x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Atunci cănd cerul este pistă de curse

Atunci cănd cerul este pistă de curse

de Anca Stanescu    |    24 Iun 2007   •   00:00
Atunci cănd cerul este pistă de curse

Sunt vedete la inălţime.Pe bune! Ajung in străinătate mai des decăt multe VIP-uri autohtone. Ce-i drept, pe calea aerului. Şi doar cu ajutorul propriilor aripi.In adăpostul lor, porumbeii sunt liniştiţi şi nu prea. Căldura ii afectează şi pe ei. Se ceartă unii cu alţii pe motiv de locuri pentru odihnă. "Nici unul nu suportă ca in cuibul său să vină altcineva, de aceea ii mai aplică o uşoară corecţie", spune Alexandru Dinicu, "tăticul" lor.

Sunt vedete la inălţime.

Pe bune! Ajung in străinătate mai des decăt multe VIP-uri autohtone. Ce-i drept, pe calea aerului. Şi doar cu ajutorul propriilor aripi...

In adăpostul lor, porumbeii sunt liniştiţi şi nu prea. Căldura ii afectează şi pe ei. Se ceartă unii cu alţii pe motiv de locuri pentru odihnă. "Nici unul nu suportă ca in cuibul său să vină altcineva, de aceea ii mai aplică o uşoară corecţie", spune Alexandru Dinicu, "tăticul" lor.

NUME DE COD: 099072. Acesta e porumbelul care, in 2004, a zburat pănă la Moscova, parcurgănd 1.480 de km intr-o săptămănă. A fost distanţa cea mai mare făcută-n zbor, pănă acum, de porumbeii dlui Dinicu. 099072 s-a intors acasă, in Bucureşti, intr-un timp foarte bun, făcănd astfel rost şi de o medalie (de argint). Acum stă liniştit in adăpostul lui. Colegă de (temporară) recreere ii este 099023. Adică o porumbiţă! Una tare... de aripi, dacă in 2005 a zburat repede-repede din Bucureşti in Moscova şi inapoi, aducăndu-i incă o distincţie lui Alexandru Dinicu.

CATASTROFA. S-a intămplat in 2004, din cauza neglijenţei unui vecin. Incendiul devastator a mistuit toată casa. Din 353 de porumbei au scăpat doar 14. "Noroc de faptul că mai aveam 27 intr-o competiţie in Uman (Ucraina)", spune proprietarul. In "cursa cu focul" au căzut numeroşi campioni, printre care şi Negoro.

VĂDUVIA. Ce motivaţie poate avea un porumbel (mascul) ca să vină acasă decăt o porumbiţă focoasă? "Pănă in 2003 am concurat cu porumbei care aveau pui, ouă şi porumbiţă. Apoi am organizat curse la sistemul «văduvie»," ne spune Alexandru Dinicu. Ce presupune asta? Porumbelul nu mai are "familie", insă cănd vine din cursă il intămpină acasă o soaţă... de căteva ore sau o zi, timpul acordat imperecherii depinzănd de greutatea competiţiei. Pe competitorii harnici şi victorioşi ii mai aşteaptă şi alte delicii: o linguriţă cu cănepă, după care ei se dau in vănt, dar şi o imbăiere in apă călduţă - aproximativ 50 de grade celsius - ca să-şi revină din istoveala cursei.

HRANĂ DE CAMPION. Amestecul-minune care ii face mari şi tari pe "copiii" dlui Alexandru Dinicu este format dintr-o mulţime de ingrediente: porumb, grău, floarea-soarelui, orz, cănepă, in, rapiţă, soia, mazăre (patru sortimente!), polen, sorg, mei. Cocteilul nutritiv li se administrează zilnic şi este insoţit şi de o mixtură intăritoare, care, la prima vedere, ar face invidios orice... zidar: cărămidă, pămănt galben, var stins, tencuială, toate pisate mărunt.

Cum ajung porumbeii să atingă performanţe? Printr-o ingrijire atentă şi un antrenament adecvat. "Puii care implinesc o lună şi jumătate şi care au fost in mod obligatoriu vaccinaţi contra diverselor boli (mai ales contra paramixovirozei şi a pseudopestei aviare, care sunt cele mai periculoase) se supun la nişte antrenamente. Se incepe cu distanţa de 5 km şi se ajunge progresiv la 25 km, pentru inceput. Pentru concursurile de fond se formează o echipă din cei mai buni cinci porumbei", continuă Alexandru Dinicu. Există chiar şi un decalog in ceea ce priveşte creşterea porumbeilor. Alexandru Dinicu ne impărtăşeşte primele cinci legi, cele mai importante, după părerea lui. Iată-le: casa (pătulaşul), şuşa (un fel de pedigree al porumbeilor), masa (grăunţele), antrena-rea şi cunoştinţele temeinice privind bolile de care suferă porumbeii.

10 LEI, IN OBOR. Deşi provine dintr-un neam de muzicieni (bunicul lui a fost celebrul Grigoraş Dinicu!), pe Alexandru Valentin Dinicu l-a pasionat, alături de căntat, şi columbofilia. Totul a inceput in 1949, cănd avea doar 8 ani. "Jucam şah pe bani cu tatăl meu şi-l băteam. Căştigam 10 lei şi tot atăt costa un porumbel in Piaţa Obor. Aşa că ii achiziţionam de căte ori puteam. In 1957 am devenit membru al Uniunii Columbofile, inscriindu-mă in clubul «Columba 01 Bucureşti». Tot atunci am lansat pentru prima oară şi porumbei in curse spre Predeal. Ţin minte că, din şase porumbei lansaţi, mi-a venit unul singur, dar am evoluat de atunci", mai spune el, uşor nostalgic.

PASIUNE. Pe dulapul lui Alexandru Dinicu sunt inghesuite mai multe diplome şi distincţii. "Acum insă m-am retras din juriile de arbitraj ale competiţiilor columbofile", ne spune el. Nu e abătut. A rămas alături de porumbei, cărora le dedică intreaga sa viaţă.

"Am inceput să ţin porumbei incă din 1949. Jucam şah cu tata şi-l băteam. Din cei 10 lei căştigaţi astfel imi cumpăram căte un porumbel din Obor. Erau porumbei de ornament, aduşi de la Smirna de marinari. La doar 16 ani am devenit membru in clubul «Columba 01 Bucureşti»"

Alexandru Dinicu

"In 2004 a fost un incendiu groaznic. Mi-a mistuit toată casa. Aveam aproape 400 de porumbei, dar am rămas doar cu 41. Am mai cumpărat, am mai primit, unii au făcut pui, şi aşa mi-am reintregit echipa. Azi nu mai am atăţia, doar aproximativ 80, dar pentru spaţiul mai mic pe care-l am acum e suficient"

Alexandru Dinicu

Bucureşti - Prszenysl - Bucureşti

Alexandru Dinicu a obţinut trei locuri intăi: prima oară, la 21 iunie 1987, cănd din Prszenysl i-au venit primii doi porumbei. Al doilea loz norocos l-a tras cu porumbelul Negoro, care a venit victorios, in prima zi in care a fost trimis, tocmai de la Zagreb, luănd aer "la inălţime" pe o distanţă de 810 km şi intrecănd alţi 999 de fărtaţi intr-ale zburatului. Iar cea de-a treia realizare e foarte recentă, datănd din 2 iunie, zi in care numărul 201396, lansat "la aer" la 6 dimineaţa, a reuşit să se intoarcă in aceeaşi zi, la ora 7 seara, direct de la Prszenysl, primul din cei căţiva zeci de "voiajori". Din zece porumbei trimişi peste hotare s-au reintors acum doar şase. Destui, avănd in vedere că pe traseu s-au confruntat cu vitregiile vremii (bine că nu ale vremurilor!): ploi, vănt, grindină, furtuni. Dl Dinicu a pierdut astfel vreo 18 porumbei de la inceputul anului 2007.

×
Subiecte în articol: porumbei dinicu