Ascetul din biblioteca

Are aproape 90 de ani. In ciuda varstei, insa, parintele Grigore se tine drept si mandru. Sta in spatele unui birou, inconjurat de rafturi cu carti, unde ii primeste zilnic pe cei care cauta neincetat raspunsuri la problemele cu care e presarata calea spre mantuire.

"De ce ma fortati?", ne-a intrebat cu un zdrobitor repros in glas parintele Grigore Babus. Egumenul Manastirii Antim, parintele Mihail Stanciu, ne condusese in Biblioteca Sfantului Sinod, acolo unde, de ani buni, parintele Grigore se ingrijeste de o mica parte a patrimoniului cultural al Bisericii Ortodoxe Romane. Voiam sa aflam care este invatatura despre post a unuia dintre cei mai renumiti clerici romani. Asa ca aproape am uitat de faptul ca ne aflam in fata unui om care stie sa imbine asprimea cu blandetea. Acest "De ce ma fortati?" avea ceva din acel "Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?" auzit de "apostolul neamurilor", Sfantul Pavel, pe drumul spre Damasc. Parintele nu se asteptase de loc la o asemenea vizita, nu voia sa accepte faptul ca doi intrusi, inarmati unul cu reportofon, celalalt cu un aparat de fotografiat, cu un obiectiv foto lung cat o zi de post, dadusera buzna in "locul sau de taina". Dupa ce parintele Mihail a plecat si dupa ce ne-am obisnuit cu lumina difuza din biblioteca, parintele Babus, impacat si el cu prezenta noastra, a inceput, cu vocea slaba, dar clara, sa expuna invatatura Bisericii Ortodoxe despre Postul Craciunului.

UN LUCRU EXTRAORDINAR. "Postul, in general, este un lucru exceptional pentru viata omului, un lucru care desavarseste omul. A te infrana de la mancare este un lucru extraordinar. Aceasta randuiala a postului o avem transmisa de la Sfintii Parinti. Fara post si rugaciune nu exista mantuire. Iata cu cata intelepciune Sfintii Parinti au intocmit aceste lucruri si cu multa grija, cu multa chibzuinta!", isi incepe parintele predica ad-hoc. "Posturile au fost randuite cu grija: la ce moment, cand postul sa fie mai puternic, cand sa fie mai serios. Randuiala Bisericii aceasta este: in cele doua zile ale saptamanii - miercurea si vinerea - se tine post. Apoi, mai sunt cele patru posturi mari din an: acesta al Craciunului, al Sfintelor Sarbatori de Pasti, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Postul Adormirii Maicii Domnului. Pe langa acestea mai sunt si celelalte posturi, cum este in ziua Crucii", spune parintele Grigore.

"De ce sunt posturile acestea: pentru innoirea sufletului. Pentru ca daca n-ar fi postul si ar fi libertate in tara aceasta si in lume in general, ar fi pericol. Daca n-ar fi aceste oprelisti, aceste opriri din partea Bisericii, ar fi un pericol, ar fi un dezmat", e de parere ascetul.

UN POST MAI USOR. Comparativ cu Postul Pastilor, pregatirea pentru Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului prin abtinerea de la anumite mancaruri este mai putin stricta. "Pregatirea aceasta pentru Sarbatorile Craciunului pare sa fie mai usoara decat Postul Sfintelor Sarbatori de Pasti. Acolo e mai puternica abtinerea de la mancaruri. Postul Sfintei Nasteri a Domnului este un post, zic, mai usor. Adica sunt mai multe dezlegari in ceea ce priveste mancarurile. Se mai mananca si peste, de exemplu sambata, duminica. Aceasta este pentru ca oamenii sa nu se sperie, sa nu zica: cum adica, imi pui mie acest post greu? Dezlegarile la peste, la vin, la untdelemn reprezinta o usurare, fac ca postul Craciunului sa fie mai usor. Dezlegarile sunt pentru usurare. Postul Pastilor este mai aspru, sunt in manastiri calugari care, in saptamana patimilor, tin randuiala aceasta, nu tin nici masa, doar batranii si neputinciosii mananca", spune batranul preot.

POSTUL SUFLETESC. Batranul slujitor al Bisericii e de parere ca abtinerea propriu-zisa de la unele alimente nu este de ajuns pentru a curata sufletul inaintea marii Sarbatori a Craciunului. Postul trebuie sa fie in primul rand unul sufletesc, si numai dupa aceea unul trupesc. "Oricat ne-am abtine noi de la mancaruri, oricat am posti, n-am rezolva nimic daca nu ne-am abtine de la vorbirea de rau, care e un pericol mare pentru mantuirea si pentru viata omului. Toate tentatiile si toate ispitele care vin catre om trebuie sa-l faca foarte, foarte atent, ca sa nu cada in cursa. Postul acesta obisnuit, fara sa mananci de dulce, nu inseamna nimic: azi mananci post si maine iesi in strada si ii dai cuiva o palma sau cine stie ce mai faci. Lumea noastra de astazi e o lume a dezmatului. Omul rade cand ii spui de post. E vorba si de prezenta credinciosilor in biserica, de frecventa cu care acestia vin, de familie. De exemplu, daca e o familie de crestini, se cere si se impune sa practice aceste posturi. Daca e o familie care n-a auzit de post, nu le poti cere sa se abtina de la mancare. E un lucru trist. Ma refer si la viata noastra de astazi, acest dezmat. Ramane stabilit acest lucru: ca postul fara fapte bune, fara renuntare la rele, nu are efect".

L-am intrebat pe parintele Grigore Babus daca poate sa ne spuna cand au inceput crestinii sa posteasca inaintea sarbatorii Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos. Din raspunsurile sale am inteles ca traditia postul Craciunului isi are inceputurile in crestinismul primar, in primele secole ale erei noastre. "N-as putea sa spun cand a fost instituit Postul Craciunului. De la inceputul crestinismului. Mantuitorul spune, intr-un anumit context: "Acesti demoni nu pot iesi decat cu post si cu rugaciune". Nu stiu exact cand a fost instituit Postul Craciunului, cred ca de la inceput, din primele veacuri ale crestinismului. Primii crestini se adunau la agape, unde posteau si se rugau. Postul Craciunului semnifica faptul de a astepta cu bucurie venirea Domnului printre noi. La Postul Pastilor insa suntem obligati sa fim mai atenti, mai atenti decat cu celelalte posturi. Postul Sfintei Marii este inchinat special adormirii Maicii Domnului, e un post de tristete, pentru ca e vorba de plecarea dintre noi a Maicii Domnului. Unii leaga Postul Sfintei Marii de Postul Pastilor, cu aceeasi asprime", ne lamureste parintele Grigore.

IMPARTASANIA. "Postul este neaparat o conditie pentru a fi impartasit inaintea Craciunului. Cel putin dupa puteri: unii pot mai mult, altii mai putin. Exista si exceptia ca bolnavul, daca a mancat ceva de dulce, sa fie impartasit", afirma parintele. Il intrebam pe parinte ce raspuns poate da unui credincios care marturiseste ca nu poate tine postul, desi este practicant, care ii spune duhovnicului ca, indiferent de cantitatea de credinta pe care o manifesta, nu se poate abtine de la anumite mancaruri. Raspunsul sau este sever: "Totul depinde de el. Bolnavii si batranii au dreptul sa fie hraniti, au dreptul sa manance oua, branza si lapte. Daca un om sanatos nu vrea sa tina postul, se autoexclude din sanul Bisericii, nu asculta glasul Bisericii, nu e al Bisericii. Este un om care lupta impotriva randuielilor Bisericii. Nici copiii nu trebuie sa tina postul. Dezlegare este doar pentru batrani, bolnavi si pentru copii".

O VIATA PLINA DE SUFERINTE In slujba Bisericii Ortodoxe Parintele Grigore Babus s-a nascut in anul 1915, in luna iunie, ziua 13, in comuna prahoveana Teiusi. A intrat, la varsta frageda de 13 ani, ucenic la Manastirea Cheia, manastirea la care staret era chiar unchiul sau, parintele Grigore Georgescu. La 18 ani, dupa cinci ani petrecuti in viata monahala la Manastirea Cheia, Grigore Babus a intrat la Seminarul Teologic de la Cernica, unde spune ca l-a cunoscut pe actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist. Dupa absolvirea Seminarului, a urmat cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti. In 1948 a devenit staret al Manastirii Cheia, dar a fost chemat de Patriarhul Iustinian in Bucuresti, unde a fost numit bibliotecar la Palatul Patriarhal. La 13 martie 1959 este arestat de Securitate, dus la inchisoarea Uranus, la Jilava si la cea din Aiud. Dupa trei ani si tot atatea inchisori, in 1962, a fost in sfarsit eliberat. In 1990 a fost unul din cei care l-au sfatuit pe patriarh sa ramana in fruntea Bisericii, ceea ce, pana la urma, s-a si intamplat. "De ce sunt posturile acestea: pentru innoirea sufletului. Pentru ca daca n-ar fi postul si ar fi libertate in tara aceasta si in lume in general, ar fi pericol. Daca n-ar fi aceste oprelisti, aceste opriri din partea Bisericii, ar fi un pericol, ar fi un dezmat." Parintele Grigore Babus "LUMEA NOASTRA DE AZI ESTE O LUME A DEZMATULUI" La aproape 90 de ani, parintele Grigore Babus da dovada de o puternica intransigenta morala. A fost persecutat de comunisti si a fost incarcerat in multe inchisori, iar acum traieste inconjurat de rafturile groase cu carti, rafturi groase ca zidurile inchisorilor comuniste. De data aceasta insa este vorba de o inchisoare spirituala. Pentru ca zidurile de stiinta sunt adevaratul refugiu al parintelui Babus in fata unei lumi pe care o respinge in mare parte si pe care nu prea vrea sa o accepte. "Lumea noastra de astazi e o lume a dezmatului", spune parintele Babus cu duritatea monahului care stie ca, din cand in cand, trebuie sa iasa in fata, in public, si sa fie necrutator fata de ratacirile prezentului. Postul si celelalte randuieli stravechi ale Bisericii Ortodoxe au, dupa parintele Grigore Babus, un rol bine determinat: "Daca n-ar fi aceste oprelisti, aceste opriri din partea Bisericii, ar fi un pericol"