand s-a dus la politie sa vada ce se poate face pentru asta, reclamand traume psihice dupa atacuri, s-a trezit cu un raspuns care l-a lasat perplex: "Si ce daca ai ajutat oamenii? Nu ai acte in regula. Nu poti dovedi ca ai fost intr-unul din trenurile cu bombe. Trebuie sa-ti fac ordinul de expulzare". Plecarea in strainatate era visul lui Marian, mai ales dupa ce se intorsese din armata. Initial plecase in Franta, unde voia sa se inroleze in Legiunea Franceza. Sora lui a facut tot ce a putut pentru a-l ajuta sa plece. Nu a fost insa acceptat in Legiune din motive de sanatate. Marian nu s-a lasat si a plecat in Spania la munca. Destinul l-a dus in Madrid, pentru a fi acolo la 11 martie. Pentru a-i putea ajuta pe ranitii din trenurile ucigase. In momentul in care sora lui l-a sunat pentru a vedea daca este sanatos, Marian era inca socat de cosmarul din trenuri: "O mie de tipete deodata, oameni care zbiara si gem, sange, oameni fara picioare si fara maini". Cosmar de care nu a fugit.