Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
10 octombrie 1967. Este data la care venea pe lume Laura Stoica (Adriana-Laurenţia), pe numele real. Jurnalul Naţional vă prezintă luni, 6 octombrie, o Ediţie de Colecţie care o va aduce în prim-plan pe Laura. Ca Om, ca Interpretă, ca Rockeriţă şi ca Actriţă.
10 octombrie 1967. Este data la care venea pe lume Laura Stoica (Adriana-Laurenţia), pe numele real. Jurnalul Naţional vă prezintă luni, 6 octombrie, o Ediţie de Colecţie care o va aduce în prim-plan pe Laura. Ca Om, ca Interpretă, ca Rockeriţă şi ca Actriţă.
De mică i-a plăcut să iasă în evidenţă, să cânte, să spună poezii, să interpreteze rolurile diferitelor personaje pe care le reinventa, având totuşi la bază poveştile pe care i le spunea mama sa ori educatoarea, la grădiniţă. Îşi dorea să studieze cât mai mult. Să-şi perfecţioneze propriul stil. Dorea să fie ea: Adriana (cum i se spunea acasă). În timpul liceului s-a înscris la Şcoala Populară de Artă, la Târgovişte. A luat lecţii de canto. În acel moment, Adriana s-a transformat în Laura. Şi aşa a rămas. A debutat apoi ca solistă în 1987 la Festivalul de Muzică Uşoară Amara unde a obţinut locul II la secţiunea interpretare pentru ca, un an mai târziu, să obţină trofeul Festivalului de Muzică Uşoară Râmnicu-Sărat.
În 1990, la Mamaia, a cucerit juriul şi publicul cu melodia "Dă, Doamne, cântec". A obţinut marele trofeu. Laura Stoica a devenit o voce, o interpretă cu personalitate şi stil.
Cum era Laura Stoica? Omul? Artistul? Femeia care-şi punea tot sufletul în muzică? La această întrebare ne-au răspuns mulţi dintre cei care au îndrăgit-o, printre care şi Horia Brenciu: "Era un om pentru care viaţa era o scenă, iar tot ce făcea era unic şi irepetabil. Imaginaţi-vă că staţi lângă cineva care râde, cântă şi n-are stare nici când mănâncă! Ea era! Şi mai mult decât atât... Era artista-surpriză de care aveam nevoie".
Festivalul
În 1994, Laura avea să pună bazele unei Fundaţii care-i poartă numele. Voia să ajute astfel alţi tineri talentaţi care îşi doreau să se afirme, dar părinţii lor nule puteau asigura pregătirea necesară.
" A înfiinţat această Fundaţie însă mai mult a făcut donaţii în diferite acţiuni caritabile. N-a reuşit să ia pe cineva să urmeze această cale muzicală. Eu am preluat-o şi i-am dus mai departe ideea", spune fratele interpretei, Alexandru Stoica. Aşa s-a născut Festivalul Laura Stoica. Anul trecut a avut loc prima ediţie.
Prietenie fără frontiere
Între Laura Stoica şi Romina Libreri, interpretă din Malta, s-a conturat o frumoasă prietenie. S-au întâlnit în Bulgaria, la un festival internaţional. Au păstrat legătura şi au vorbit aproape zilnic. Romina a invitat-o în Malta. Apoi Laura a rugat-o pe Romina să vină la Bucureşti. Ulterior Laura i-a mărturisit că era foarte fericită. Îl întâlnise pe Cristian Mărgescu. Omul vieţii ei. Sufletul pereche pe care îl aştepta de mult. A sosit apoi vestea că Laura va deveni mămică. "Rominaaa, o să am un copil, sunt fericită până la Dumnezeu... mâine o să-mi anunţ familia şi pe Cristi, pe toţi! În septembrie trebuie să apară pe lume!"... "«Bineînţeles că în septembrie voi fi şi eu acolo»!, am asigurat-o. Am păstrat legătura pe internet până în ziua fatalului accident. De fapt, cu o zi înainte să se întâmple tragedia a spus: «Romina, abia aştept să te văd! Te rog, să nu-ţi încalci promisiunea pe care mi-ai făcut-o, cu toate că aş vrea să fii aici înainte ca micuţul să se nască!»"... Romina şi Laura n-au mai avut cum să se revadă. În seara de 9 martie 2006 un cumplit accident de circulaţie avea să-i poarte spre stele pe Laura Stoica şi Cristi Mărgescu, în timp ce se întorceau de la un spectacol de la Urziceni."Cortina a căzut pe o apoteoză"
Laura a profesat actoria la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti. În 2005, a interpretat personajul Rocky în spectacolul "Călători în voia sorţii", în regia Marcelei Ţimiraş. "Cum să ne imaginăm că Laura nu mai este printre noi?, se întreabă Marcela Ţimiraş. Cum să ne imaginăm că spectacolul «Călători în voia sorţii», în care vibra de forţă şi tinereţe, electrizând publicul, va fi spectacolul ei de adio? Laura era plină de planuri şi entuziasm. Moartea a fulgerat-o fără să o poată îngenunchea. Cortina a căzut pe o apoteoză."Muzica ei învinge barierele şi timpul
CD-ul care însoţeşte Ediţia de Colecţie va cuprinde piesele: "Ai fost laş", "Dă-mi curajul de-a trăi", "El e omul", "Luna", "Mai frumoasă", "Toamna pe autostradă", "Uită", "Dă, Doamne, cântec", "Focul", "Mereu mă ridic", "Cui îi pasă?", "Un actor grăbit", "Crazy 4-u", "E Rai", "Believe", "Nici o stea", "Fever" şi "Îngerii nu plâng". Sunt melodii care emoţionează, sunt piese interpretate cu dăruire de Laura Stoica. «Mereu mă ridic» este una dintre piesele pe care Laura i le-a dedicat celei care i-a dat viaţă. "Nu le-am înţeles atunci. Ulterior, am ştiut... Parcă a anticipat că voi avea nevoie de asta. Din prima clipă în care s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu ea am simţit că ceva mă apasă şi sunt gata să cedez... Mi-am spus că n-am voie să cad, eu trebuie să mă ridic. Şi visam la ea... la clipele în care mergeam la dans şi eram fascinată de mişcările ei, nu mai eram în stare să mă urnesc", ne-a mărturisit cu tristeţe doamna Elena Stoica, mama Laurei."Un om care n-a uitat niciodată de unde a plecat. Un artist care şi-a îndeplinit sarcina Divinităţii: de a lăsa ceva pe pământ, oamenilor, să se bucure. O voce, un stil, un nume!"
Eugen Mihăescu
"Laura radia, era magnifică. Mi-a spus în şoaptă «Ne vedem mâine, la mine, am un anunţ de făcut prietenilor mei apropiaţi». Am realizat imediat ce urma să ne spună, că, în sfârşit, va fi mamă!"
Adriana Angela Buciu
Citește pe Antena3.ro
