Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Autorităţile argentiniene au trimis zilele trecute statului român un răspuns cu privire la stadiul cercetărilor privitoare la moartea românului Radu Pintilie, pierit la începutul acestui an într-o închisoare argentiniană în urma unui incident cu multe semne de întrebare. În mesaj, ministrul Justiţiei din ţara pampasului i-a dat asigurări omologului român că ancheta este în derulare şi că se are în vedere „realizarea expertizelor şi investigaţiilor corespunzătoare cu toată operativitatea posibilă”. În tot acest timp, părinţii ce şi-au înmormântat fiul în ţărâna natală, în comuna Scânteia, Iaşi, se întreabă dacă nu cumva tărăgănarea anchetei se face cu scopul de a ascunde o eventuală vină a celor de la închisoare şi de a-i acoperi pe cei vinovaţi.
Pentru că părinţii lui Radu nu se pot împăca în veci cu ideea că fiul lor s-a sinucis dându-şi foc, mai ales că nici nu era fumător, iar regulamentele de detenţie interzic deţinerea de substanţe inflamabile. Vă reamintim că pe 8 ianuarie 2011 a fost declarat decesul românului, la câteva zile după un „accident” suferit în Penitenciarul nr. 4 din oraşul argentinian Santa Rosa. Familia nu înţelege nici astăzi cum de tânărul nu a putut fi salvat. Ei au aflat de la cei cu care au stat de vorbă – avocatul tânărului, personalul de la Ambasada română de la Buenos Aires şi alţii – două variante despre ceea ce s-a întâmplat cu fiul lor. Li s-a spus că Radu prezenta arsuri pe circa 90% din suprafaţa corpului, dar şi că el ar fi ieşit pe picioare din celulă. „Picioarele cică nu erau arse, doar faţa îi era complet distrusă, acum Dumnezeu ştie cum o fi fost!”, spune Lenuţa Pintilie, mama tânărului care împlinise 26 de ani în noiembrie 2010.
Nici o oficialitate nu a contribuit cu bani după incident
Pe lângă ipoteza uciderii ce planează veridic asupra cazului, există date certe care arată că, aşa „accidentat” cum era, românul putea fi salvat. Accidentul s-a petrecut ziua, în jurul orei 10:30. Părinţii ştiu că băiatul lor nu dormea niciodată la acea oră. „Probabil l-au adormit cu ceva şi i-au dat foc”, spune Petru Pintilie, tatăl tânărului. După incident, deţinutul român a fost tratat în micul orăşel Santa Rosa, deşi nu existau specialişti în arsuri. La unul dintre spitale nu a fost primit, aşa că a fost dus la altul, care l-a acceptat, l-a intubat şi i-a acordat îngrijiri medicale aşa cum s-a putut. Şi asta după minute preţioase. Chiar personalul de la Ambasada română de la Buenos Aires a recunoscut că un altfel de tratament ar fi primit băiatul dacă ar fi fost dus de urgenţă în capitala Argentinei.
Însă indiferenţa a fost motivată de faptul că tânărul era „netransportabil”, deşi în astfel de cazuri se foloseşte elicopterul sau avionul. Era şi străin, închis pentru probleme cu legea, şi, mai mult, cheltuiala nu s-ar fi justificat, cu toate că Radu Pintilie trebuia să primească de la închisoare 1.500 de euro, bani pentru care muncise şi cu care voia să se întoarcă acasă. O altă nedumerire pe care o au părinţii săi se referă la faptul că nimeni nu a suportat nici un leu cheltuială pentru fiul lor. Aşa că au împrumutat cei 7.000 de euro necesari pentu ca trupul tânărului să fie adus în România. Chiar şi transportarea sicriului de la Bucureşti la Scânteia i-a costat alte milioane bune. „E posibil ca ambasada să nu facă astfel de cheltuieli, dar măcar închisoarea în curtea căreia a murit un om ar fi putut contribui cu ceva”, este de părere tatăl lui Radu.
Alte şi alte nedumeriri bântuie visele soţilor Pintilie din Scânteia. După discuţiile avute cu un alt fiu al lor, Paul, aflat într-o închisoare din Brazilia, au emis ipoteza că Radu ar fi fost omorât pentru că a vorbit ce nu trebuia şi cu cine nu trebuia şi că a fost eliminat pentru că se afla în posesia unor informaţii preţioase. Părinţii spun că lichidarea ar fi fost comandată după ce a intrat din întâmplare (în căutarea ajutorului pentru fratele său) în contact cu câţiva traficanţi de droguri. De altfel, Radu a fost arestat în septembrie 2009, la doar câteva luni după ce plecase din România. Tânărul încerca să ajungă în Brazilia, să-i plătească un avocat fratelui arestat.
A luat legătura cu câţiva oameni despre care se crede că ar fi fost traficanţi şi odată cu care a şi fost reţinut. Mai mult decât atât, în decembrie 2010 terminase de efectuat pedeapsa, dar, culmea!, în loc să fie eliberat a fost transferat în altă în-chisoare, cea în care şi-a pierdut viaţa şi despre care spunea că este plină de indivizi răi. Chinuit de remuşcări, fratele din Brazilia le-a scris recent părinţilor. Le-a spus că şi-a plâns fratele în tăcere zile în şir, că ar fi trebuit să piară el în locul lui Radu şi că acesta a murit fiindcă nu i-a ascultat sfaturile: „Trebuia să-mi trimită bani prin poştă, nu să se expună venind la închisoare”. Punând toate cap la cap, părinţii au ajuns la concluzia că o tentativă de ucidere a fiului lor a existat şi în prima închisoare, în care el spunea că se înţelegea bine cu toată lumea. „Era chiar îndrăgit în închisoare, că le făcea tuturor gogoşi cum învăţase el acasă.
Dar, la un moment dat când am vorbit la telefon, era confuz şi a spus: «Mamă, mor». Avusese o gripă, dar nimeni nu a încercat să-l trateze sau să-i ducă la medicul închisorii. La gripă se ştie că delirezi, aşa se explică cum de a uitat acest moment”, mai spune mama. În plus, părinţii suspectează că cei care l-au omorât pe Radu i-au vândut şi organele. Când s-a pus problema efectuării unui test ADN, soţilor Pintilie li s-a sugerat că expertiza costă cam mult. Aşa că au renunţat, şi aşa nu l-ar fi adus înapoi sănătos cu această metodă. L-au îngropat în colţul micului cimitir al satului. Au coborât odată cu sicriul de plumb în care a fost pus conform uzanţelor internaţionale şi tainele unei morţi care ridică destule semne de întrebare. „O fi fost, n-o fi fost corpul lui acolo… Au spus că ne trimit telefoanele lui şi alte lucruri personale, deocamdată nu le-am primit”, spun ei, gândindu-se că toate sunt folosite în investigarea cazului, pentru buna derulare a anchetei.
Citește pe Antena3.ro
Multă tristeţe şi puţine speranţe
Familia are 14 copii, zeci de nurori, gineri şi nepoţi, majoritatea plecaţi peste hotare. Tatăl lui Radu, care este bolnav de cancer şi poate muri oricând, ar vrea să afle înainte de a se stinge adevărul despre sfârşitul fiului său: „Era un copil inimos, inteligent, deosebit, ştia patru limbi străine şi studia în închisoare. Toată lumea îl iubea aici că era foarte priceput, repara computere, fetele îi scriau că se sinucid atunci când le părăsea. La înmormântare au fost mai bine de 400 de oameni şi nici măcar nu era duminică”. Mama spune că a avut o presimţire că nu-l va mai vedea. Iar acum nu i-a mai rămas decât să aştepte. „Doamna consul ne-a spus că ancheta ar putea dura chiar ani. Dacă nu s-a rezolvat în cazul Teo Peter, o să se rezolve la noi?”, se întreabă tatăl lui Radu. Doamnei Lenuţa i s-au aburit ochelarii, nu pridideşte în a-şi şterge lacrimile. Mâinile îi tremură pe actele trimise o dată cu sicriul.
Disfuncţie multiorganică, arsuri, sună implacabil motivul morţii băiatului. „Vrem şi noi să ştim adevărul! Am dori totuşi ca autorităţile române să insiste să se descopere vinovaţii. În alte ţări, dacă se întâmpla aşa ceva, cu siguranţă că reprezentanţii acelui stat ar fi făcut demersuri energice în acest sens. Noi nu ne-am lăsat copiii de izbelişte, ştiam tot timpul ce e cu ei, vorbeam la telefon, ne scriau. Nu au mers în străinătate să se ţină de boacăne. Atunci de ce i s-a întâmplat acest lucru?” Cel mai mic copil al familiei Pintilie are numai 4 ani. Suferă şi el pentru moartea fratelui. Nu mai are cine să îi aducă bunătăţi din străinătate, iar părinţii îndatoraţi până peste cap nu mai au cu ce să-i cumpere dulciuri. Ziua de 4 ianuarie, ziua tragediei, va fi una extrem de tristă pentru familia Pintilie pentru totdeauna.
„Ultima oară, Radu mi-a spus: «Mamă, mai e atât de puţin, abia aştept să vin, să vă văd pe toţi sănătoşi». Spunea că vrea să vină acasă şi să înceapă o viaţă nouă.” Radu i-a impresionat în bine până şi pe oamenii de la Ambasada României în Argentina. „A avut o comportare bună pe perioada detenţiei. Cei de la ambasadă ne-au promis că, dacă nu va fi convenabil rezultatul, ne dau ei avocat. Nici ei nu cred că Radu s-a sinucis. Dar eu nu sper că se mai descoperă vinovatul”, a mai spus Lenuţa Pintilie, care se teme acum să nu-l piardă la fel şi pe feciorul din Brazilia: „E foarte bolnav, a slăbit mult, spune că îl doare stomacul, nu poate să mănânce”.
