Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procesiunea din ziua Floriilor, cu ramuri verzi care
simbolizează viaţa în mîini, arată dorinţa noastră după viaţa cea veşnică. Şi
această dorinţă nu se umple şi nu se împlineşte decît cu vrednicie în credinţa
noastră în Iisus Hristos cel mort şi înviat.
Cîntare - “Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime”
Procesiunea din ziua Floriilor, cu ramuri verzi care
simbolizează viaţa în mîini, arată dorinţa noastră după viaţa cea veşnică. Şi
această dorinţă nu se umple şi nu se împlineşte decît cu vrednicie în credinţa
noastră în Iisus Hristos cel mort şi înviat.
Dr Daniel Benga, preot la Biserica “Sfîntul Ştefan – Cuibul cu Barză” şi conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ne-a explicat semnificaţia Sărbătorii Intrării Mîntuitorului în Ierusalim: “Sărbătoarea Floriilor este situată după 40 de zile de postire care s-au împlinit în vinerea de dinaintea Floriilor, pe care o prăznuim în toate bisericile ortodoxe, şi anume Sîmbăta lui Lazăr, rememorînd astfel, aducîndu-ne aminte şi retrăind în cadru liturgic momentul în care Mîntuitorul Iisus Hristos, venit în Betania, l-a scos din mormînt şi l-a înviat pe prietenul său Lazăr. Învierea lui Lazăr este un semn al biruinţei vieţii asupra morţii şi am putea-o numi chiar Mica Înviere, în sensul că ea prefigurează ceea ce se va întîmpla peste o săptămînă, în ziua de Înviere, faptul că Mîntuitorul Iisus Hristos va birui moartea. Aflîndu-se Mîntuitorul în Betania, au venit oameni mulţi să-l vadă, iar sfîntul evanghelist Ioan istoriseşte că majoritatea au venit pentru că au auzit că Lazăr a fost înviat din morţi. Ierusalimul are şi o semnificaţie spirituală, căci intrarea Mîntuitorului în cetate semnifică întemeierea împărăţiei sale, o împărăţie pe care noi o numim Împărăţia noului Ierusalim. În noaptea de Înviere vom cînta cu toţii, credincioşii «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit». Prin această intrare în Ierusalim însă El pregăteşte şi Săptămîna Patimilor. Atunci cînd s-a aflat pe vîrful muntelui Măslinilor, Iisus Hristos a şi plîns pentru Ierusalim: «Ierusalime, Ierusalime, cum am vrut eu să-i adun pe fiii tăi, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar fiii tăi nu m-au ascultat». Din această perspectivă, Mîntuitorul îşi pregăteşte cumva şi îşi cunoaşte de dinainte patima la care urma să se supună din iubire pentru noi, oamenii, şi pentru mîntuirea noastră”, spune părintele Daniel Benga.
Pelerinaj. “Începînd cu secolul al IV-lea este atestat în Ierusalim pelerinajul de Florii, imediat după ce creştinii au primit libertate, după domnia fratelui Constantin cel Mare, care a murit în anul 337 şi care în 326 a sfinţit Biserica Învierii Mîntuitorului, prin aceasta inaugurînd sacralitatea şi putinţa de a cinsti locurile sfinte de la Ierusalim. Şi noi participăm la acest pelerinaj, retrăind bucuria faptului că am postit 40 de zile şi prin aceasta ne-am asumat cumva taina Învierii şi am omorît păcatul din noi. Dar în mod special în anul acesta ne bucurăm de faptul că pentru prima oară şi în Bucureşti se va săvîrşi pelerinajul de Florii de la Mănăstirea «Radu-Vodă», trecînd pe la Biserica «Sfîntul Spiridon Nou», Biserica «Sfînta Ecaterina», care este Paraclisul Facultăţii de Teologie a Bisericii Ortodoxe din Bucureşti, şi încheind la Catedrala Patriarhală. Remarcăm faptul că acest traseu începe la «Radu-Vodă», într-o mănăstire, şi sfîrşeşte într-o altă mănăstire, pe dealul Patriarhiei. Se aşteaptă un pelerinaj foarte mare, pentru că, din punct de vedere liturgic, ziua Floriilor începe cu vecernia zilei anterioare. Deci sîmbătă, la ora 16:00, se face vecernia Floriilor şi imediat se face acest pelerinaj. Deşi are loc sîmbătă seara, el este de fapt pelerinajul de Florii”, a încheiat părintele Daniel Benga.
Citește pe Antena3.ro
Viaţă şi jertfă
“Dacă n-ar fi fost Hristos care să moară pe cruce, atunci pentru noi crucea n-ar fi avut nici o semnificaţie”, spune părintele Daniel Benga. “Simbolismul crucii este foarte amplu şi s-au scris tratate întregi pe această tematică, dar vreau să amintesc faptul că din cele două laturi pe care crucea le are, cea verticală şi cea orizontală, cuprinde în ea însăşi taina lumii şi a vieţii.
Prin latura verticală ea uneşte cerul cu pămîntul şi arată că prin jertfa Sa Hristos a reuşit să unească cerul şi pămîntul, iar prin latura orizontală ne arată că Dumezeu ne-a unit pe noi înşine, pe orizontală, între noi, în sensul în care pe jertfa fiecăruia pentru celălalt se întemeiază iubirea, pentru că iubirea nu este posibilă în afara jertfei. De la acest simbolism putem remarca faptul că viaţa se întemeiază pe jertfă. Asta ne arată crucea.”
Asumarea crucii
“Faptul că Mîntuitorul Iisus Hristos a trebuit să moară pentru ca pe urmă să învie şi acest exemplu îl preia foarte frumos Sf. Apostol Pavel în Epistola către corinteni”, afirmă părintele Daniel Benga, “unde ne spune că bobul de grîu, dacă îl punem în pămînt şi moare, aduce un nou spic şi-aduce viaţă. Dacă nu-l punem în pămînt, el rămîne unul singur şi pînă la urmă fără viaţă-n el. Sfîntul Maxim Mărturisitorul ne vorbea minunat şi anume că toate din această lume se întemeiază pe cruce. Lumea asta aşa este făcută de Dumnezeu şi viaţa noastră este în aşa fel încît dacă nu-şi asumă crucea nu poate să cunoască viaţa. Cu alte cuvinte, dacă nu trece prin moarte, nu va cunoaşte viaţa. Dar nu prin orice fel de moarte, că bineînţeles că toţi murim, ci printr-o moarte asumată împreună cu Hristos.”
Credinţa noastră
“Sfîntul Evanghelist Ioan ne vorbeşte despre faptul că va fi un cer nou şi-un pămînt nou, iar pămîntul şi cerul mai mult vor trece, adică vor trăi ele însele, universul însuşi, cosmosul îşi va trăi crucea sa”, continuă părintele Daniel Benga. “O cruce pe care şi-o trăieşte şi acum şi-o remarcăm în scurgerea anotimpurilor, după ce toamna moare întreaga natură, primăvara renaşte. Duminica Floriilor este sărbătoare a florilor, care pot emite frumuseţea pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămîntul acesta, după ce au trecut printr-un anotimp în care ele n-au mai putut să-şi vadă frumuseţea. Renaşterea florilor şi procesiunea din ziua Floriilor, cu ramuri verzi care simbolizează viaţa în mîini, arată dorinţa noastră după viaţa cea veşnică.
Şi această dorinţă nu se umple şi nu se împlineşte decît cu vrednicie în credinţa noastră în Iisus Hristos cel mort şi înviat.”
