Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Boema cu nenea Iancu (II)
Lui Caragiale ii placeau tare mult vinurile si femeile frumoase, doua placeri pe care le regasea in
carciuma tinuta de coana Marita, unde bunatatea mancarurilor si a bauturilor era egala cu frumusetea stapanei, o femeie plina de vino-ncoa’.
Zarifopol n-a inteles nimic, dar tatal lui D.I. Suchianu, care a fost cel mai bun prieten al lui Caragiale, l-a luminat si i-a povestit ce stiti si dumneavoastra acum. Adica acum, aceste vorbe incetasera a fi numai ale neamtului.
Caragiale traia acum in exil, unde se trimisese singur, pentru ca era dezamagit, indurerat, indignat, certat cu o tara ingrata, care-l jignise si nedreptatise, e vorba despre marele premiu pentru literatura pentru cel mai bun scriitor in viata, nimeni nu se indoia ca acest scriitor este Caragiale, se pare ca si el era asa de sigur de premiu, pentru ca facuse cateva imprumuturi pana la recompensa nationala. Dar juriile sunt asa cum sunt, premiul l-a luat o carte de geografie, un manual. Tafnos cum era, nenea Iancu si-a facut bagajele si a trait nefericit in Berlin pana cand s-a stins din viata. A trait la Berlin ca pestele pe uscat si toata aceasta durere el o trimitea la Bucuresti printr-o telegrama cu singura fraza care-o putea cuprinde: "Griu cu veata tom’ispektor!".
Si totusi, cum se poate ca un scriitor bun, mare, a carui genialitate o poate percepe orice "creieras", poate fi umilit atat de adanc! Oare nu avem noi stiinta, sacralitate?
Cica Dumnezeu si Sfantul Petru peregrinau pe Pamant si imparteau bunuri si frumusete oamenilor. Unora le dadeau munti si paduri, altora petrol, altora frumusete fizica etc. Si, tot umbland, au ajuns deasupra tarii noastre, si Dumnezeu a exclamat :
– Vai, pe astia i-am uitat, dar lasa, ca le dau de la mine ceva! Dar Sfantul Petru vazand ca Dumnezeu arunca de toate, a zis:
– Ce faci, Doamne? Le dai de toate?
– Ei, dar ce istorie si ce caracter le dau nu ma-ntrebi?
Asta o fi!
carciuma tinuta de coana Marita, unde bunatatea mancarurilor si a bauturilor era egala cu frumusetea stapanei, o femeie plina de vino-ncoa’.
Zarifopol n-a inteles nimic, dar tatal lui D.I. Suchianu, care a fost cel mai bun prieten al lui Caragiale, l-a luminat si i-a povestit ce stiti si dumneavoastra acum. Adica acum, aceste vorbe incetasera a fi numai ale neamtului.
Caragiale traia acum in exil, unde se trimisese singur, pentru ca era dezamagit, indurerat, indignat, certat cu o tara ingrata, care-l jignise si nedreptatise, e vorba despre marele premiu pentru literatura pentru cel mai bun scriitor in viata, nimeni nu se indoia ca acest scriitor este Caragiale, se pare ca si el era asa de sigur de premiu, pentru ca facuse cateva imprumuturi pana la recompensa nationala. Dar juriile sunt asa cum sunt, premiul l-a luat o carte de geografie, un manual. Tafnos cum era, nenea Iancu si-a facut bagajele si a trait nefericit in Berlin pana cand s-a stins din viata. A trait la Berlin ca pestele pe uscat si toata aceasta durere el o trimitea la Bucuresti printr-o telegrama cu singura fraza care-o putea cuprinde: "Griu cu veata tom’ispektor!".
Si totusi, cum se poate ca un scriitor bun, mare, a carui genialitate o poate percepe orice "creieras", poate fi umilit atat de adanc! Oare nu avem noi stiinta, sacralitate?
Cica Dumnezeu si Sfantul Petru peregrinau pe Pamant si imparteau bunuri si frumusete oamenilor. Unora le dadeau munti si paduri, altora petrol, altora frumusete fizica etc. Si, tot umbland, au ajuns deasupra tarii noastre, si Dumnezeu a exclamat :
– Vai, pe astia i-am uitat, dar lasa, ca le dau de la mine ceva! Dar Sfantul Petru vazand ca Dumnezeu arunca de toate, a zis:
– Ce faci, Doamne? Le dai de toate?
– Ei, dar ce istorie si ce caracter le dau nu ma-ntrebi?
Asta o fi!
Citeşte mai multe despre:
jurnalul de duminică

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
Inima, o „baterie” care lansează stimuli electrici

Polivalenta de la Tulcea, pariul lui Cîţu pentru relansarea economiei

Ca pe vremea PDL. Guvernul Orban a „spart” peste un miliard pe săli de sport și bazine de înot, în anul pandemiei

Rețeta de succes a familiei unui liberal celebru. Ghinion în alegeri, noroc la numiri

Activitatea DNA în 2020, mai dezastruoasă decât se invocă pentru desființarea SIIJ. Rată de achitare de 50%

Croitoria surorii lui Dan Barna, vizată de ancheta DLAF, și-a cerut falimentul. Finanțele au executat silit toate utilajele

Mentenanță postgaranție de 6 milioane de euro de la ROMATSA către firma fiicei generalului SRI Dumitru Zamfir

Regina videochatului din România câștigă în două săptămâni cât Iohannis în trei ani
Îşi desfăşoară activitatea în cele mai frumoase decoruri, nu se expun nici unui pericol şi fac câteva mii de dolari pe lună. Cei mai profesionişti îşi pot adăuga în conturi din prestaţia lor sume cu ceva...
Rămas fără deputăție, Ponta s-a jucat, puțin, de-a avocatul, după care a intrat în afaceri

Război la baionetă între Putere și Opoziție pentru majorarea alocațiilor de stat pentru copii
Parlamentarii umaniști au anunțat, ieri, că se alătură colegilor din grupurile parlamentare ale PSD, din Senat și Camera Deputaților, pentru a susține unul dintre amendamentele depuse la Legea Bugetului de stat...