Cum NU s-a ocupat Poliţia de cazul celor trei surori dispărute în împrejurări suspecte din Rădăuţi

A treia fată a dispărut în plină anchetă
Cornelia Iordache a adus pe lume 11 copii. Unul i-a murit la naştere. Apoi, câţiva ani mai târziu, femeia a fost nevoită să trăiască un coşmar, greu şi de imaginat: trei dintre fetele ei au dispărut în mod misterios, rând pe rând, din curtea vecinului de alături, Vasile Lavric. Mai întâi, Iuliana Iordache. Avea 16 ani şi s-a făcut nevăzută într-o zi din iunie 1995, chiar după ce, susţine mama ei, s-a întâlnit cu Lavric. La două săptămâni de la dispariţie, mama fetei a sesizat Poliţia. La acea vreme, şi oamenii legii, dar şi familia bănuiau că fata ar fi plecat de bună voie de acasă. Speranţele lor se bazau pe scrisorile pe care familia Iordache le-a primit, vreme de doi ani. Părea că vin din partea Iulianei, însă nu a fost făcută niciodată vreo expertiză grafologică a acestor înscrisuri, pentru a se stabili dacă erau sau nu scrise de ea.

Apoi, în 8 aprilie 2005, la patru zile după ce introdusese acţiune de divorţ, avea să dispară şi Nicoleta, o altă fiică de-a Corneliei Iordache. Femeia era căsătorită cu Vasile Lavric, iar, la data dispariţiei, avea 31 de ani şi un băieţel. Nicoleta îşi motivase cererea de divorţ spunând că soţul ei are o relaţie extraconjugală, iar ea este supusă unor umilinţe şi violenţe în familie. De atfel, în anul 2000, într-o astfel de altercaţie, Lavric şi-a lovit nevasta cu un ciocan în cap, femeia suferind leziuni traumatice ce au necesitat internarea ei în spital, fapt dovedit cu înscrisuri.

La două zile după dispariţia Nicoletei, în casa lui Lavric s-a mutat Ramona, sora ei mai mică. Cei doi făcuseră şi un copil, bărbatul întreţinând relaţii sexuale cu Ramona încă de când fata avea doar 13 ani. N-a apucat să se bucure prea mult de casa surorii ei. La 26 iunie 2005 a dispărut şi ea, fără urmă. 

Între două dispariţii
“La Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a fost constituit, la data de 20 mai 2005, un dosar având ca obiect dispariţia a trei persoane de sex feminin (surori)”, se precizează într-un comunicat al Parchetului General, remis presei marţi, 15 aprilie a.c..

“20 mai 2005” înseamnă după dispariţia Nicoletei, dar înainte de dispariţia Ramonei. Cu alte cuvinte, la data la care a treia soră avea să se facă nevăzută, procurorii şi poliţiştii erau, teoretic, în plină anchetă. O anchetă aşa de bine instrumentată încât, la o lună de la începerea ei, avea să dispară şi concubina suspectului... A avut oare cineva curiozitatea să o audieze între timp, în calitate de martoră? Cel mai probabil, nu. În dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, dorinţa de a stabili adevărul a murit prematur, după un an şi 3 luni de “anchetă”.

Prin rezoluţia din data de 5 septembrie 2006 procurorii au dispus, în temeiul art. 10 lit. b C.p.p. neînceperea urmăririi penale faţă de AN (n.r. – autor necunoscut) sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174 C.p. (n.r. - omorul). “Art. 10 lit. b C.p.p.”, înseamnă, conform Codului de Procedură Penală aflat atunci în vigoare, că “acţiunea penală nu mai poate fi exercitată” pentru că “fapta nu este prevăzută de legea penală”. O anchetă defectuoasă, cu un final stupid.

Imediat după închiderea dosarului, mama celor trei fete dispărute s-a adresat cu un memoriu unui deputat de Suceava, Aurel Olărean, cerându-i ajutorul pentru aflarea adevărului. În data de 4 octombrie 2006, acesta a adresat o întrebare, în plenul Camerei Deputaţilor, ministrul Administraţiei şi Internelor de la acea dată, Vasile Blaga.
Citiţi documentul în format PDF

Întrebarea deputatului
“Stimate domnule ministru,
În calitate de deputat de Suceava am fost sesizat de către d-na Iordache Cornelia din Rădăuţi privind dispariţia a 3 fiice ale sale, prima în urmă cu 11 ani, cazuri neelucidate nici până în prezent. Aceste dispariţii au fost reclamate la Poliţia Municipiului Rădăuţi, însă din relatările petentei rezultă că nu a primit niciun răspuns şi a fost tratată necorespunzător de către organele de poliţie sesizate.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog domnule Ministru, să dispuneţi verificarea modului în care organele de poliţie au procedat la cercetarea şi rezolvarea faptelor sesizate şi să luaţi măsurile corespunzătoare pentru a duce la o corectă şi eficientă cercetare pentru aflarea adevărului şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi în acest caz.
Anexez copie după memoriul primit de la petentă.
Solicit răspuns în scris.”
Semnează: deputat PD Aurel Olărean
Citiţi documentul în format PDF

Răspunsul ministrului de Interne
Răspunsul lui Vasile Blaga a venit după doar 13 zile, în 17 octombrie 2006.
“Stimate domnule deputat,
În legătură cu întrebarea dumneavoastră (...) vă comunic următoarele:
Din verificările întreprinse a rezultat că doamna Cornelia Iordache, din Municipiul Rădăuţi, a reclamat în data de 9 aprilie 2005 organelor locale de poliţie dispariţia suspectă a fiicei sale, Nicoleta Lavric. Cazul a fost preluat de ofiţerii de la Biroul de Investigaţii Criminale al Poliţiei Municipiului Rădăuţi. Avându-se în vedere că persoana presupusă a fi dispărut a plecat în mod voluntar de acasă în urma unor certuri cu soţul, domnul Vasile Lavric, au fost demarate investigaţii ample, audieri de persoane, mai ales din anturajul acestuia, au fost întreprinse activităţi specifice urmăririi locale, iar dispariţia a fost mediatizată în presa locală.”

Facem o paranteză în preţiosul răspuns al stimatului ministru către stimatul deputat: aşa de ample au fost investigaţiile şi aşa de serioase audierile persoanelor din anturajul “domnului Vasile Lavric” încât, la 26 iunie 2005, în plină amploare a investigaţiilor, avea să dispară şi cealaltă fată, Ramona.

“Rezultatul acţiunilor poliţiei a fost negativ în ceea ce priveşte găsirea doamnei Nicoleta Lavric”, informează ministrul de Interne, în răspunsul său. “Mama persoanei dispărute s-a adresat cu memorii către diferite instituţii judeţene, astfel că activităţile de căutare şi investigare au fost reluate de ofiţeri de la Serviciul de Investigaţii Criminale din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava.” Prin urmare, recunoaşte şi ministrul de interne, nu importanţa cazului sau faptul că existau 3 (trei) suspiciuni de omor au determinat preluarea dosarului de la Rădăuţi la IJP, ci memoriile trimise mamă...

Ministrul de Interne minte
Mai departe, Vasile Blaga face un rezumat al cazului: “În urma cercetărilor s-a constatat că doamna Nicoleta Lavric a aflat la începutul lunii aprilie 2005 faptul că soţul său are o relaţie extraconjugală, de mai mulţi ani, cu sora sa de 19 ani, Ramona – Narcisa Iordache, iar fiul acesteia în vârstă de 5 ani este conceput tot cu Vasile Lavric. Fiind susţinută moral şi material de mama sa, doamna Nicoleta Lavric a introdus acţiune de divorţ la Judecătoria Rădăuţi în data de 4 aprilie 2005, motivând-o prin aceea că, pe lângă relaţia extraconjugală a soţului, este supusă unor umilinţe şi violenţe în familie.

În data de 26 iunie 2005, doamna Cornelia Iordache a reclamat dispariţia de la domiciliul lui Vasile Lavric şi a celeilalte fiice, respectiv doamna Ramona – Narcisa Iordache, care se mutase cu acesta în urma dispariţiei surorii sale, respectiv doamna Nicoleta Lavric”.

Dacă domnul Vasile Blaga ar fi citit cu atenţie ceea ce semnează, după fraza de mai sus ar fi trebuit să rămână blocat. Si să recitească atent pasajele anterioare ale răspunsului său, cele în care el spune povestea unor ample căutări şi investigaţii, audieri şi praf de stele. Nu trebuie să fii “Agentul 007” ca să te prinzi că cea de-a doua doamnă a dispărut fix în miezul căutărilor primeia...

Însă, ministrul n-a fost pasămite atent, aşa că a continuat răspunsul, în acelaşi stil protocolar: “Cu toate că s-au dispus măsurile de urmărire specifice acestor cazuri, doamna Ramona-Narcisa Iordache nu a fost identificată până în prezent. Având în vedere elementele de suspiciune cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de omor, precum şi faptul că ambele persoane a căror dispariţie a fost reclamată au fost văzute ultima oară în locuinţa domnului Vasile Lavric, dosarul a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava”. 

A fost preluat la 20 mai 2005, ca să fim mai exacţi, adică, cu o lună înainte de dispariţia Ramonei. Însă domnul ministru nu spune asta. Spune în schimb, că “Cercetările în dosarul nr.459/P/2005 sunt continuate de către un procuror desemnat, cu sprijinul ofiţerilor de la Compartimentul Infracţiuni cu Violenţă din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale (IPJ Suceava)”. Şi minte domnul ministru, când spune asta, pentru că dosarul fusese închis la 5 septembrie 2006, mai exact - cu o lună şi jumătate înainte ca el să scrie acest răspuns protocolar.

“Dosarul a fost analizat sub aspectul activităţilor operative şi de către direcţia Investigaţii Criminale din Inspectoratul Genberal al Poliţiei Române. Vă putem informa doar cu privire la faptul că în cauză se efectuează activităţi complexe, specifice unor astfel de situaţii”. Adică, praf de stele... Exact ce mai poate face un poliţist într-un dosar, după ce procurorul îi pune cruce pe copertă.
Citiţi documentul în format PDF

Acuzaţiile mamei – “neîntemeiate”
“În referire la trimiterile pe care le face doamna Cornelia Iordache împotriva ofiţerilor Dorel Tarasiuc şi Doru Potoroacă de la Poliţia Municipiului Rădăuţi, acestea nu sunt reale întrucât cercetările cazurilor menţionate au fost preluate încă din iunie 2005 de către ofiţeri de la Serviciul Investigaţii Criminale din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava şi apoi de către procuror, iar poliţiştii vizaţi nu mai sunt implicaţi. Afirmaţiile doamnei Cornelia Iordache cum că cei doi ofiţeri ar fi avut o atitudine refractară faţă de ea şi că la începutul anului 2006 ar fi scos-o afară din sediul poliţiei sunt, de asemenea neîntemeiate, întrucât fostul şef al subunităţii, domnul Dorel Tarasiuc, a fost pensionat la sfârşitul anului 2005, iar domnul Doru Potoroacă a fost schimbat, la cerere, din funcţia de şef al Biroului de Investigaţii Criminale în luna mai 2006”. Case closed, vorba unui poliţist celebru.

“Cu deosebită stimă, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga”. Semnătură şi parafă. Octombrie 2006.
De atunci, vreme de 7 ani, până în noiembrie 2013, când a fost preluat de procurorii Parchetului General, în dosarul celor trei surori dispărute nu s-a întâmplat nimic. În ancheta oricărui omor, fiecare zi pierdută e una câştigată de criminal. În cazul de la Rădăuţi, nimănui i-a păsat cine câştigă şi cine pierde!