Trădător CIA aplică în pârnaie metoda “Sile Cămătaru”

de Dan Constantin | 26 Iun 2013 • 21:48

Harold J. Nicholson, ofiţerul CIA cu cea mai înaltă funcţie care a spionat pentru Rusia, a fost condamnat la 23 de ani şi şapte luni în anul 1997. El lucrase în 1990 – 1992 ca şef al Biroului CIA de la Bucureşti dar a fost racolat, potrivit mărturiilor şi dovezilor administrate în timpul procesului în perioada misiunii din Malaezia.

Am prezentat, pe larg, în ediţia de ieri ( Defectorul CIA cu cea mai înaltă funcţie a lucrat şi la Bucureşti), extrase din actul de acuzare şi motivele pentru care Nicholson a reuşit să scape de pedeapsa capitală. Unul dintre acestea, puternic emoţional, era legat de cei trei copii aflaţi în custodia spionului trădător după divorţul de mama lor.
Legătura dintre copii şi tată l lor nu s-a rupt după condamnare. Dimpotrivă, postura de puşcăriaş, mila faţă de un tată iubitor care îşi sacrificase familia pentru îndeplinirea misiunilor periculoase şi departe de casă, au construit o relaţie afectivă puternică în “clanul” Nicholson. Mezinul luase în piept grijile familiei obligate să se descurce fără suportul tatălui dezonorat public şi ale mamei care îi părăsise de mici.
În iulie 1997 Jim Nicholson era trimis la închisoarea din Sheridan, statul natal Oregon, unde se mutaseră şi copiii. El înduplecase încă o dată instanţa asigurând-o că el speră, înainte de a muri, să ofere copiilor un exemplu pozitiv.
Nathan, fiul cel mic, nu împlinise încă 13 ani când tatăl a intrat în închisoare. El era convins că Jim a fost obligat să-şi mărturisească vinovăţia. Reţinuse însă din proces şi fraza rostită de tatăl lui care l-a copleşit: “Am vândut secrete ruşilor, pe bani, pentru că am vrut să-mi ajut copiii”.
Au urmat sute de ore de vizite ale copiilor în închisoare. Ei creşteau, problemele adolescenţei, dorinţele mereu mai mari ale unor tineri care doreau să intre în viaţă presau şi financiar.

Nathan intră în armată
Băiatul cel mic dorea să-şi impresioneze tatăl. Atacul terorist din 11 septembrie 2001 îl face să se înroleze în infanterie. Scrisorile către tatăl din închisoare erau fişate, copiate şi analizate de CIA înainte de a ajunge la destinatar. În 14 iunie 2004, la un salt cu paraşuta – al 13-lea – are loc un incident şi Nathan suferă o fractură de vertebră la aterizare. Cariera militară era aproape închisă. Deznădăjduit a vrut să se sinucidă în baza militară Fort Bragg. Un telefon primit din Sheridan de la Jim, tatăl iubitor, l-a salvat de la gestul de a-şi tăia venele cu cuţitul de luptă. După câteva luni iese din armată şi primeşte o pensie mică pentru handicap, cu regretul de a fi ratat cariera de Ranger îl macină. Se întoarce în Oregon, se înscrie la colegiu şi are un serviciu part-time ca distribuitor de pizza. În fiecare sâmbătă îşi vizita tatăl în închisoare.

Presiunea banilor
În 2006, într-o zi călduroasă de vară, Jim află de la Nathan despre problemele financiare ale copiilor. Jeremi, fiul cel mare, trebuie să achite taxele la colegiu; fiica avea rate la maşină şi un credit pentru studii de 50.000 de dolari; mezinul Nathan se luptă cu chiria, ratele la maşină şi acoperirea unui card de credit descoperit. Stând umăr la umăr cu Nathan în sala de audienţă din închisoare, Jim îi şopteşte fiului că prietenii de la Moscova i-ar putea ajuta financiar. Jim Nicholson ştia că înţelegerea cu ruşii era ca, în caz de descoperire a trădării, KGB să-i ajute copiii. Mai ales că el nu reuşise să ia toţi banii pentru informaţiile livrate ruşilor. Serviciile secrete ruseşti i-ar fi datorat circa 200.000 de dolari. O metodă similară cu cea aplicată de Sile Cămătaru, care conducea recuperarea banilor din pârnaie, este găsită de spionul trădător.

Planul diabolic
Contactul cu ruşii era punctul cel mai vulnerabil al planului conceput de tată şi fiu. Jim l-a convins pe Nathan că vizita discretă la consulatul Rusiei din San Francisco este periculoasă dar nu ilegală. Cu precauţii, Jim i-a strecurat lui Nathan două mesaje pentru ruşi care trebuiau să dea credibilitate vizitei fiului de spion. O fotografie cu cei doi, pentru identificarea mesagerului şi, o cerere de bani, sigilată, pe care Nathan nu a
citit-o.
În 13 octombrie 2006 Nathan intră la consulatul din San Francisco unde predă mesajele din închisoare. După o oră de aşteptare şi o convorbire plină de suspiciuni reciproce, funcţionarul consular îi spune lui Nathan să revină după două săptămâni.
Este primit în 27 octombrie de un alt funcţionar, identificat mai târziu de FBI, ca diplomatul Mihail Gorbunov. Rusul îi dă o pungă de hârtii maro în care se aflau 5.000 de dolari. Gorbunov îi dă şi o nouă adresă pentru întâlnire: ambasada Rusiei din Mexico City, în decembrie, la sfârşit de an. Merge încrezător, fiind şi purtătorul unor mesaje scrise de Jim pe şerveţele de şters nasul, scoase din închisoare prin înşelarea vigilenţei
paznicilor. FBI şi CIA nu bănuiau încă nimic.
La ambasada Federaţiei Ruse este primit imediat şi interlocutorul, un bărbat de 50 – 60 de ani se prezintă George. Îi dă lui Nathan o misiune: să obţină de la tatăl lui detalii despre arestarea din 1996, identitatea agenţilor FBI şi numele examinatorului din CIA de la poligraf, care declanşase suspiciunile asupra lui Nicholson. O altă întrebare viza momentul în care Nicholson a realizat că este supravegheat şi dacă era legat de refuzul cererii lui de a deveni şeful staţiei CIA din Etiopia. Mai târziu, Nathan avea să afle că George era un general KGB, pensionar, care avusese în lucru recrutarea şi dirijarea lui Nicholson. George a fost un Moş Crăciun darnic în acea zi de sfârşit de an – plicul conţinea 10.000 de dolari.

“Batman”, mândru de “Spy Kid”
Întors în SUA, Nathan “raportează” tatălui bilanţul întâlnirii din Mexic. Jim, supranumit Batman când lucra în CIA, este mândru de fiul lui care avea calităţi de spion, mai bune decât cursanţii de la Langley. Îi dă răspunsurile cerute şi Nathan pleacă spre Mexico City în iulie 2007. George este foarte mulţumit şi-l plăteşte pe Nathan cu încă o tranşă de 10.000 de dolari. Stabilesc şi parole pentru corespondenţa electronică secretizată.
Supraveghetorii lui Jim Nicholson devin suspicioşi pentru creşterea volumului de corespondenţă dintre fiu şi tatăl aflat în detenţie. Montează în casa lui Nathan aparatură de ascultare şi un GPS pe maşina lui.
În decembrie 2007, la întoarcerea de la Lima, din Peru, este controlat de “vameşi” pe aeroportul din Houston dar pachetul de 6.000 de dolari cash din rucsac nu depăşea limita legală. Vameşii descoperă şi locul următoarei întâlniri programate de ruşi: Cipru.
Nathan era speriat dar credea că tatăl lui nu-l ghida spre o afacere ilegală. În plus “recuperase” deja 35.000 de dolari în mai puţin de un an. Întâlnirea din Cipru a fost pas cu pas filată de serviciile secrete americane. Întâlnirea cu ruşii era filmată, traseul din Nicosia desenat complet. La întoarcere, Nathan, plătit iar cu 10.000 de dolari, credea că nu a fost descoperit. Dar, la trei zile, doi agenţi FMI au sunat la uşă.

Prăbuşirea
După câteva ore de interogatoriu, Nathan a început să mărturisească. Cei de la FBI ştiau aproape tot, de un an îl urmăreau şi aveau probe. A întrebat dacă va fi arestat. Agenţii au mers la închisoarea Sheridan arătându-i lui Jim probele despre “operaţiunea – recuperarea banilor de la ruşi”. Nicholson a căutat un avocat. Ancheta a mers rapid. Acuzarea avea probe pentru spălare de bani, unde pedeapsa ajunge la 20 de ani. Dar Nathan adusese în SUA doar 45.000 de dolari, era o sumă modică.

În anchetă a colaborat şi aşa s-a descoperit identitatea lui George – alias Vasili V. Fedotov, general KGB, expulzat din SUA înainte de 1990.
Nathan a scăpat de închisoare, judecătorii i-au dat cinci ani de supraveghere. Jim Nicholson, creierul operaţiunii a primit 8 ani, care se adaugă celor 23 de ani şi 7 luni, condamnarea anterioară. Va ieşi din închisoare la 70 de ani. A fost mutat într-o închisoare de siguranţă medie, supranumită Guantanamo pentru restricţiile de comunicare.
Fiul cel mare, Jeremi este ofiţer în Forţele Aeriene ale SUA. Nathan studiază informatica la Universitatea din Oregon.
Metoda “Sile Cămătaru” a eşuat în SUA.