Bucurestenii de bordei

In Sectorul 2, 300 de oameni traiesc intr-o ramasita de mahala. Conducta de gaz metan i-a ocolit, drumul e neasfaltat. Cand e seceta, apa potabila curge din cismea in nestire, inundand buricul mahalalei. Cand ploua, puhoaiele pline de gunoi intra in casele oamenilor.

Satrapul mahalalei, zis „Papu", si-a luat in serios rolul de purtator de cuvant al amarastenilor uitati in fundul cartierului Fundeni. „In jungla asta, am ajuns mai rau ca stramosii din India. Aicisa! Si numai aicisa e Valea Plangerii." Vreo 300 de suflete locuiesc pe Strada Rodica, de-a lungul caii ferate pe ruta Bucuresti - Constanta. Dupa bariera, Soseaua Baicului se intalneste cu Rodica, o ulita de pamant, si mai departe se imprastie in drumuri de lut printre bojdeucile ingramadite pe malul unei balti mizerabile - parte din reteaua hidrografica a Capitalei. „Tiganii au venit intai si-ntai din India, acum mai bine de juma’ de secol, iar cu vreo opt ani in urma au fugit din cartierul Colentina, unde romanii le-au dat foc la case." De-atunci s-au aciuat prin bordeiele de chirpici, ramasite din vechea mahala Fundeni, propusa pentru demolare an de an, din 1988 incoace. Si-a cumparat un tigan o casa, pe langa el au mai venit 20, si tot asa, pana cand centrul Strazii Rodica s-a umplut de „ciori" - cum le zic inciudati romanii din casele invecinate.

Abandonati, ai nimanui

Gospodariile romanilor apar ingrijite din dosul unor imprejmuiri inalte, ridicate din tabla ruginita de la butoaiele de motorina, turtite. Fara conducta de gaz metan, iarna poate fi infruntata doar cu motorina sau carbuni cumparati din imprumuturi bancare. Lemnele costa prea mult din cauza ca bisnitarii le vand la suprapret, „500.000 de lei si nici macar nu-i un metru cub intreg". Pentru primii localnici ai acestei mahalale, veniti prin ’55, timpurile comuniste inseamna prosperitatea demult apusa. Pe-atunci, depozitele iti dadeau la pret cinstit doi-trei-patru metri cubi de busteni, pe-atunci plateai impozit ca sa-ti ridice gunoiul si in jurul casei aveai curatenie, pe-atunci draga venea anual sa aspire mizeriile adunate-n lac. Astazi, cu toate ca alegerile locale bat la usa, mahalagiii de pe Strada Rodica n-au parte macar de-o atentie, de un afis electoral lipit pe stalpi.

Ceausescu ii muta la bloc

Din curtea lui, Nicolae Arvinte isi lungeste privirea peste lac pana la Circul Foamei, fosta cantina a saracilor, astazi Piata Delfin. Daca n-ar fi venit acel decembrie ’89, Nicolae si femeia lui ar fi primit un apartament in Pantelimon, si in fiecare zi ar fi mers cu gamela sa ia masa la cantina lui Ceausescu. Casa veche in care si azi traiesc ar fi fost demolata, iar pe locul ei ar fi rasarit un bazin olimpic, cu stadion si centru de agrement. „Ne-ar fi convenit sa ne mutam si noi la bloc. Nu ca acuma, de traim in Bucuresti, da’-i mai rau ca la tara."

In ’55, cand a descalecat pe maidan, Nicolae a fost al treilea care si-a ridicat casa in fosta cariera de nisip de la Fundeni. Copilarise-n Ialomita si pe la 20 de ani s-a angajat lacatus-mecanic la o centrala termica din Capitala. A stat cu chirie in camin pana si-a cumparat parcela asta de 200 mp, unde astazi isi blestema zilele.

Pescari si proxeneti

Buzatu face bani dintr-o alta indeletnicire, mai placuta, dupa cum ii sticlesc ochii de taciune. Are in grija cateva fete pe care le vinde impatimitilor. Cu 300 de mii ora sau 100 de dolari pe noapte, gagicile lui Buzatu isi trateaza clientii in cele trei garsoniere inchiriate pe rau famata Strada Baicului. Proxenetul pare a sti ce insemnatate are pentru comunitate meseria lui si calca apasat, cu pantofii de lac, maro, pocnind din tinte pe asfaltul dintre blocuri. „Iti place sa ai prietene? Foarte bine, ma! Am pentru tine de-alea frumoase. Si curate, ba!"

Restul celor de impanzesc mahalaua merg la pescuit, pe balta. Dimineata se urca in niste barcute inguste, de un metru lungime, confectionate din scanduri, cu vasle din sipci. Stau turceste, ca niste ologi in carucioare, ajung in larg dupa crapi si carasi, iar la amiaza vor vinde in Piata Delfin galetile cu peste.

De amuzament isi iau in lotca si un pui de ciine sa-i faca botezul tiganesc: il arunca-n balta si apoi il lovesc cu vasla. Daca scapa, inseamna ca-i indeajuns de puternic sa traiasca printre oamenii de pe Strada Rodica.

Inundatii, boli, gainarii

Miorita a lucrat croitoreasa la o fabrica de confectii din Pantelimon. Are 64 de ani si o pensie de 1.100.000 de lei. Batrana isi pazeste cele trei gaini si-o mata de asediul tiganilor. I-au furat rufele, i-au sucit gatul la pasarile din poiata. A facut, sarmana, plangere la politie, dar i-au zis ca n-or sa vina sa-i pazeasca gainile. Daca vrea siguranta, sa-si angajeze paznic la poarta. „Cum sa mai merg la vot, cind nimanuia nu-i pasa de noi. Am fost la primar cu plangeri ca avem inundatie la fiece ploaie, ca ni se imbolnavesc nepotii de la mirosul de hoituri si gunoi, ca ne fura intr-una. Nici un rezultat. N-au venit niciodata de la primarie aicea, sa vada cum supravietuim."

Bani din fier vechi si caini ucigasi

Majoritatea saracimii de aici, romani si tigani impreuna, aduna fier vechi de prin gunoaie. Scurma toata ziua dupa sarme, cutii si caroserii de masina. In doua ore pot sa adune o suta de kg de fier. Reusesc sa-l vinda cu 3.500 lei/kg; tabla nu-i la fel de scumpa, 2.000/kg. Sa dai peste o bara de fier ingropata-n pamint e ca si cum ai sapa dupa „bucati de cascaval", marturisea „Papu". Marian, un copilandru balai, ochelarist, s-a inhaitat cu huliganii ai mari si umbla si el dupa fier vechi; aduna bani sa-si cumpere pocnitori si guma de mestecat. Barbu, care tocmai scormoneste prin mal dupa o aripa de Dacie, stie ca de la stransul de fier vechi nu i se trag necazuri cu politia. Alti mahalagii, dintre cei cu staif, antreneaza caini de lupta pentru pariuri. Bataliile se dau pe maidan, la vreo 100 de metri de ultima casa a mahalalei, langa suvoiul asurzitor al apei stransa-n dig. Intr-o noapte, Pacificus, un pittbull negru, numai muschi si falci, i-a adus lui „Papu", stapinul, 22 de milioane de lei, dupa ce omorase in „arena" patru dulai ca el. Cainele are 101 de batalii, din care a pierdut doar 20 - vita de campion si sursa considerabila de venit pentru „Papu" si ai lui.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Romania mahalalelor

Bucurestenii de bordei

Popa Nan, mahalaua din inima Bucurestilor

23 August, satul de la capatul tramvaiului

Raiul cutitarilor cumintiti

Adio, Vadul Ungurului!

Copiii din Peninsula sunt facuti pentru alocatie

Tiganii au ajuns stapanii mahalalelor din Ploiesti

„Aici ne-am nascut, aici vrem sa murim"

Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala

Mahalale vechi si noi in dulcili targ al Iesilor

A fost odata in Bucuresti...

„In mahala traiau si Bacovia si fratii Mafoame"