Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Simon Andreea avea 9 ani si a disparut din Miercurea Ciuc in seara zilei de 15 decembrie 2005, pe drumul dintre magazin si casa. La noua luni dupa disparitie, Tiberiu Burcuta, prieten intim al mamei, are o revelatie si-si aminteste ca a mers in acea seara cu fetita, pe ultima parte din drum. Femeia anunta organele de ancheta. Acestea il aveau insa in vizor pe Burcuta inca din primele zile de investigatii: aparea pe listingul mamei, dar si in zona si-n momentul disparitiei Andreei. In ciuda numeroaselor indicii care-l incriminau, Burcuta avea si inca are o calitate care-l face infailibil: e politist. Subcomisar la IPJ Harghita. Coleg de serviciu adica cu cei care-l anchetau. In plus, cazul Simon Andreea a venit imediat dupa cel al fetitei disparute la Iasi, unde politia judeteana a fost decapitata pentru greselile comise-n ancheta. IGPR nu-si mai permitea o noua lovitura de imagine. Inchipuiti-va o sedinta informativa cu Dan Fatuloiu (pe-atunci sef al Politiei Romane). "Cum e la Iasi?'. "Rau, sefu', politistii au trecut pe langa cadavru'. "Si la Harghita cum e?'. "Si mai rau, sefu', se pare ca politistul a ascuns cadavrul'.
Pe 21 ianuarie 2006, Ioana marturisea organelor de ancheta ca Burcuta i-a fost mai mult decat amic. Cuprinsa, probabil, de remuscari, l-a sunat a doua zi, invitandu-l la ea, sa stea de vorba (stia ca telefoanele ii sunt ascultate). Stiti ce i-a raspuns Burcuta? "I-am spus ca nu am voie sa o sun sau sa vorbesc cu ea, lucru cerut de conducerea IPJ, pentru a evita situatia de la Iasi, reamintindu-i ca si-a dat acordul ca telefonul sa-i fie ascultat'. N-ar fi fost de interes operativ dialogul dintre cei doi? Da' cine mai avea vreun interes operativ...
Tot pe 21 ianuarie 2006, se efectueaza o perchezitie la domiciliul lui Burcuta. Un fel de evaluare imobiliara. Inceputa la ora 16:00 si finalizata la 16:55, perchezitia e finalizata cu un proces verbal ce contine descrierea locuintei si, din loc in loc, consemnarea "nu s-au gasit obiecte sau alte elemente care sa aiba legatura cu cauza'. Cu cinci zile inainte, la perchezitia informatica, in calculatorul lui Burcuta fusese gasita "o fotografie cu anuntul disparitiei unei persoane de sex feminin si fotografia acesteia'. Era poza Andreei. Doi ofiteri de la Serviciul Investigatii Criminale din IGPR pleaca la Miercurea Ciuc, sa ajute ancheta.
Pe 21 februarie 2006, testat cu poligraful la IGPR (asa cum prevad procedurile pentru un ofiter de politie) Burcuta se dovedeste nesincer. Verdictul a fost dat de Marius Mihaila, unul dintre cei mai buni psihologi criminalisti ai Politiei Romane. In aceeasi zi, procurorul Dan Petru dispune audierea lui Burcuta. Insa nimeni nu sufla o vorba. Se intrase deja in "silentio stampa' & "festina lente'. Jurnalistilor preocupati, la acea vreme, de caz le este oferit insa un "suspect de serviciu': Simon Andrei, tatal natural al fetitei, care apare in ziare cu nume, prenume, vicii, ocupatie. Informatia vine "pe surse' si incepe cu "se pare'. In aceeasi perioada, unul dintre adjunctii sefului IPJ Harghita declara Jurnalului National ca "exista inca pista ca fetita sa fi plecat de acasa in urma unor neintelegeri cu familia'.
Sa presupunem ca nu le venea sa creada ca autorul ar putea fi unul de-al lor. Ca perchezitia aceea, facuta-n dorul lelii si-n 55 de minute, cu tot cu pauza de cafea, nu a adus probe care sa sustina ipoteza. Ca au rasuflat usurati si, in lunile care-au urmat, si-au indreptat priceperea si eforturi spre exploatarea altor ipoteze de lucru. In august 2006 insa, politistii revin la domiciliul lui Burcuta si fac o noua perchezitie. Dublata de o alta perchezitie informatica. La noua luni de la disparitia fetitei, nu gasesc nici o proba.
Cateva zile mai tarziu, Burcuta se spovedeste mamei Andreei: da, s-a intalnit cu fetita in seara aceea, a traversat-o strada, nu mai stie daca si ce au vorbit, a lasat-o in dreptul garajelor de la coltul blocului, a plecat, a auzit in spate un zgomot de portiera trantita, s-a intors cu fata, masina plecase, s-a gandit ca erau cunostinte de familie. Dar mama il sunase chiar in noaptea disparitiei, sa-l intrebe de fata. Si el n-a povestit nimic din toate astea, i-a zis "stai linistita, nu s-a intamplat nimic'.
Femeia a relatat marturisirea lui Burcuta anchetatorilor. Dar si putinilor jurnalisti care mai erau atunci interesati de caz. Ii stiam suspectului numele, profesia si bubele din cap inca din septembrie 2006. Nu le-am facut publice, pentru ca asa ne-a rugat politia, aducandu-ne argumente de genul: "strategie de ancheta', "metode specifice' si, mai ales, "punem in pericol viata Andreei, daca ea mai traieste'... Am publicat insa atunci in ziar "Mesaj pentru principalul suspect din partea Jurnalului National': "Stim cine esti. Iti cunoastem numele si prenumele, adresa si CNP-ul. Nu le vom face publice. Deocamdata. Cu o conditie: iti dam ocazia ca, macar in al doisprezecelea ceas, sa redevi om. Sa uiti frica si gandurile negre care nu te lasa sa dormi noaptea si sa ai un minut de curaj. Desi stim cine esti, nu pe tine te vrem. O vrem doar pe Andreea. (n.r. - la vremea aceea, inca mai speram ca fetita e in viata) Spune-ne unde e si vom uita de tine... Intra intr-un internet cafe si trimite-ne un singur cuvant pe e-mail. Adresa noastra este copiidisparuti@jurnalul.ro. Iti dam ocazia sa fi OM'. Am primit o singura reactie interesanta: "oare credeti ca e vorba de un retardat chiar in halul asta?' N-o sa stim niciodata daca, citind mesajul, suspectul s-a simtit sau nu intepat in orgoliu. Cert e ca, daca fetita ar fi fost in viata, si el intrase in poveste luat de val si din dorinta de a demonstra cuiva ca e un erou, a pierdut ocazia de a parasi onorabil scena. Pentru noi, lipsa de reactie a fost o dovada ca ipoteza de mai sus e doar o utopie.
Tot in septembrie 2006, Burcuta pica din nou testul cu detectorul de minciuni. Poligraful nu e proba, desi poate influenta decizia instantei, insa te ajuta sa directionezi ancheta. Cu toate acestea, adjunctul IJP Harghita marturisea atunci ca "rezultatele de pana acum nu sunt cele asteptate. Nici macar nu am reusit sa stabilim daca fetita e in viata sau nu, daca a fost rapita, daca a fost sechestrata'. Dezvaluie insa ca vinovatii pot fi din anturajul familiei. "Rude?', intreaba reporterul. "Nu rude, ci cunostinte Am reusit sa reducem cercul suspectilor. Cam 50% din cei pe care-i aveam in iarna au fost exclusi'.
Netulburat de presa, menajat de colegi, beneficiind de un procuror a carui principala strategie era sa-i devina prieten, pentru a-i incuraja marturisirea, Burcuta s-a relaxat. Politia s-a relaxat si ea. Procurorul era relaxat de mult. De caz nu se mai interesau decat bunica Andreei si doi-trei jurnalisti rataciti. Prin februarie 2007, Dan Fatuloiu, sef al Politiei Romane, ne declara ca "se lucreaza. Am vazut ultima evaluare acum doua saptamani. E un caz foarte complicat si interesant. Cu multe dubii... Sunt niste activitati specifice care se fac. Dar n-as vrea sa dau detalii. Insa avem cateva ipoteze interesante, mi se par mie, de verificat. Sunt piste in curs de elucidare'.
Mai putin abracadabrant decat seful Politiei Romane, insa la fel de parcimonios cu informatiile, adjunctul IJP Harghita ne declara, prin octombrie 2007, ca "pistele care au ramas sunt ca ea fie a fost victima unei infractiuni grave, fie a fost rapita in scopul unei razbunari sau chiar rapita de catre o retea de crima organizata care se ocupa de trafic de persoane'. "Exista un ultim martor?', incercam noi sa aducem vorba despre principalul suspect. "Da, exista doi copii'. Cei cu care Andreea se jucase, cateva minute, la iesirea din magazin. "In afara de ei, mai exista...'. "Din pacate, nu'. "... vreun martor care sa sustina ca ar fi vazut fata urcandu-se intr-o masina?'. "Nu, nu, nu. Nu avem confirmarea unor astfel de martori'.
Teoretic, in dosarul privind disparitia in imprejurari suspecte a Andreei Simon, Burcuta Tiberiu nici nu exista. Practic, reaudiat de procurorul Dan Petru in noiembrie 2007, el declara despre mama Andreei ca "ea se autosugestioneaza ca fetita este in viata si este bine, fapt pe care mi l-a relatat de multe ori'. In aceeasi luna, dandu-si cu parerea despre caz, ca un ofiter de politie ce era, ii destainuie procurorului ca el crede ca parintii au ucis-o accidental pe fetita si apoi i-au ascuns cadavrul. "Unde ar fi putut s-o duca?', isi incearca norocul procurorul. "In lacul Frumoasa'. Aflat langa Miercurea Ciuc, lacul alimenteaza cu apa potabila tot orasul. Stiind ca ai aruncat un cadavru in lacul Frumoasa si locuind in Miercurea Ciuc, nu-i asa ca ai cumpara apa plata si ca sa te speli pe dinti? Un an si jumatate, ancheta a intrat in moarte clinica, supravietuind cu speranta ca fetita va fi gasita in lac si cazul e rezolvat. Prudent, Dan Petru a apelat mai intai la niste scafandri amatori, colegi de serviciu cu el. A fost mai mult "entertainment', erau numai trei oameni, iar lacul e mare si adanc. Abia in aprilie 2009 a apelat la scafandri profesionisti de la ISU Cluj. Si s-a asigurat ca informatia despre cautarile in lac nu ajunge la presa. N-ai cum insa sa-i ordoni soarelui sa nu rasara. La cautarile de la lacul Frumoasa au fost prezenti si ziaristi, dar si chestorul Bujor Florescu, pe atunci seful Serviciului Investigatii Criminale din IGPR. Pentru orice eventualitate... Scafandrii au cautat cadavrul doua zile la rand, fara nici un rezultat.
Tot in aprilie 2009, procurorul Dan Petru declara reporterilor de la ziarul "Adevarul' ca a avut o intalnire cu ministrul Justitiei, care l-a asigurat de tot sprijinul lui in acest caz. In acelasi articol apare, pentru prima oara in presa, numele lui Tiberiu Burcuta. Ministrul Justitiei stia de existenta lui, un sef de serviciu din IGPR se deplasase pentru el la Miercurea Ciuc, devenise, peste noapte, important si pretios.
Cititi maine: Cine este Tiberiu Burcuta, politistul invinuit ca a ucis-o pe Andreea
Mai multe amanunte despre acest caz: simonandreea.wordpress.com
