Arome florentine la Bucureşti

Cum vii din Lahovari, dacă apuci pe Tache Ionescu, dai de o casă mare, frumoasă. Într-un alcov cu pictură murală, la primul etaj al clădirii, şi-au găsit hogeac bucureştean nişte esenţe rare, născute în lumile pline de artă ale Toscanei. Spiritul Caterinei de Medici, nu doar regina, ci şi fabuloasa creatoare de  esenţe, altoit pe seducţia picturală a Renaşterii florentine par să fie concentrate în buticul alchimic al lui Paolo Vranjes. Deşi contemporane cu noi, buticul şi amiroasele doctorului Vranjes, cu aerul  lor boem şi opulent fără ostentaţie,  te trimit la un odinioară încântător,  unde răsfăţul olfactiv avea aproape imperativul unui medicament. Vranjes are  ceva de vraci, de călător în timp şi de ghicitor. 

A descoperit nebunia frumoasă a pasiunii de timpuriu. Copil fiind, se strecura în spaţiul secret de reculegere al bunicului, un negustor priceput de mătăsuri  cu darul călătoriilor exotice. Bunicul aducea din drumurile în lumi îndepărtate nu doar ţesături alese, ci şi esenţe rare. Sticluţe cu forme stranii şi culori nemaivăzute stăteau în camera secretă aşteptând să le fie descoperite aromele. Din clipa în care negustorul şi-a aflat nepotul ascuns în iatacul odorilor, micul Paolo a devenit oficial explorator într-o lume imaterială, cu seducţie reală. Pentru Dr Vranjes, parfumul şi tainele naşterii lui au devenit  un mod de viaţă. Ca o formă de celebrare a intimităţii acelei camere din copilărie, mai uşor şi  mai repede de descris din registre olfactive, decât din cele vizuale, buticul lui Vranjes e dedicat în primul rând caselor. mirosul casei. Pentru senzitivi e atât de evident – stampa unei locuinţe nu vine doar din cromatici şi mobilier. În fapt, primul lucru pe care îl descoperi în identitatea unui spaţiu locuit e chipul în care acesta miroase.

Prin esenţele lui, creatorul de savori dă şansa la identitate specială fiecărei case. Unele aduc a vin toscan, a toamnă brună şi plină, a viaţă cu tumult într-o lume a reşedinţelor albe cu ţiglă roşie şi dealuri grele de struguri copţi. Nu întâmplător, Roso Nobile e captiv într-un recipient care are fasonul unei sticle de vin. Când vrei să i se răspândească buchetul plin în încăpere, e suficient să pui esenţa în carafă şi să adaugi nişte zbicele de viţă de vie.

APETISANT. Din acceaşi serie care face apel la licori îmbătătoare, e şi parfumul de colecţie cu irizaţii de prăjitură cu vişine, stropită cu vanilie. Recipientul e o siluetă amforată, lucrată manual, de artişti sticlari. Aduce cu linia unei boteglia cu transparenţă rară, care lasă să se etaleze vibraţia auriu-roşiatică a unui cognac fin. Cele mai dorite arome rămân probabil, în buza lui decembrie, cele care aduc a sărbători şi a locuinţe fericite. E mandarina cu scorţişoară cuprinsă în trupul unei sticle-pară, e floarea de portocal îndulcită un pic cu vanilie. Imaginarul lui Dr. Vranjes e plin de bijuterii olfactive, iar pentru cine vrea în intimitatea lumii lui un pic de har florentin, evadarea în alcovul lui de la  Elysee Concept Maison de Parfum merită experimentată.