x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aniversare: Ce înseamnă Jurnalul Naţional pentru tine?

0
04 Iun 2008 - 00:00

Jurnalul Naţional împlineşte 15 ani de viaţă. De azi veţi privi ziarul favorit şi prin ochii noştri. Redactorii Jurnalului Naţional au ales să vă povestească des­pre ei înşişi şi despre voi, răspunzînd întrebării “Ce înseamnă Jurnalul Naţional pentru tine?”

 


Dragii noştri cititori,

Jurnalul Naţional împlineşte 15 ani de viaţă. Am avut viaţă frumoasă alături de voi, am crescut împreună cu voi şi, dacă ne pri­vim în ochi unii pe alţii, băgăm de seamă c-am şi îmbătrînit un pic împreună. Şi ne-am păstrat totuşi ştrengăria asta inconfundabilă şi nerepetabilă a vîrstei de 15 ani. Să nu luăm aşadar în calcul nici bruma de la tîmple, nici cutele din colţul ochilor, ci luminiţele din priviri.

Răsfoind colecţia ziarului, de cînd era el micuţ-micuţ şi pînă azi, cînd are vreo şapte ziare într-unul singur, realizăm şi noi cîte s-au schimbat în ţară şi în lume, în noi şi în jurul nostru de cînd am pornit la drum. În 15 ani, familia noastră a crescut fără încetare. Ne sărbătorim ziua de naştere şi, fiindcă ne şade bine să ne mai privim în oglindă, măcar la ceas aniversar, vă invităm pe voi, cititorii, mai vechi sau mai proaspeţi membri ai fa­miliei noastre, să ne spuneţi: Ce înseamnă pentru voi Jurnalul Naţional?

O puteţi face astfel:

Prin poştă – pe adresa Jurnalul Naţional, Piaţa Presei Libere nr. 1, intrarea D, etaj 8, Sector 1, Bucureşti;

Pe mail – pe adresa jurnalul15ani@jurnalul.ro.

Prin fax, la numărul 021.318.20.35.

Prin SMS, la numărul 0755151515.

Scrieţi-ne şi vă veţi citi!

De azi veţi privi ziarul favorit şi prin ochii noştri. Redactorii Jurnalului Naţional au ales să vă povestească des­pre ei înşişi şi despre voi, răspunzînd întrebării “Ce înseamnă Jurnalul Naţional pentru tine?”.

 

O familie monoparentală

"Nu am debutat în presă la Jurnalul. Nu am făcut şcoală aici. Aveam nişte ani de muncă la activ, toţi în presă, adică acolo unde mi-am dorit încă din copilărie să fiu. Nu ştiam mare lucru despre ziar şi mai ales despre echipa de aici pînă în iunie 2002. Mi-am văzut de treabă acolo unde am lucrat, fără a face pasiuni pentru presa scrisă a momentului. De altfel, în afara primei “tranşe” a cotidianului Ora, care a avut o echipă minunată, cu oameni care şi-au păstrat valoarea de-a lungul timpului, nimic din “boom-ul” presei scrise româneşti postrevoluţionare nu m-a impresionat. Era, de altfel, firesc să existe tiraje imense în anii ’90. Era firesc să fie sute de publicaţii pe tarabe. Explicaţia e simplă: setea de informaţii, întreţinută bine de comunism, îşi găsise un izvor de la care se adăpa acum. Găinile care au născut pui vii au fost însă semnalul de alarmă pentru ceea ce urma în presa românească şi, probabil, începutul decredibilizării ei constante, care continuă şi în ziua de azi.

Am venit la Jurnalul Naţional în iunie 2002. După patru ani şi jumătate de muncă de agenţie. Nu cunoşteam decît trei persoane din redacţie, cu care nici măcar nu mai ţinusem legătura de ceva vreme. Integrarea a fost atît de firească, încît nici azi nu mi-o explic, eu fiind destul de conservatoare de fel. M-am simţit “acasă”. Firesc. Nici foarte bine, nici foarte rău, ci normal. Îmi asumasem munca la un cotidian care schimbase “n” formate şi “n” echipe de conducere, care făcea parte dintr-un trust de presă al unui om politic. Mi-am asumat ştampila de “lucrător la mogul”, am trecut peste toate, pentru că întotdeauna mi-am spus că, atît timp cît capul ţi-a rămas întreg pe umeri, nimic nu te poate afecta.

În decembrie 2003, cînd Marius Tucă, tele-starul care ne-a mîncat multe nopţi, a venit la redacţie şi mi-a spus, într-o scurtă discuţie în biroul său, că vrea să facă din Jurnalul Naţional ziarul numărul unu, i-am rîs în nas. Nu-l cunoşteam pe Marius. Îmi imaginam doar că este un om ambiţios, pentru că este născut sub zodia Leului, dar tot nu era suficient în anul de graţie 2003, cînd deja presa scrisă o apucase pe panta descendentă, să îşi vadă visul împli­nit. M-a rugat să îi ofer o mostră de răbdare, din zestrea mea, şi am făcut pariu că Jurnalul va creşte în cîteva luni cît alte ziare într-un an.

Şi a urmat nebunia. Dintr-o redacţie s-a clădit o echipă, de fapt, o familie monoparentală (aveam doar un tată, pe Ma­rius...). Prin muncă, aşa cum nici în visele lor frumoase nu şi-au imaginat comuniştii că ar putea obţine. N-am avut sîmbete, n-am avut duminici, am lucrat cîteva luni ca nebunii. De fapt, cred că nebuni şi sîntem. Pentru că numai nişte nebuni mai pot crede în presa scrisă din ţara asta. Numai nişte nebuni investesc minte, inimă, lite­ratură şi mai ales sănătate într-un proiect pentru care alţii n-au fost în stare să arunce mai mult de un zîmbet schimonosit de neîncredere. Numai nişte nebuni primesc ameninţări cu moartea pe adresa lor de mail, pentru simplul fapt că au muncit, şi singura lor reacţie este mila. Mila faţă de micimea celor care pot trăi fără a preţui informaţia.

Micimea celor care trăiesc sub imperiul urii, micimea celor care cred că totul se cumpără, că nimic nu poate fi sincer, că banii mo­gulului, oricare ar fi el, dictează, că au­dienţele sînt false, că presa e toată o spălare de bani, că ne-am vîndut, că una, că alta. A, şi mai ales că sîntem cu toţii nişte mici agenţi secreţi excentrici, care circulă cu tramvaiul sau troleibuzul, deşi sîntem plătiţi în va­lută “forte” ba de CIA, ba de Mossad, ba de FSB, ba de toate la un loc.

S-au scurs şase ani de cînd lucrez la Jurnalul Naţional. Şase din cincisprezece. Am auzit atîtea, încît de multe ori am obosit. Dar am ţinut cont, alături de colegii/rudele mele de la Jurnalul, doar de ceea ce s-a spus/decis aici. Nici nu ştiu dacă asta mai este “cea de-a doua familie”, şi nu cumva prima."
Marina Constantinoiu, redactor-şef

 

De la glumă la pasiune

"Dintr-o simplă coincidenţă, vîrsta Jurnalului este echivalentă cu vechimea mea în această profesie. Cînd am intrat în presă, eu unul nu-mi acordam nici o şansă. Am luat-o ca pe o glumă, ca pe o ocupaţie care să-mi umple timpul pînă la găsirea unui loc de muncă. “Gluma” s-a îngroşat şi iată-mă la borna 15 ani. Aidoma Jurnalului Naţional.

Ce poate fi mai frumos decît să-ţi transformi pasiunea în serviciu? Căci asta s-a întîmplat cu mine! De-a lungul timpului mi-a fost dat să lucrez cu nume grele ale presei române. Încerc o înşiruire a lor, cu scuzele de rigoare faţă de cei nemenţionaţi: Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu, Sorin Ovidiu Bălan, Sergiu Toader, Ovidiu Ioani­ţoaia, Cătălin Tolontan, Cristi Creţu, Marius Tucă… La Jurnalul am ajuns acum cinci ani. Ajunsesem să lucrez deja în domeniul drag mie, sportul, cînd am acceptat provocarea să revin la ceea ce am fost la început: ziarist de investigaţii. Ruperea de sport mi s-a părut brutală. Începusem să am regrete. Mai mult, la finele anului 2003, la Jurnalul se instaurase o stare de mare confuzie (scuze că dau din casă). Nimeni nu mai ştia care încotro s-o apuce.

Dintre toţi cunoscuţii mei din presă, mi-a întins o mînă tocmai un necunoscut mie. Cineva pe care pînă atunci îl ştiam doar de la tv şi care avea o funcţie importantă (pe care o are şi acum) la ziar. “Vreau să rămîi aici ca reporter special”, mi-a zis. “Mă mai gîndesc. M-aş reîntoarce la sport”, i-am răspuns. “Faci ce vrei, scrii cînd poţi, dai subiecte doar pe sport. Un fel de reporter special pe sport”, mi s-a reînnoit oferta peste cîteva zile. Am evitat să dau un răspuns pe loc. Nu aveam încredere. Chiar mă întrebam: “De ce tot trage omu’ ăsta de mine? Nici nu mă cunoaşte”. În plus, mi-a dat un argument pe care l-am luat ca pe o utopie: “Vom fi numărul unu pe piaţă!”. Chiar nu credeam. Şi, totuşi, am acceptat. De ce? Nici eu nu ştiu. Am rămas pe loc cu inima strînsă.

Ce-a urmat? Peste două săptămîni, acelaşi om, în funcţia sa de director al ziarului, mi-a propus să conduc departamentul Sport. Iar m-am întrebat: “De ce eu? De unde şi pînă unde? Ce ştie despre mine?”. Mi-a fost greu să refuz, dar eram conştient că urma să mă înham la o muncă pe cît de dificilă, pe atît de plăcută!

Au trectut cinci ani de atunci. Sa­tis­facţia mea? Nimeni din colegii mei cu care am lucrat la Sport, la Jurnalul, nu a plecat de aici decît în poziţii im­por­tante, şi nicidecum la ziare concurente. Exemple: Paul Andone – director de imagine la Steaua, a ajuns între timp la Unirea Urziceni, Cătălin Făinişi – ofiţer de presă la Steaua, Vicenţiu Neagoe – director general adjunct la Universitatea Craiova.

Poate părea ca o laudă ce vă dezvă­lui acum. Întrebaţi pe oricine, din interior sau din exterior, ce părere are despre departamentul Sport de la Jurnalul. Un colectiv excelent! Acesta va fi răspunsul celor mai mulţi, chit că din partea altora poate apărea şi invidia. Este împletirea perfectă a muncii cu pasiunea. Iar noi luăm totul ca pe o stare de fapt, ca fiind de fapt spiritul Jurnalului! Un ziar care şi-a reluat drumul ascendent şi a ajuns acolo unde, recunosc, eu n-am crezut: pe locul 1!"
Florin Gongu, şef departament Sport

Un Jurnal mereu cu inimă bună!

"Într-o însorită zi de mai a anului 1995 m-am alăturat tinerei echi­pe a Jurnalului Naţional. Deşi redacţia nu era formată din mai mult de 30 de jurnalişti – cu inimi înflă­cărate aflaţi într-o neobosită scotocire, în cău­tarea unei ştiri care să merite a fi pu­blicate, iar autorul să-şi descopere nu­mele a doua zi în ziar –, acest lucru nu era un impediment în calea de a face în fiecare zi un ziar citit, la mare căutare.

Un ziar ale cărui articole erau re­dac­tate la maşina de scris, pe care, în momentul în care ne încheiam “opera”, o înmînam altor colegi care îşi aşteptau rîndul să-şi aştearnă pe hîrtie şti­rile, reportajele, anchetele… Chiar dacă eram o mînă de oameni, asta nu ne împiedica să avem subiectele cele mai interesante, în exclusivitate, care nu se regăseau pe cele două “fluxuri” furnizate de agenţiile de ştiri, prin fax, de două ori pe zi. Mai mult chiar, era o adevărată ruşine ca între ştirile agenţiilor să se regăsească vreo informaţie pe care un anumit redactor să nu o aibă.

Între noi, redactorii, exista o competiţie crîncenă în privinţa subiectelor care aveau să fie cap de ziar, pe pagina întîi. Niciodată n-am exclus colaborarea, astfel încît subiectele erau tratate din toate punc­tele de vedere, chiar dacă la finalul articolului se afla o înşiruire de autori. Dar eram mîndri că am reuşit să avem un subiect complet, detaşîndu-ne astfel prin calitate… Anii au trecut, vechile maşini de scris au fost înlocuite cu... performantele computere. Vechile maşini tipografice, cu linotip, la care buchisea un tipograf aşezînd literele conform articolului primit, au fost înlocuite, de asemenea, cu tehnologii ultraperformante.

A rămas însă o mare pasiune pentru jurnalism, iar instinctul înrădăcinat nu poate fi stă­pînit nici măcar în va­can­ţă, pentru că Jurnalul este o a doua fa­mi­lie. Mă bucur că fac parte din aceas­tă fa­milie a Jurnalului Naţional, de aceas­tă dată mult mai numeroasă, care pune umărul, zi de zi, la realizarea co­tidianului nr. 1 din România.

Îi doresc Jurnalului viaţă lungă şi să rămînă în inimile numeroşilor cititori care îl preţuiesc de 15 ani! Cît des­pre Marius Tucă...?! Este acelaşi, aşa cum l-am cunoscut în urmă cu

13 ani. E neschimbat. Redactor-şef pe atunci, director astăzi, este acelaşi ga­zetar dedicat meseriei pe care o face cu mare pasiune, cu spiritul alături de co­pilul său de suflet, cu inima bătînd în ritm alert, la unison cu evenimen­tele care ţin prima pagină a ziarului pe care l-a fondat: Jurnalul Na­ţional!

La mulţi ani!"
Luminiţa Ciobanu, redactor

 

Citeşte mai multe despre:   special,   sport,   jurnalul,   national,   ziar

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021
Galerie Foto Referendumul pe Justiție, inițiat de Klaus Iohannis, odată cu alegerile europarlamentare din luna mai a anului 2019, dar și blocajul organizat asupra activității Parlamentului, prin boicotarea lucrărilor...

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime
Galerie Foto Secția pentru Procurori de la CSM a decis, săptămâna aceasta, să-i prelungească delegarea procurorului Mihai Prună, fratele fostului ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, în funcția de procuror-șef...

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală
Galerie Foto Executivul condus de Ludovic Orban a aprobat, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, nota de fundamentare pentru alocarea a peste 126 de milioane de lei, din fonduri externe nerambursabile, în ve...

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”
Galerie Foto Jurnalul vă propune vineri o carte specială pentru iubitorii dramaturgiei, dar și pentru cei care vor să descopere un gen plin de acțiune, replici spumoase, amuzante și profunde: „Teatru”, de Sidonia...

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime
Galerie Foto Clotilde Armand a anunțat, ieri, pe contul său de socializare, că a demis conducerile a trei direcții din cadrul Primăriei Sectorului 1, din Capitală. Printre structurile decapitate se numără și Poliția...

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament
Profesorul doctor Horaţiu Moldovan a condus şi conduce secţii importante de chirurgie cardio-vasculară. A făcut inovaţii în tehnicile de chirurgie cardiacă, în disecţia acută de aortă, în anevrismele de...

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani
Galerie Foto Incendiul de la Spitalul de Urgență din Piatra Neamț, unde, sâmbătă, și-au pierdut viața zece pacienți Covid-19, internați la Terapie Intensivă, ar fi pornit de la instalația de alimentare cu energie...

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei
Galerie Foto Alegerile parlamentare bat la ușă, teoretic scrutinul urmând să aibă loc pe data de 6 decembrie, iar actualul Legislativ își încetează mandatul pe data de 21 decembrie. La patru ani de când au fost aleși,...

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat
Galerie Foto „Gras și frumos”, expresie atât de des folosită de părinții și bunicii noștri, nu doar că nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit motiv de îngrijorare în vremuri de COVID. Grașii de azi sunt mai...
Serviciul de email marketing furnizat de