Au emigrat cu nunti si botezuri

Romanii si-au luat cu ei in Italia religia, biserica si preotii. Sute de tineri a-leg sa se cunune dupa o-biceiul ortodox, in tara in care au ales sa munceas-ca. Preotii romani, multi dintre ei plecati pe vremuri in Italia ca simpli muncitori la negru, boteaza in fiecare an mii de copii din randul emigrantilor.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

Dan Marinescu/JURNALUL NATIONAL DEPARTE DE TARa. La Biserica SfAnta Cruce din Torino vin sa se cunune bacauani, suceveni, maramureseni care au emigrat n Italia

Sute de tineri aleg sa se cunune dupa obiceiul ortodox in tara in care au plecat sa munceasca. Preotii romanii, multi dintre ei plecati pe vremuri in Italia ca simpli muncitori la negru, boteaza in fiecare an mii de copii - fiii si fiicele emigrantilor.

Piazza se numeste Carlo Emanuelle II, strada e Academia Albertina, orasul - Torino, tara - Italia. Biserica pare catolica pe afara, dar e cu icoane de acasa, pe dinauntru. Muzica si chiuiturile din strada sunt cand de la Moldova, cand din Maramures, iar brasoveanca jucata pe strada nu poate fi decat de la Brasov... Dar in ritmul in care se casatoresc romanii de la Torino, fac copii si ii boteaza, mare lucru de nu ajunge "brasoveanca" dans torinez in cativa ani.

RECORDURI. In oras sunt doua biserici ortodoxe romanesti. Numai la parohia Sfanta Cruce (mai noua), de pe strada Academia Albertina, s-au facut anul trecut 520 de botezuri si 112 cununii. Si, dupa cum a debutat luna ianuarie, sigur anul acesta va fi unul de recorduri.

Numai sambata trecuta parintele Lucian Rosu a botezat 12 copii. Unii imbracati de firma, cu nasi italieni bogati si cu lumanari aranjate cu flori scumpe, altii - infasati intr-o paturica mai ieftina, cu flori de plastic la lumanare. Si, pentru ca nu sunt putini nasii italieni, au adus cu ei si un obicei care se poarta mai mult la catolici - "marturiile", cruciulite cu fundita, care se pun in piept tuturor celor care sunt in biserica si asista la botez.

Banii de pe "marturii" ii strange parintele Lucian Rosu intr-un fond special, care merge apoi la copiii romani bolnavi de leucemie, internati in sectia de oncologie a spitalului pediatric din Torino.

Parintii aleg pentru botez nume de acasa - Alexandru, Ioan, Marian, mai adauga si cate un Amedeo, Paulo, ori impaca si Italia si pamantul mioritic cu cate un Luca.

La cununie, oricat de stramtorata ar fi familia, mireasa tot are o rochie mai acatarii, iar petrecerea de dupa se tine musai la restaurant.

"Am avut odata doi tineri care nu prea aveau pe nimeni, la cununie. Nu ne-am indurat sa-i lasam sa plece asa. Am chemat cativa cunoscuti si le-am facut noi o petrecere mica la un restaurant. Insa n-am mai auzit de ei. Multi muncesc mult ori s-au mutat in alte localitati, dar imi doresc mult sa mai primesc cate un semn de la ei", spune Amalia Rosu, sotia preotului.

Biserica in care se desfasoara slujbele ortodocsilor a fost candva o manastire catolica. Prefectura din Torino a dat-o Bisericii nostre si e multumita, ca si reprezentantii Bisericii catolice, de felul in care locasul a fost reparat si intretinut.

INCEPUTURI. Preotul Lucian Rosu a venit in Italia in urma cu mai bine de 12 ani. Abia isi terminase studiile teologice. Muncea intr-o bucatarie, unde gatea pentru persoane cu probleme psihice. A fugit cateva saptamani in Romania, s-a casatorit, dupa care s-a intors la sujba din Italia. Sotia l-a urmat dupa un timp. Era insarcinata in sapte luni si a trecut prin momente grele, fiindca nu gaseau nici de lucru, nici unde sa locuiasca. "Imi amintesc ca in camera in care stateam noi era foarte rece pe jos, eu eram insarcinata si ma imbolnavisem din cauza frigului. Am luat un covor pe care-l aruncase cineva la gunoi si l-am pus in camera. Nu mi-e rusine nici de asta, nici ca am muncit ca menajera. Asta ma ajuta sa le inteleg acum pe toate femeile chinuite care vin la biserica", spune Amalia Rosu. A plecat din spital la doua zile dupa ce a nascut, de teama ca, fiind emigranta, o vor pune sa plateasca serviciile medicale. Si nici unul din anii care au venit, cu inca doi copii, n-a fost usor. Inainte sa se mute in actuala casa parohiala stateau cinci persoane intr-un apartment format dintr-o camera si o bucatarie.

"Pe copii nu aveam, de multe ori, cu cine sa-i las cand plecam la lucru. Asa ca ii luam cu mine. Cat eu faceam curatenie in casa respectiva, lor le dadeam sa deseneze sau sa completeze rebus pentru copii. Erau atat de cuminti, ca nici nu-i simteam", isi aminteste Amalia Rosu de anii pe care si-i petrecea alergand de la scoala la gradinita, sa-si ia sau sa-si duca cei doi copii pe care-i avea atunci si sa ajunga si la casele unde era angajata ca menajera.

Bogdan Iurascu/JURNALUL NATIONAL ALEGERE. Copiii emigrantilor au de obicei cate doua nume: unul italian, unul romanesc

RUGA PENTRU ITALIA. La Tivoli, un vechi oras italian de la 40 de kilometri de Roma, peste cinci mii de romani, cati locuiesc oficial acolo, au o singura biserica si un singur preot ortodox. Pentru un singur Dumnezeu vin sa se roage in fiecare duminica sute de enoriasi, iar parintele boteaza si cate sapte copii pe zi din lipsa de timp. In ziua in care am ajuns noi la biserica, parintele Ion Florea crestina in acelasi timp patru nou-nascuti. Trei baieti si o fetita. "Pentru poporul roman si pentru poporul italian, Domnului sa ne rugam!", zicea parintele in biserica orasului ita-lian, rostind atat de repede cuvintele, incat se incalecau intre ele. Pentru poporul italian se ruga in fata a patru nasi care tineau in brate cate un viitor fin. Lua cate doi bebelusi la subtioara si ii ducea in fata altarului ortodox, improvizat tot de roman. Nu lua cate unul din economie de timp. Preotul la slujbele caruia au inceput sa vina din curiozitate si italienii din oras a ajuns in Tivoli mai intai ca simplu muncitor. In 1995 si-a inceput viata de emigrant facand curatenie in casa unei familii italiene. Apoi a ajuns sa se chinuiasca pe santiere pentru cateva zeci de euro pe zi. Pentru ca a tinut legatura cu Biserica Ortodoxa Romana, a reusit sa obtina singura parohie romaneasca din Tivoli.

ICOANE PE ROTI. Biserica parintelui in care au fost botezati anul trecut in jur de 200 de nou-nascuti este catolica. Lacasul de cult este un monument istoric construit in secolul al X-lea. Aici se mai tin si acum slujbe catolice. Preotul Ion Florea a adus icoane ortodoxe acolo si le-a asezat in fata celor doua statui catolice aurite. Icoana cu chipul lui Ioan Botezatorul sta langa "San Pavlvs" si langa statuia care o intruchipeaza pe Fecioara Maria. Pentru a elibera cat mai repede biserica atunci cand vin catolicii, preotul a pus roti la icoanele ortodoxe.

CAMPANII PENTRU ROMANI

Preotul Lucian Rosu, de la parohia Sfanta Cruce din Torino, a muncit in centre italiene de voluntariat de 11 ani. I-a ajutat pe victimele violentei si ale traficului de persoane, pe bolnavii de SIDA si pe cei cu probleme psihiatrice, pe emigrantii din toate neamurile. Acum a renuntat la munca din centrele de voluntariat, deoarece credinciosii sai au la fel de multa nevoie de ajutor. Astfel, parintele Lucian Rosu are in plan sa inchirieze o locuinta unde vor locui si vor fi ajutate sa se reintegreze romance ajunse in strada, la Torino. De asemenea, preotul pregateste o campanie prin care sa-i ajute pe romanii din Italia care au ajuns dependenti de alcool. Marea multumire a parintelui e ca emigrantii romani de la Torino vin in numar mare la biserica si respecta cu o seriozitate parca mai mare decat cea de acasa obiceiurile ortodoxe.