,,Aşa cum singur a învăţat să umble”, copilul învaţă mai uşor dacă descoperă singur informaţia

Interviu cu dna Adela Corbean, profesor pentru învățământul primar, clasa a IV-a C, Școala Gimnazială “Toma Cocișiu”, Blaj. Domnia sa este câștigătoarea celei de a patra săptămâni a concursului organizat de eduMagazin, în cadrul campaniei “Predă cu zâmbetul pe buze”. Concursul urmărește să stimuleze cadrele didactice să facă orele de predare cât mai plăcute și astfel să capteze atenția copiilor. Pentru următoarele săptămâni, profesorii din toată țara se pot înscrie la pagina de internet a concursului. (Vezi și articolul “Predă cu zâmbetul pe buze!”)

Jurnalul Național: Stimată doamnă Adela Corbean, sunteţi profesoară pentru învăţământul primar – asta înseamnă că aţi urmat studii pedagogice universitare – într-una dintre cele mai interesante şcoli din ,,Mica Romă din Ardeal”, cum era denumit odinioară Blajul. Iar când spun o şcoală ,,interesantă”, mă refer în primul rând la faptul că, în 1918, când a înfiinţat-o şi a condus-o Toma Cocişiu, ea a funcţionat ca ,,şcoală experimentală”, timp de 15 ani. Aş vrea să vă rog să le expuneţi şi cititorilor noştri ce însemna, atunci, în zorii României Mari, conceptul de ,,şcoală experimentală”?

Adela Corbean: Toma Cocişiu a înfiinţat şi a condus Şcoala experimentală din Blaj, care a funcţionat în sediul actual al şcolii care-i poartă numele. Experimentul a durat 15 ani, cu elevi între 13-15 ani, frecventând clasele V, VI, VII, împreună cu cei de la clasa I. Dascălul a reuşit să le trezească un mare interes pentru învăţătură, pentru viaţă. Experimentul său pedagogic a fost cunoscut şi apreciat şi în afara ţării. A fost primul pedagog român care a prezentat o realizare autohtonă în domeniul învăţământului la Congresul Internaţional de Pedagogie ce s-a ţinut la Paris în august 1939. A publicat în ,,Pour l’Ère nouvelle – Revue internationale d’éducation nouvelle”, care apărea la Paris, comunicarea ,,La méthode active et créative à l’ école experimentale de Blaj (Roumanie)”, apreciată la vremea respectivă de alţi adepţi ai curentului şcolii active. A îmbogăţit literatura pedagogică cu nouă titluri de cărţi, a conceput şi a editat manuale şi reviste şcolare, a scris povestiri, legende, piese de teatru pentru copii. În urmă cu peste 80 de ani, din 1928 până în 1943, el a demarat cel mai lung experiment pedagogic din învăţământul românesc. Toma Cocişiu a plecat de la premisa că, ,,aşa cum singur a învăţat să umble”, copilul învaţă mai uşor şi reţine mai mult dacă descoperă singur informaţia sau calea de rezolvare a unei probleme, prin ,,problemă’’ înţelegând orice situaţie care ne solicită să găsim o rezolvare. De aceea, a schimbat modul de lucru în clasă: nu învăţătorul sau profesorul era acela care explica elevilor, ci câte un elev prezenta colegilor câte un subiect preferat. Elevilor li se prezenta un program cu subiecte de tratat. Dintre acestea îşi alegeau singuri despre ce doreau să prezinte în faţa colegilor şi se stabilea cât timp au la dispoziţie să se pregătească. Şeful clasei, ales prin vot secret, ţinea o evidenţă a elevilor, a subiectelor şi a termenelor. Împreună cu învăţătorul sau cu profesorul, elevul stabilea un plan despre ceea ce ar fi putut cuprinde prezentarea. Apoi se documenta din cărţi, reviste, albume procurate de la biblioteca şcolii, exersa şi experimenta singur, se sfătuia cu alţi colegi, întreba părinţii, cerea ajutorul dascălului. El realiza de asemenea o lucrare scrisă despre subiectul ce trebuia tratat, pe care o prezenta liber (fără să citească) în faţa clasei. Această prezentare era însoţită de tot ce ar fi putut să îl ajute să se facă mai bine înţeles: cărţi, reviste, albume, schiţe, desene şi lucrări manuale personale, obiecte culese din locurile explorate, unelte sau aparate construite sau împrumutate. Uneori realiza la faţa locului tot felul de obiecte menite să clarifice afirmaţiile cuprinse în lucrarea redactată. După caz, adăuga ,,invenţii personale”, probleme de calcul, lecturi literare, cântece sau alte ,,probe lămuritoare” pentru problema studiată. În acest timp colegii erau numai ochi şi urechi. Ei ascultau cu atenţie, îşi notau nedumeririle, apoi cereau lămuriri. Pentru ziua următoare, toţi colegii celui care a făcut prezentarea trebuiau să scrie, pe scurt, într-un caiet personal numit ,,Caietul vieţii”, ceea ce li s-a prezentat şi completările făcute în timpul discuţiei. Toma Cocişiu a înţeles că, servind elevului multe cunoştinţe ,,pe tavă”, nu-l pregăteşti pentru viaţă. El va putea face faţă încercărilor şi problemelor de tot felul dacă va şti unde să caute informaţia, când şi cum să o folosească mai eficient, dacă va descoperi soluţii singur sau colaborând cu alţii. A înţeles că achiziţiile dobândite prin efort propriu, printr-o activitate intensă de căutare, de interpretare, de verificare în practică a informaţiei sunt mult mai durabile, contribuind la dezvoltarea personală a elevilor. Tocmai de aceea, în Şcoala experimentală, Toma Cocişiu ,,şi-a pus elevii la studiu”. Experimentul a demonstrat că ,,învăţarea pe baza activităţii proprii elevilor” are drept rezultat ,,înlăturarea tocelii şi a memorării mecanice, care sugrumă inteligenţa, roade caracterul şi voinţa tinerilor” (Toma Cocişiu – ,,Cronica pedagogică”).
(Informare realizată de director adj., prof. Mirela Bălău şi preluată de pe site-ul şcolii: http://sctcblaj.weebly.com/)

J.B.: Ca pedagog, sunt convinsă că duceţi mai departe ceea ce, în celebra şcoală din Blaj care îi poartă numele, iniţia Toma Cocişiu, unul dintre importanţii contributori la dezvoltarea învăţământului românesc din Ardeal şi nu numai. Ce ar însemna astăzi, după părerea dv., conceptul de ,,şcoală experimentală”?

A.C.: Astăzi conceptul de şcoală experimentală nu este departe de cel iniţiat de pedagogul Toma Cociciu şi înseamnă în opinia mea învăţarea prin experimente, folosirea de metode activ-participative în timpul predării-învăţării astfel încât elevul este antrenat să participe la propria formare, la dobândirea noilor cunoştinţe, învăţarea prin înţelegere şi aplicare practică, prevenind asimilarea pasivă a cunoştinţelor şi asigurând un învăţământ activ. Astfel elevii nu sunt doar simpli spectatori ci protagonişti şi iniţiatori în demersul ştiinţific, iar abordarea unui subiect de studiu se realizează din perspectiva predării integrate (interdisciplinară, pluridisciplinară, transdisciplinară). Totodată este stimulată învăţarea prin cooperare, toţi elevii având şansa de a participa efectiv la dialog. Diferenţa este aceea că accesul la informaţie este mai rapid, fiind facilitat de varietatea şi multitudinea surselor şi mijloacelor moderne de informare. De aceea astăzi, cu precădere, accentul se pune pe selectarea, sistematizarea şi gestionarea de către elevi a informaţiilor necesare în formarea şi completarea cunoştinţelor.

J.N.: Care sunt dotările şcolii şi ale clasei în care predaţi? Credeţi că sunt ele în pas cu noile cerinţe ale pedagogiei? Ce vă lipseşte?

A.C.: Şcoala noastră are două corpuri de clădire cu săli spaţioase şi luminoase, cabinete, laboratoare (de fizică-chimie, de informatică), bibliotecă cu 13000 de volume, atelier de lăcătuşărie, minisală de sport, centru de documentare şi informare cu video-proiector şi laptop, mobilier şi materiale didactice adecvate studiului. Toţi elevii beneficiază de aceste dotări, iar o modernizare cu computere, videoproiectoare şi imprimante în fiecare clasă ar fi ideală şi binevenită. Pentru deplasările elevilor în excursii, drumeţii, împrejurimi, la concursuri ar fi de mare trebuinţă un microbuz. Bineînţeles că elevii noştri sunt sprijiniţi şi susţinuţi în deplasările lor de mijloace puse la dispoziţie de Primăria municipiului Blaj şi colaboratori locali, dar un mijloc de transport propriu ar oferi o mai bună corelare în organizarea şi desfăşurarea activităţilor şcolare propuse.

J.N.: Care dintre produsele EduMagazin consideraţi că vă sunt cele mai utile în activitatea educaţională şi de ce?

A.C.: Variata ofertă a produselor EduMagazin m-a pus în dificultatea de alege dintre ele pe acelea pe care mi-ar place să le folosesc la clasă în anumite momente ale lecţiei şi anume soft-urile educaţionale, care prezintă într-o manieră atractivă, sub formă de joc, înţelegerea şi aplicarea noilor cunoştinţe.

J.C.: Aţi participat la concursul EduMagazin cu lucrările elevilor dv. având ca temă venirea primăverii. Vorbiţi-ne puţin despre acest proiect.

A.C.: Am fost încântaţi să participăm la concursul Fii dascăl PROactiv!, iar tema Peisaj de primăvară, de săptămâna trecută, s-a pliat perfect pe tematica abordată la clasă, fiind în strânsă legătură cu textele studiate la diferite discipline. Folosirea şi aplicarea cunoştinţelor de la diverse discipline a antrenat creativitatea elevilor şi le-a stârnit entuziasmul. Ei au realizat picturi şi colaje inspirate de textele literare studiate la clasă: Salcâmi în floare, Păpădia de Ion Agârbiceanu, folosind materiale diverse. Bineînţeles că am participat şi am postat lucrări realizate de elevi şi pe temele propuse de EduMagazin în săptămânile anterioare şi vom fi alături de EduMagazin cu activităţi pe tema Pregătiri de Paşte. Felicitări EduMagazin!  
(interviu realizat de Simona Lazăr)