Grancea Claudia are 5 ani şi a dispărut, într-o zi de marţi, din satul Mărgineni, judeţul Braşov. Era 18 martie. Fetiţa e din comuna Hârşeni (Braşov) şi se afla în trecere prin acea localitate. Venise împreună cu o soră mai mare şi cu unchiul lor, care vindea mături din poartă-n poartă. La un moment dat, bărbatul a intrat într-o curte, cu fetiţa cea mare. O femeie îi chemase să le dea nişte cartofi, de pomană. Claudia a rămas afară, aşteptându-i pe o bancă. După jumătate de oră, când au ieşit din curte, ea dispăruse. Era ora 16:30. Unchiul şi câţiva oameni care i-au sărit în ajutor au căutat-o pe Claudia pe străzile satului până în jurul orei 20:30, când a fost sesizată Poliţia. “Poliţiştii Secţiei 4 Poliţie Rurală Şercaia, împreună cu cei de la posturile de poliţie arondate şi de la Poliţia Municipiului Făgăraş şi jandarmi, precum şi mai mulţi voluntari au căutat fetiţa, însă, până în prezent, aceasta nu a fost găsită”, se spune în comunicatul remis presei de Poliţia Română două zile mai târziu, la 20 martie.
Agăţaţi de-o pistă
De ce aşa târziu? Pentru că atunci aflaseră poliţiştii că fetiţa s-ar putea să fie moartă, informaţie ce ar fi atras, oricum, atenţia mass-media. Iar poliţia n-ar mai fi putut difuza comunicatul dispariţiei, post-mortem... În ziua de 20 martie, cineva i-a informat pe poliţişti că ciobanul care susţinea că ar fi văzut-o pe Claudia, după dispariţia ei, pe un deal ar fi ucis-o de fapt pe fetiţă. Au trecut de atunci trei săptămâni, iar varianta a fost infirmată. De altfel, ea nu părea plauzibilă încă de la început: în majoritatea cazurilor de răpiri, agresorii fac parte din cercul de cunoştinţe ale copilului. Sunt vecini, prieteni de familie sau cunoscuţi. Teoria este confirmată de statisticile FBI (doar 24% din răpitori sunt persoane străine copilului), dar şi de cazuistica din România.
Categoric însă, varianta răpirii fetiţei trebuia verificată de poliţie. Fără ca acest lucru să afecteze, în vreun fel, operaţiunile de căutare în teren, pentru găsirea fetiţei, în varianta rătăcirii acesteia. În “Manualul de bune practici privind modul de acţiune al poliţiei în cazurile copiilor dispăruţi” (anexă la Dispoziţia Inspectorului General al IGPR nr. 44 din 22.05.2007) scrie, la art. 27, că “la baza operaţiunilor derulate de poliţie vor sta două componente: de căutare şi de investigare”. Una nu o exclude pe cealaltă.
La Braşov, gândul că fetiţa dispărută din Braşov ar putea fi răpită şi deja moartă a domolit însă căutările pe teren. Din prima şi până în a 10-a zi, când au fost sistase, la scotociri au participat “100 de poliţişti şi jandarmi”. Fix atât, ca să nu mai comenteze presa că, în timp, numărul forţelor de ordine scade sau creşte... Lângă satul de unde a dispărut fetiţa de 5 ani e o pădure. “Elicopter cu termoviziune aţi chemat?”, întreabă, obsedant, reporterul. Era marţi, 25 martie, de Ziua Poliţiei. “Deocamdată nu e oportun să chemăm elicopterul. Scotocim pădurea cu forţe proprii”, răspunde comisar şef Liviu Naghi, purtător de cuvânt al IJP Braşov. “Dacă va fi oportun, vom chema şi elicopterul”. “A trecut o săptămână. Sistemul acela nu poate detecta decât un corp viu!”, insistă reporterul.. “Şi dacă a fost răpită şi e ţinută undeva, în pădure?”, mă încuie comisarul şef. Ne uităm prea mult la seriale poliţiste şi prea puţin la dosarele din arhivă...
După ce au săpat într-o groapă cu nisip aflată la câţiva kilometri de sat, la 28 martie poliţiştii au întrerupt căutările. Cazul e într-un punct mort. Fetiţa de 5 ani n-ar mai putea fi găsită, de acum, decât din întâmplare. Şi prea târziu...
Remember Roxana Iakab
Tot în Braşov, a fost cazul Roxana Iakab. Avea 4 ani şi 11 luni şi a dispărut sâmbătă, 4 noiembrie 2006, din Hoghiz. Tot 100 de oameni au căutat-o şi pe ea. “25 de poliţişti de la Rupea, Hoghiz şi zonele limitofe, 25 de jandarmi, vânători de munte, pădurari, rude, simpli cetăţeni, gardieni publici”, îi număra comisarul Dorel Calu de la IJP Braşov, desemnat să se ocupe de caz. El mai declara, la acea vreme, că nu e posibilă folosirea elicopterelor de căutare, “datorită vremii nefavorabile”, dar şi că, “în situaţia dată, nu era necesar”. Făcând parte din “situaţia dată”, comisarul a presimţit, probabil, finalul cazului... Căutările pentru găsirea Roxanei Iakab au fost sistate după 7 zile.
Fetiţa a fost găsită la 5 luni de la dispariţie, pe 31 martie 2007. Era moartă, la 700 de metri de blocul ei, în anexa unei ferme (fostul CAP). Cadavrul, care era într-o stare avansată de putrefracţie şi prezenta urme de devorare parţială de către animale rozătoare, a fost găsit pe pardoseala anexei, acoperit cu foi de porumb. Identificarea s-a făcut pe baza obiectelor de vestimentaţie care corespundeau cu îmbrăcămintea minorei la data dispariţiei. Legiştii nu au mai putut stabili cu exactitate nici cauza, nici data morţii.
Conform actelor din dosarul dispariţiei, locul în care a fost găsit cadavrul fetiţei fusese verificat luni, 6 noiembrie 2006, de o echipă formată din şeful de post din Hoghiz şi doi poliţişti din Rupea. În dosar a fost găsit procesul verbal în care şeful de post declară în scris, sub semnătură, că “s-au efectuat căutări în zona fostului SMA şi în zona fostului CAP”. În realitate, poliţiştii nici măcar nu trecuseră de poartă. De ce au minţit? De lene. “Era proprietate privată şi nu aveam mandat de percheziţie”, susţinea şeful de post. “Nici nu m-a întrebat dacă poate să intre. Dacă o făcea, n-aş fi avut nimic împotrivă, era vorba de un copil dispărut”, a declarat Ugrai Marton, proprietarul grajdului în care a fost găsită fetiţa.
În aprilie 2007, o comisie din cadrul IPJ Braşov a verificat modul în care au fost efectuate operaţiunile de căutare. “Dacă se constată că cineva a greşit sau nu a căutat temeinic, măsurile vor fi drastice. Nu putem să susţinem că noi ne-am făcut treaba, dacă nu ne-am făcut-o. Dacă există vinovaţi din rândurile poliţiştilor, vor răspunde. Toleranţa va fi zero, iar sancţiunile drastice”, declara atunci comisarul şef Liviu Naghi.
Pedepse simbolice
Vreţi să ştiţi ce înseamnă “toleranţă zero” atunci când e vorba de viaţa unui copil? De viaţa copilului ALTUIA? Cei doi poliţişti din Rupea, care ar fi trebuit să verifice curtea fostului CAP, au primit “diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită, cu 20%, pe o perioadă de 3 luni”. Comisarul şef de poliţie Atomei Vasile, şef Poliţie oraş Rupea, cel însărcinat de IJP Braşov să coordoneze operaţiunile de căutare/scotocire, chiar dacă nu avea suficientă pregătire în domeniu, a fost eliberat din funcţie şi trecut într-o funcţie inferioară. Aceeaşi sancţiune i-a fost aplicată şi comisarului de poliţie Calu Dorel, şef al Compartimentului Urmăriri din IJP Braşov.
Faţă de agent şef principal de poliţie Ionescu Paul, şeful Postului de Poliţie Hoghiz, a fost declanşată cercetarea prealabilă, “pentru faptul că nu a informat coordonatorul acţiunii să întreprindă demersurile necesare în vederea solicitării emiterii autorizaţiei de percheziţie de către judecator, pentru verificarea incintei fostului CAP, raportând că activitatea a fost executată. Procedura cercetării prealabile a fost suspendată, întrucât în prezent poliţistul se află internat în spital, cu grave afecţiuni medicale”, preciza IJP Braşov, în aprilie 2007. În aceeaşi lună însă, reporterii “Jurnalului Naţional” au mers la Hoghiz şi au aflat de la localnici că şeful de post e acasă şi se “tratează” la pescuit.
În urma anchetei interne s-a mai decis şi atenţionarea comisarului şef Oprea Florea, adjunct al şefului IPJ Braşov şi a comisarului şef Băncilă Ştefan, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale, “întrucât nu au urmărit corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice, în calitate de coordonatori ai Centrului de monitorizare”. În realitate, Centrul de monitorizare, ce trebuia înfiinţat imediat după primirea sesizării dispariţiei, a început să funcţioneze abia din a treia zi. Până atunci, Poliţia locală a acţionat pe cont propriu.
Roxana Iakab e în pământ de opt ani. Nimeni n-a mai vrut să afle cum de-a fost posibil ca ea să dispară şi să moară în centrul unei comune în care, teoretic, toţi oamenii o căutau.