Amor princiar - Fuga lui Carol si casatoria lui in Rusia cu Zizi Lambrino

Printul Carol si iubita lui, Ioana Lambrino, au trecut granita pe sest, in Ucraina, pentru a se putea casatori in mare secret si fara acordul familiei.

Exista in istoria fiecarei mari iubiri o mitologie. Ea se naste, creste si devine amintire pentru a da intamplarii fondatoare caracterul unei predestinari. Asa a fost si in cazul iubirii dintre Regele Carol al II-lea si Zizi Lambrino. O poveste de amor cu miros de levantica.

(...) Suferinta Reginei Maria are dimensiuni de tragedie. Mai ales ca nu se astepta ca fiul ei sa recidiveze, si asta, cand datoria il chema sa fie alaturi de Dinastie si impreuna sa faca fata nenorocirilor razboiului. Intentia fiului era cu atat mai periculoasa, cu cat il stia cat de incapatanat poate fi.

Regele, in schimb, paradoxal, daca ar fi sa ne luam dupa memoriile lasate de cei care l-au cunoscut in intimitate, era mai putin ingrijorat, nu dadea proportii catastrofale declaratiei urmasului sau. Se stia doar cum fusese caracterizat fiul sau de catre regretatul rege: "Carol minte si injura ca un roman!". Franchetea regala e expresiva! Regina

PORTRET IN OCHII MAMEI. Maria, in schimb, ca orice mama, are cu totul alte pareri. Putin inainte ca fiul ei sa-si ia lumea in cap, comitand evadarea necesara primului sau mariaj, Regina nota: "Carol e cat se poate de precis si de sistematic; la el nu incape niciodata zapaceala sau incurcatura. Intocmeste lucrurile dupa dorintele si convingerile lui, cu oarecare incapatanare si o usoara nuanta ceremonioasa, foarte straina de amandoi parintii lui, ceea ce uneori, ca mama, ma face sa zambesc, desi recunosc ca e un lucru foarte nimerit in unele imprejurari. Carol niciodata nu se indoieste ca are dreptate si ca e bine chibzuit in ceea ce face. In chipul acesta impune celorlalti si multi sunt gata sa-l urmeze. Dar, pentru ca e copilul meu, nu ma pot opri de a face haz de el. Totusi imi dau seama ca are un simt al ordinii vrednic de lauda. E din fire sistematic, convins si destoinic in orice lucru de care se apuca, ceea ce e o mare insusire".

"UNA URATA, NEAGRA, MARUNTA...". E cunoscut din multe relatari planul pus la cale de cei doi logodnici. Printul va trece granita in Ucraina incognito. Desi obtinuse o oarecare independenta fata de Moscova, Ucraina se afla sub ocupatia austro-ungara. Pretextul acestei calatorii era casatoria prietenului Serdici cu o rusoaica aflata la Odessa. Carol si Ioana il anturau, chipurile, pe viitorul mire. Inainte de a le urmari aventura celor trei, sa citim o "nota informativa... confidentiala", inedita, datata 10 septembrie 1918: "In dimineata zilei de 8 crt. administratorul plasei Pascani discuta in gara la Pascani si in tren pana la Roman, unde s-a dat jos, ca A(lteta) S(a) R(egala) Carol a plecat la Odessa cu duduia Zizi Lambrino.(...) Numitul le spunea ca A.S.R. Printu Carol traieste de mult in concubinaj cu sus-numita domnisoara si ca intalnirile le avea in ultimul timp mai dese la dl deputat Popa Miclescu din Pascani, unde A.S.R. Printul Carol venea aproape in fiecare saptamana in vizita de 2-3 ori si dormea (sic!) cu dra Zizica. Mai spunea administratorul de plasa ca intr-una din seri a fost si el invitat la masa la dl deputat Miclescu, cand a fost si A.S.R. Printul Carol cu mai multi ofiteri si ca la masa dra Zizi radea de Print, ii spunea mereu «prostule si cum ii venea la gura» si pe urma facea cu ochiul la ceilalti ca sa o inteleaga ca ea isi bate joc de dansul. De asemenea, mai spunea ca dra Zizi se ducea la Tg. Neamt, pe la cancelaria regimentului, unde lucra A.S.R. Printu Carol, si intreba pe ofiteri «ce face Printu» si, imediat dupa ce intreba, iesea imediat pe strada si o lua la fuga, iar Printul, care o auzea ca a venit, lasa tot ce avea de facut si cu capul gol iesea dupa dansa pe strada si o striga «Stai, Zizi, Zizi, am sa-ti spun ceva» si Zizi fugea de dansul pe strada si Printu imbatat de amor cand o vedea ca fuge". Da, sloboda era si atunci, ca si acum pe plaiurile mioritice, vocea lumii!

LA FOTOGRAF. Ioana Lambrino, impreuna cu printesa Ileana

IMAGINATIE BOGATA. Ceea ce pune capac la toate, dupa ce anonimul informator ne-a facut sa ne indoim pana si de faptul ca Zizi si-a negociat drastic fecioria, ar fi insinuarea ca moldoveanca noastra cu presupuse radacini greco-bizantine ar fi facut jocul ocupantului german. Doar in postura de Mata Hari nu s-a vorbit in memoriile contemporanilor! Te pui cu imaginatia din dosarele de urmarire! Ce mai zicea atotstiutorul administrator de plasa? Cum ca "Zizi Lambrino il brutalizeaza rau pe Print din cauza ca vedea ca el o iubeste mult si ca plecarea la Odessa nu este altceva decat ultima faza a tratatului de pace de la Bucuresti, ca sa iasa lucrurile asa bune cum au iesit si la timp. Si ca dl deputat Popa Miclescu, care este cunoscut filo-german, a stiut tot ce se petrece, chiar a inlesnit toate acestea".

SINTEZA OPERATIVA. In mod cert, textul pe care vi l-am reprodus face parte dintr-o sinteza operativa, din moment ce este alaturata si o relatare a unei discutii surprinse in aceeasi dimineata de 8 septembrie, dar de data asta in trenul care venea in sens invers de la Bacau la Iasi. In sfarsit, iata si ultima expresie a gurii slobode captate de serviciul de informatii din Moldova ramasa neocupata, cu privire la escapada Printului Mostenitor la Odessa: "In orasele P. Neamt si Bacau, mai mult evreii discuta chestia Printului Carol, unii spun ca Printu a fost descoperit la Odessa de germani in timpul cand se dusese sa ridice niste bani de la o banca; altii spun ca nu crede (sic!) ca Printu sa fi facut copilaria sa se cunune cu dra Zizi Lambrino, pe care o descriau ca una urata, neagra, marunta si cu apucaturi rele (subliniere in text - n.n.), iar daca a facut pasul asta, atunci merita sa-si piarda Coroana".

Serviciul secret a realizat pentru aceasta nota informativa ceea ce sociologia numeste azi un focus grup, iar rezultatele interviului, sau ale trasului de limba, se cheama in presa audiovizuala un vox populi!

UNDE VISUL DEVINE REALITATE. La Odessa, se iluziona Carol, va fi suficient de departe de "ochii si urechile" augustilor sai parinti. Planul era ingenios si punerea sa in aplicare avea acurateta prusaca. Daca parintii nu-l vor accepta inapoi casatorit, atunci vor pleca in Franta, unde, nu-i asa!, va servi cauza tarii pe langa Aliati.

Trecerea granitei imperiului tarist era usurata si de faptul ca un mare numar de militari rusi, care se manifestau impotriva Revolutiei bolsevice ce se latea pe mai tot intinsul pravoslavnicei Rusii, misuna de o parte si de alta a frontierei. Carol se voia sa se alature unui astfel de grup, drept care imbraca uniforma armatei tariste. Se foloseste de un apropiat al sau, ofiterul Henri Serdici de Golobardo, care trebuia, sa se casatoreasca, chipurile, cu prietena sa rusoaica.

PLAN DIABOLIC. Carol si Ioana, deghizati in frate si sora, il acompaniau pe viitorul mire la nunta unde-i vor fi martorii ceruti de lege. "Acum, Baby, visul devine realitate...", a asigurat-o Carol. Nimic nu parea sa stea in calea visului lor de aur, ca sa folosim limbajul Printului. Viata fericita incepe!

Serdici a reusit sa obtina pasapoarte oficiale. Carol si-a petrecut seara in casa Ioanei, iar ea si-a asigurat mama ca vor pleca a doua zi cu masina ca sa viziteze niste prieteni. A doua zi dis-de-dimineata, soferul Printului Mostenitor a trecut pe la Serdici si, inainte de a trece pe la Palat, a luat-o si pe Ioana. Ea avea sa-si aminteasca ploaia deasa care cadea in dimineata aceea, "dar nu peste inimile noastre indragostite".

Gata de voiaj, Carol la volan, Ioana, in dreapta lui, Serdici si soferul, care avea misiunea de a supreveghea numeroasele bagaje, pe bancheta din spate. Vremea urata avea sa ingreuneze inaintarea, iar masina se va impotmoli la scurta vreme. Ramasi in mijlocul drumului, Printul era in pericol de a fi descoperit. S-au adapostit la un han. Nu i-a fost greu lui Serdici sa-l intereseze pe hangiu ca sa le puna la dispozitie un docar pentru a ajunge la Parliti, cea mai apropiata statie de cale ferata. Soferul ramasese sa scoata masina la liman.

TANAR SI NELINISTIT. Printul Carol, iubitorul de femei

LA FRONTIERA. Era deja noapte cand fugarii au urcat intr-un tren cu destinatia Bender. Ajunsi la frontiera, Serdici s-a indreptat spre biroul granicerilor, pentru a obtine viza de trecere. Controlul n-ar fi fost o problema daca pasagerii, urmand sa treaca pe jos podul in partea ruseasca, n-ar fi trebuit sa ia bagajele in brate.

N-au avut probleme la controlul romanesc. Dincolo insa... Ucraina, gratie ocupatiei austro-germane, reusise sa iasa de sub imbratisarea sufocanta a marelui frate al pan-slavismului, dar nimerise sub alta stapanire.

DESCOPERIT. Serviciul de frontiera il facea ocupantul. Cu meticulozitatea stiuta. Aici avea sa li se infunde. Un ofiter, privindu-l pe Carol, a exclamat: "Un moment, acesta e Printul Carol al Romaniei!". Chiar il ghicise sau era asteptat? Cine ii tradase? Autoritatile germane de la Bucuresti, asa cum se arata in nota informativa pe care am citat-o, erau incunostiintate de calatoria deghizata a Printului Carol? Ciudat este ca nici unul dintre cei care au evocat evenimentul relatat mai tarziu atat de presa romaneasca, dar si de ziare din Ucraina, Rusia si Franta n-a avansat aceasta ipoteza. Poate ca nici n-au avut stiinta de respectiva nota informativa.

Zizi, Ioana Lambrino, crede ca cercetarea atenta a bagajelor ar fi fost suficienta pentru a deconspira identitatea lor. Poate! Carol a reusit repede sa iasa din incurcatura si a descoperit ca in situatii extreme cea mai eficienta minciuna poate fi adevarul! Adevarul spus pe jumatate, mai ales: "Da, eu sunt Printul Regal al Romaniei si calatoresc incognito si va rog sa respectati dorinta mea. Merg in Rusia ca martor pentru casatoria prietenului meu, Serdici, dar pentru ca razboiul e aproape de sfarsit, eu calatoresc in strainatate anonim. Va rog sa tineti acest secret". Din fericire, zice Zizi, "ofiterul era un aristocrat de scoala veche pentru care respectul pentru un print era parte din codul sau de onoare, in special cand in print curgea sange german".

Cei trei au fost condusi in orasul Ackermann, in interiorul Rusiei, la comandamentul generalului austriac Zeidler. Acesta i-a retinut la masa. Probabil ca situatia lor era ambigua, din moment ce Zizi nu stia ce sa creada: erau invitati sau prizonieri?! Nici dupa ce sunt condusi la Hotelul Bristol, din Odessa, tanara logodnica nu iese din confuzie, pentru ca, scrie ea, nu stiam ce hram poarta aghiotantul care ne-a fost dat sa ne acompanieze oriunde ne duceam. Era gazda sau spion?

"ACESTA E PRINTUL CAROL!". Cercetand arhivele pentru acest serial, am descoperit documente cu caracter oficial ce ne pun in fata altor circumstante. La 16/29 septembrie, un colonel (probabil M. Podicescu, daca am descifrat corect semnatura sa), "comisarul Guvernului roman in Ucraina", raspunde prim-ministrului Alexandru Marghiloman "la chestiunile puse prin scrisoarea Domniei-Voastre din 11 septembrie la faptele petrecute la Odessa de la

29 august si pana la plecarea A.S.R. Principele Carol". La controlul facut pe malul stang al Nistrului, se zice ca A.S. Regala s-a prezentat cu numele de colonel Serdici, care calatorea cu fratele sau la Odessa. Pe cand ofiterul de garda austro-ungar controla identitatea Sa (sic!), un muzicant roman, contrabasist, care canta la Hotel Suisse din Kisinau (sic!), fiind la fata locului si recunoscand pe A.S.R., ar fi zis cu voce tare: "Acesta e Printul Carol". Auzind remarca, ofiterul austriac de garda a avut indoiala asupra identitatii si l-a invitat sa mearga la Brigada 60 Inf. in Tiraspol pentru identificare.

DIFERENTE. Deosebirile dintre acest act oficios si amintirile lui Zizi Lambrino asupra circumstantelor calatoriei pe pamant strain se mentin si in continuare. De la Tiraspol la Odessa, personajele noastre ar fi calatorit cu un vagon special pus la dispozitia lor. La sosirea in gara terminus, A.S.R. a fost intampinat de un ofiter trimis de Platzkomando Odessa si condus la Hotel Bristol, unde era sediul Comandaturii si unde Printul avea sa fie vizitat si de seful Marelui Stat Major. Dupa luarea unor masuri de siguranta, i s-a pus la dispozitie un automobil si intr-una din zile "A.S.R. a facut o plimbare pe Bulevardul Francez". Probabil, dorind sa se descotoroseasca de prezenta stanjenitoare a insotitorului austriac, Printul a renuntat sa mai iasa cu masina, preferand plimbarile pe jos.

LOCATIA. Orasul, sa spunem cititorilor nostri, conserva inca virtutile unei asezari occidentale. Aici, in urma urgiilor declansate de Revolutia franceza, isi gasisera refugiul multe familii din lumea buna franceza. Interesant de retinut din aceasta scrisoare e felul in care s-a implicat Consulatul roman la nunta Printului Mostenitor. Consulul s-a eschivat de la obligatia de a fi prezent, nici nu a inregistrat, nici nu a legalizat actul de casatorie eliberat de biserica. Sa ne intoarcem insa la marturiile Ioanei Lambrino. Serdici, bun cunoscator al locurilor, va face toate demersurile necesare, inclusiv anuntarea Consulatului.

INSURATEII. Carol si Ioana, la momentul casatoriei lor la Odessa

ROCHIE PENTRU CASATORIE DIN DRAGOSTE. Ghinioanele de care avusesera parte pe drum au fost prezente si aici. In noaptea premergatoare ceremoniei religioase, Ioana facu o criza stomacala, urmarea probabila a unei intoxicari cu peste. Ea s-a confesat mai intai prietenului Serdici, care alerta un medic. Dupa consult, doctorul constata ca starea pacientei nu era grava, dar avea nevoie de cateva zile de repaus la pat. Era prea mult de suportat pentru Carol.

Zizi, prea determinata ca sa nu sfideze porunca medicului, in pofida febrei si a epuizarii, se ridica din pat in dimineata sorocita casatoriei religioase, singura necesara in Rusia tarista oficializarii unei legaturi matrimoniale. Ea isi cususe la Iasi o rochie alba pentru aceasta ocazie. Nu era o opera de arta, ne zice ea, gandindu-se cum s-ar mai fi gatit daca de aceasta solemnitate ar fi avut parte in tara, in prezenta intregii Case Regale, ci o modesta rochie pentru o casatorie din dragoste!

MIRI PE ASCUNS. Au parasit hotelul, ea ascunzandu-si rochia sub un trencicot, incaltata cu pantofi obisnuiti de strada, iar el, mirele, purtand in buzunarul pardesiului pantofii ei albi de dans. Scena, sa recunoastem, e de comedie lirica. Mai ales ca, nevoiti s-o duca mai degraba pe sus - din cauza slabiciunii -, Ioana risca sa cada pe strada daca cei doi barbati n-o tineau de brat. Scena cu cei trei putea sugera orice, chiar si o rapire, dar nu un drum in fata altarului!

NU RATATI! Cititi continuarea pasionantei povesti de iubire in numarul nostru de sambata viitoare