Biletul irakienilor catre lumea libera

Sute de irakieni se inghesuie zilnic la portile sectiilor de politie pentru a solicita eliberarea unui pasaport. Este singura placere de care se pot bucura oamenii dupa rasturnarea dictatorului Saddam, cand nici nu visau sa treaca granita. Si este unul dintre putinele lucruri pe care le poate oferi nou instalatul guvern de la Bagdad.

Intr-o dimineata, nu demult, o multime compacta de barbati se agita in fata unei sectii de politie, scria recent prestigiosul cotidian american New York Times. Motivul? Se daduse unda verde la eliberarea de pasapoarte. Oamenii se inghesuie si acum sa puna mana pe un formular cu foi galbene si portocalii. O data completat, acesta intra in baza de date a sectiei, inainte de a se inscrie intr-un proces sinuos al birocratiei. Pana atunci insa, irakienii se lupta unii cu altii pentru a reusi sa depuna formularele la ghisee. Nimeni nu face ordine, nu exista liste si nici bonuri de ordine. Pe ici, pe colo mai apare cate un politist care agita in aer un baston. Ba chiar sunt trase, in aer, focuri de arma. Tot degeaba. E un haos complet. Din cand in cand se mai gaseste cate "un om de bine" care sa se urce pe gardul ce inconjoara sediul politiei pentru a le striga celorlalti sa se aseze ordonat la rand. Nici un ecou. Nici un efect nu au cerintele lui. In haosul creat nu se poate sa nu se desprinda cate ceva de pe pereti sau de la intrare. Sau din alta parte. Corespondentul New York Times a descoperit la sectia respectiva un semn deasupra usii care dadea spre sala cu ghiseuri. A cazut pana la urma, scrie jurnalistul. Asa cum au cazut si tinerii irakieni in visare.

DORINTA. Toti vor astazi sa plece in afara tarii, sa castige bani buni si, poate, sa se intoarca intr-o buna zi acasa. Fie ca sunt someri, fie ca s-au saturat sa munceasca pe nimic in Irakul lor, asupra caruia nu mai domneste dictatorul Saddam, acesti tineri stiu ca nu mai pot trai aici. "Vreau sa scap din Irak. Aici nu ma mai simt barbat", marturiseste studentul Muhammad Kadhum, de 26 de ani. La fel se intampla si cu Zeinab Heart, o fata care, la cei 24 de ani ai sai, viseaza la un trai mai bun "undeva, in afara". Zeinab este libaneza, dar s-a stabilit in Irak dupa casatorie. "Imi doresc sa scap de aici. Vreau ca urmasii mei sa traiasca intr-un loc cu adevarat liber", spune tanara, care crede ca va mai trece multa vreme pana cand Bagdadul va fi un oras neingradit.

Cu doi ani mai tanar decat Zeinab, Wesam Mohammed isi face planuri mari. El a sosit la sectia de politie inca de la ora 4:30 dimineata. A completat formularul cu foi colorate si s-a pus pe asteptat. "Aici nu exista nici confort, nici stabilitate. Peste tot, numai explozii. Nu se mai poate", zice Wesam, marturisindu-i ziaristului american ca vrea sa emigreze in Emiratele Arabe Unite.

La un colt de strada, un vanzator ambulant ofera, pentru cativa banuti, cate un pahar de suc de tamarind, un fruct racoritor de prin partea locului. La cativa metri de el, doi baietasi imping de zor un carucior cu sticle de apa. Le vand. Nu prea se inghesuie multa lume sa cumpere. Poate doar cei de la cozile interminabile, unde fiecare solicitant are povestea lui. Pentru ca nu vor decat sa o duca mai bine. Sa aiba bani nu numai pentru hrana de zi cu zi.

TIMPURILE INTERZISE. Cei mai batrani isi aduc astazi aminte de fostul regim. Atunci era mult mai rau. Majoritatea irakienilor nu avea dreptul de a detine un pasaport. Era interzis prin lege. Prin legea lui Saddam. Dupa caderea regimului sau, in cele 15 luni ale ocupatiei americano-aliate nu a existat nici o institutie irakiana abilitata sa emita un act de calatorie in afara tarii. Acum, de cand Guvernul interimar a preluat, la 28 iunie, controlul, birourile de pasapoarte au inceput sa fie, timid, deschise. Mai intai pentru oamenii de afaceri interesati sa investeasca peste hotare. Apoi pentru tot poporul. Potrivit unui oficial irakian, zilnic sunt depuse peste 500 de aplicatii in vederea obtinerii de pasapoarte. Dar "unii oameni nici macar n-au nevoie de ele. Vor doar sa le aiba", a declarat oficialul. De ce? Pentru ca unii n-au avut niciodata asa ceva. Acum, au sansa sa scape. Si toti profita de ea. Desi dau bani grei. Costul obtinerii unui "bilet" de iesire din Irak este de aproximativ 100 de dolari. Mult pentru niste oameni care abia traiesc de la o zi la alta. Rari sunt cei care vin sa ceara un pasaport pentru ca vor sa participe, in strainatate, la o sarbatoare religioasa, cu atat mai putini irakienii care planuiesc sa-si petreaca vacanta peste hotare.

VIN STRAINII

In Irak, rata somajului este, deocamdata, imposibil de estimat. Analistii sunt de parere ca aceasta este de pana la 24%. Motivele pentru care irakienii nu au de lucru sunt multe. Proiectele legate de reconstructia tarii au creat, pana in prezent, 30.000 de locuri de munca numai pentru irakieni. Chiar daca intentiile anuntate ale americanilor au fost, initial, mult mai promitatoare. Paradoxal poate, dar in timp ce locuitorii Irakului incearca sa-si gaseasca un loc de munca, sosesc, din afara tarii, multi, foarte multi oameni. Ca sa se angajeze. Unii au venit din indepartatele Filipine. Sunt bucatari, oameni de serviciu sau soferi. Insa irakienii nu se supara ca vin strainii sa le ia locurile de munca. Ei s-au saturat de sa-racie si viseaza de zeci de ani la o viata mai buna.

DOR DE FRATELE DIN ROMANIA

La Bagdad exista doar cinci birouri care elibereaza pasapoarte. Si la toate, bulucul de oameni este la fel de mare. Unii asteapta, cu rabdare, sa le vina randul. Altii, mai frustrati, bodoganesc si se inghiontesc intruna. Cei mai nervosi din fire prefera sa revina in alta zi, cand o fi mai liber. Trei irakieni, care nu si-au dat numele, spun ca vor sa ajunga in Siria, pentru ca au o casa acolo. Alti trei irakieni, toti frati si absolventi ai unor universitati irakiene, cu specializarea limba araba, viseaza la Malaysia. Unul dintre ei, Sami Jabbar, in varsta de 29 de ani, a depus cererea de angajare, pe o perioada de ani, la o fabrica de cherestea din Malaysia. Ar fi pentru prima data cand iese din tara. Daca obtine la timp pasaportul. Sami a povestit corespondentului de la The New York Times ca 750 de barbati din orasul sau natal, Nassiria, au fost selectionati pentru fabrica de cherestea. Iar pentru luna august, alti 700 de irakieni, de data aceasta din Bagdad, vor pleca la acelasi angajator in Malaysia. Ziaristul american a descoperit si un fotograf de prin partea locului, care are un frate in Romania si vrea sa-l viziteze. O profesoara de liceu are vise mari. Vrea sa se duca in Iran, sa viziteze locurile sfinte. Sotul ei este insa hotarat sa porneasca prin lume, pentru a o cunoaste.