CAMEL-UL SĂRACULUI - România, pe traseul ţigărilor interzise

O investigaţie internaţională a descoperit că Europa este înecată de ţigări ruseşti de contrabandă în valoare de un milliard de dolari pe an. O reţea de fabrici şi trasee a fost pusă la punct de-a lungul continentului începând cu 2004, urmărind rutele companiilor multinaţionale producătoare de ţigări, folosite în trecut la o scară mult mai mare. Noul comerţ la negru implică o singură marcă, Jin Ling, care apare în tot mai multe oraşe şi ţări de pe teritoriul Europei în fiecare lună.

Ştefan Cândea, Duncan Campbell, Vlad Lavrov şi Roman Shleynov

• International Consortium of Investigative Journalists

Jin Ling, total necunoscută autorităţilor până acum trei ani, a crescut atât de rapid, încât organele de drept afirmă că acum concurează cu Marlboro la capitolul capturi de contrabandă în Uniunea Europeană. Organizaţia care se află în spatele acestei pieţe negre în continuă creştere, Fabrica de Tutun Baltica (BTF) din Kaliningrad, Rusia, are legături cu două dintre cele mai mari companii producătoare de ţigări din lume. Reţeaua acesteia din Rusia şi Ucraina a fost iniţial deţinută şi condusă de filiale ale grupului Japan Tobacco International (JTI), al treilea producător de ţigarete din lume. Investigaţia a identificat o reţea rusească şi est-europeană de companii, inclusiv cinci fabrici în care se presupune că se produc ţigările care ajung fraudulos în vestul Europei. Reţeaua de fabrici condusă de către ruşi susţine că poate produce mai mult de 24 de miliarde de ţigări anual. Asta înseamnă 7% din importurile legale de ţigări în Uniunea Europeană.

Iniţial importate din China, Jin Ling prezintă caracteristicile unui pachet king-size, conceput astfel încât să semene cu brand-ul Camel la culoare, font şi layout. În locul cămilei însă pe pachet apare o capră de munte. Ţigările Jin Ling nu au nici o piaţă de desfacere legală în Europa, conform ofiţerilor vamali. Acest brand nu şi-a făcut niciodată reclamă şi nu poate fi găsit în magazine. Sunt vândute numai în mod ilegal – traficate de către grupări care speră la câştiguri imense prin vânzarea unor ţigări fără licenţă, fără accize şi taxe, pe piaţa neagră din Europa. "Jin Ling are cea mai şocantă ascensiune din toată lumea în comerţul ilegal de ţigări. Jin Ling inundă Europa", declara Luk Joossens, expert al World Health Organization (Organizaţia Mondială pentru Sănătate), expert în contrabanda cu ţigări. Investigaţia Jin Ling a acoperit 10 ţări şi a fost coordonată de International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), o reţea non-profit formată din jurnalişti independenţi, care a expus în urmă cu opt ani complicitatea marilor producători de ţigări cu contrabanda. Bazându-se pe registre ale comerţului, date vamale şi înregistrări sub acoperire din interiorul principalei fabrici Jin Ling, echipa ICIJ a pus cap la cap o poveste unică a primului brand de ţigări din lume proiectat şi fabricat numai pentru contrabandă.

Operaţiunea Baltica

Sediul central al Fabricii Baltica (BTF) este în Kaliningrad, o felie de teritoriu rusesc anexată de Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial, îndesată între Polonia şi Lituania. Exclava autonomă rusească este cunoscută ca fief al contrabandei şi crimei organizate. În oraşul Kaliningrad, capitala regională, complexul BTF de birouri, fabrică şi depozite este poziţionat strategic departe de drumul principal. De pe malul râului, un drum nemarcat conduce către clădirea de trei etaje din cărămidă roşie a companiei. Nu există marcaje sau plăcuţe care să identifice fabrica sau clădirea de birouri. Din Kaliningrad, miliarde de ţigări ale BTF sunt traficate direct către Polonia sau printr-o rută ocolitoare prin Lituania, Letonia, Belarus şi Rusia. Oficialii BTF recomandă clienţilor să folosească rutele marine, deoarece ei pot livra containerele direct şi fără taxe către portul din Kaliningrad. De asemenea, ei oferă transportul de la fabrica din Lviv, Ucraina, către Portul Odessa. Peste graniţă, către Germania şi porturile Mării Negre sau ale Mării Baltice, ţigările sunt pasate unor reţele de crimă organizată din cel puţin 13 ţări – Germania, Anglia, Polonia, Letonia, România, Grecia, Turcia, Italia, Bulgaria, Olanda, Danemarca, Belgia şi Franţa.

Nici unul dintre pachete nu conţine avertismentele corecte cu privire la pericolul asupra sănătăţii, obligatorii în toate ţările membre ale UE, demonstrând clar ilegalitatea lor. Unele pachete de Jin Ling poartă etichete de duty-free sau timbre ruseşti, aparent ca o tactică de marketing menită să ofere prestigiu şi credibilitate produsului. BTF este suspectată că îşi tipăreşte propriile etichetele de duty-free pentru a da o imagine de piaţă "gri" contrabandei lor – ca şi cum ţigările ar fi un produs legal, deviat fără autorizaţia producătorului. "Ţigările Jin Ling sunt produse în mod legal în fabrici ruseşti, dar sunt destinate pieţei ilegale europene. Este o nouă problemă, unică în felul ei", declară expertul în contrabandă Joossens. Creşterea traficului cu Jin Ling coincide cu semnificative scăderi în capturi de ţigări produse legal, dar netaxate, exportate de companiile producătoare din vest. Producători ca Phillip Morris, JTI-Gallaher şi Imperial Tobacco Group au întâmpinat presiuni internaţionale, publice şi politice pentru a-şi "curăţa" acţiunile şi pentru a-şi diminua vânzările către canalele ilegale şi centre de contrabandă cum ar fi Kaliningrad.

Dimensiunea şi creşterea surprinzătoare a traficului cu Jin Ling l-au catalogat ca un nou trend al crimei organizate, ducând la sesizarea agenţiilor vamale europene prin demararea programului "Operaţiunea Baltic" la începutul anului 2008. Oficiali ai Biroului Anti-Fraudă al Uniunii Europene (OLAF) au format un Task Force dedicat problemei Jin Ling. Traficul cu Jin Ling "a devenit o problemă majoră în UE, cauzând pierderi importante pentru bugetele naţionale, dar şi pentru bugetul UE", a declarat OLAF ca răspuns întrebărilor ICIJ. Pentru a investiga fabrica Baltica, reporterii ICIJ au vizitat în August 2008, sub acoperire, centrul de producţie din Kaliningrad. Pozând în contrabandişti dornici să stabilească o nouă rută către UE, aceştia au avut asupra lor camere ascunse şi echipament de înregistrat.

Oficialii BTF s-au dovedit a fi nerăbdători să-şi ajute posibilii noi clienţi. La fabrica principală, echipei i-au fost oferite containere de Jin Ling – fiecare conţinând peste 10 milioane de ţigări. "Nu ne interesează ce se întâmplă cu ţigările", le-a spus managerul logistic al BTF, Dimitry Gyrja, reporterilor. "Conform legislaţiei ruseşti, nu contează. De toate aranjamentele legate de transport vă ocupaţi voi…" Cu plata în avans, a adăugat el, un container poate fi gata de livrare în două săptămâni. Preţul lor pe container: 102,500 $ (59,000 £ sau 73,000€) – aproape un cent pe ţigară. Dacă un astfel de container ar fi ajuns în Suedia sau în Germania şi ar fi fost vândut la preţul legal, ar fi valorat 3,2 milioane de dolari (2,3 milioane de euro). În Anglia sau Norvegia, unde taxele pe ţigări sunt mai mari, acelaşi transport ar fi valorat în jur de 6 milioane de dolari (4 milioane de euro). Chiar şi la jumătate de preţ – preţul practicat pe piaţa neagră – profiturile ar fi fost imense. Marjele de profit generoase concurează cu cele din traficul cu droguri şi justifică metodele elaborate şi costisitoare de disimulare, folosirea unor rute ocolitoare complexe, mituirea poliţiei corupte şi a vameşilor, cât şi angajarea de bodyguarzi.

Din 2005, agenţiile vamale europene care monitorizează comerţul la graniţa estică a Uniunii Europene au capturat cantităţi din ce în ce mai mari de Jin Ling ascunse în transporturi de aproape orice fel: fructe şi legume, peşte, materiale de construcţii, muşchi de turbă, cherestea, resturi de carton, produse de patiserie, role de hârtie şi hrană de cai. Poliţia lituaniană a găsit Jin Ling înăuntrul unor piese de mobilier asamblate. Capturile de Jin Ling au înregistrat o creştere atât de mare, încât oficialii vamali au declarat că este marca cu cele mai frecvente capturi. Rapoartele examinate de ICIJ au scos la iveală că, în anul 2007, 258 de milioane de ţigări au fost capturate – echivalentul a 25 de containere pline, o creştere cu 87% faţă de totalul capturilor din anul precedent. În 2008, noi capturi, rute şi locaţii sunt raportate săptămânal. Se suspectează că mult mai mult ţigări reuşesc să treacă de vamă, alimentând astfel piaţa neagră şi crima organizată în Europa. Agenţiile vamale se asteaptă ca în mod normal să descopere între 5% şi 10% din cantităţile traficate, ceea ce implică faptul că BTF reuşeşte să introducă 5 miliarde de ţigări în Europa în fiecare an. Dar BTF susţine că produce de 3 ori mai mult.

Jin Ling-ul din Kaliningrad a început să intre în Lituania şi Polonia din 2005. Primele transporturi de dimensiuni mari au fost descoperite intrând în UE de către vameşii polonezi care patrulau pe graniţa lituaniană la 10 August 2006. Un transport de 8 milioane de ţigări valorând aproape 3 milioane de dolari (aproximativ 2 milioane de euro) a fost descoperit într-un camion care transporta carburant. Două luni mai târziu, în octombrie 2006, vama engleză a raportat prima captură a mărcii de care nu mai auzise nimeni până atunci. Documentele vamale poloneze obţinute de ICIJ arată că rolul Poloniei a devenit unul central în rutele contrabandiştilor către vest, o dată cu aderarea la UE. Numărul ţigărilor capturate anual pe graniţa estică a Poloniei s-a triplat, de la 234 de milioane în 2003 ajungând la 750 de milioane în 2007.

Din august, contrabandiştii de Jin Ling au inaugurat rute noi prin sudul Europei. Câteva transporturi de ţigări au intrat în UE prin Cipru, venind din Portul Klaipėda din Lituania, aflat la 120 de kilometri de Kaliningrad. Altele au fost transportate cu vaporul către Turcia şi de acolo către Grecia, cu destinaţia Europa Centrală. În luna septembrie, Vama din România a descoperit două containere de Jin Ling venite din Grecia. Destinaţia acestor ţigări ar fi fost ţările cu accize mari, în special Germania sau Marea Britanie, declarau oficialii români. Caracterul internaţional al acestei afaceri a devenit şi mai clar în 29 septembrie, o dată cu o captură de 5 milioane de ţigări Jin Ling îmbarcate în două camioane care părăseau portul din Veneţia, Italia. Potrivit Gărzii Financiare din Italia, camioanele aveau numere de înregistrare bulgăreşti, şoferii arestaţi erau de cetăţenie greacă, de origine georgiană şi respectiv uzbecă, iar tutunul venea de la fabrica BTF din Kaliningrad. Ţigările au fost transportate pe uscat prin Rusia şi Lituania către Portul Klaipėda, iar apoi trimise către Larnaca, Cipru şi de acolo transportate pe mare către portul din Veneţia.
 

Transportând "ieduţii"

Vameşii germani spun că sunt familiarizaţi cu traficul de ţigări Jin Ling care intră şi tranzitează Europa pe "Aleea Varşovia" către Berlin şi zona Ruhr (n.r – este vorba de autostrada care leagă Varşovia de Berlin şi coboară către Köln), iar apoi pe canale portuare din Anvers şi Rotterdam. Echipele lor antitrafic au folosit convorbirile telefonice ale traficanţilor, în încercarea de a bloca contrabanda. Transporturile de Jin Ling sunt numite de către traficanţi "micile capre", referindu-se la capra de munte de pe pachetul de ţigări. Când un transport ajunge la destinaţie, mesajul transmis între ei este "au ajuns ieduţii".

München, Köln şi Berlin sunt oraşele nemţeşti cele mai vizate de către contrabandiştii de Jin Ling. Oficialii spun că Berlinul are o reţea de 300 de puncte de vânzare pe piaţa neagră a ţigărilor, majoritatea dintre ele oferind Jin Ling. O rută de aprovizionare implică ascunderea ţigărilor traficate în transporturi regulate de mâncare, transporturi care aprovizionează lanţurile de supermarketuri nemţeşti. Conform statisticilor federale, unul din trei rezidenţi ai fostei Germanii de Est fumează ţigări de contrabandă.

Vama germană şi investigatorii poliţiei cred că Jin Ling sunt distribuite şi vândute prin reţelele de crimă organizată, incluzând grupări vietnameze şi lituaniene, şi supravegheate de bodyguarzi locali. Vânzătorii vietnamezi sunt obligaţi să vândă ţigările la un preţ fix de 2 euro pe pachet sau 20 euro cartuşul. Ţigările sunt vândute în general de vânzatori ambulanţi, pe stradă, care operează aproape de staţiile de metrou. S-a descoperit că aceşti vânzători şi-au creat ascunzişuri pentru ţigări în parcurile din apropiere, în vegetaţia de lângă străzi sau sub trotuare. Unii vânzători îşi ascund marfa în hainele largi pe care le poartă.

Vama engleză a raportat descoperirea noii mărci cu un pachet distinctiv de culoare galbenă, mai întâi în Birmingham, în 2006, şi apoi în Derbyshire, în anul următor. Conform experţilor în controlul tutunului, ţigările de contrabandă sunt distribuite şi vândute din uşă în uşă, prin restaurante fast-food sau din porbagajul maşinilor. Oficialii au adăugat că aceleaşi canale sunt folosite în Anglia şi în Germania pentru distribuirea de narcotice.

 "Nu putem face faţă cererii"

În Rusia, fabrica Baltica este o afacere de succes. Compania a fost înregistrată oficial ca Baltiskaya Tabachnaya Fabrika în august 1997. Din 2006, BTF şi-a dublat capacitatea de producţie la fabrica din Kaliningrad de la 6,3 miliarde la 13 miliarde de ţigări pe an. O a doua fabrică, din oraşul caucazian Armavir din sudul Rusiei, a fost achiziţionată în 2003 şi retehnologizată să producă până la 1,8 miliarde de ţigări anual. Până în aprilie 2007, BTF a integrat două maşini noi de producţie în o a treia fabrică, din Lviv, Ucraina. Compania susţine că plănuieşte să instaleze alte 6 linii de producţie în 2008 pentru a putea aduce capacitatea fabricii din Lviv la aproape 10 miliarde de ţigări pe an. Directorul general şi aparent deţinătorul BTF este Vladimir Kazakov, cetăţean rus. Kazakov a declarat revistei de afaceri Kommersant-Dengi în octombrie 2006 că BTF se bucură de o explozie a vânzărilor. "Nu putem face faţă cererilor, nu mai avem spaţiu de producţie", explica el.

Kazakov a declarat presei ruseşti că BTF produce peste douăzeci de mărci diferite pentru piaţa de nivel mediu din Rusia şi exportă 5% din producţie către pieţe care includ Arabia Saudită, Canada şi Statele Unite. S-a lăudat că a angajat 28 de reprezentanţi regionali pentru a-şi vinde mărcile pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Până acum, anchetele ICIJ din Rusia, Europa şi din întreaga lume ridică serioase semne de întrebare cu privire la pretenţiile BTF de a produce în principal pentru piaţa rusească. Datele raportate de Business Analytica, un serviciu rusesc de cercetare a pieţei, sugerează că distribuţia actuală a BTF în Rusia este de doar 0,1% din piaţa locală sau aproape de 400 de milioane de ţigări pe an. Verificări ale vânzătorilor de ţigări din oraşele ruseşti nu au găsit dovezi cu privire la vânzări de Jin Ling, nici chiar în Kaliningrad. Ţigările sunt văzute destul de rar printre ruşi, cunoscuţi ca fumători înrăiţi. Cât despre pretenţiile BTF legate de exporturile de 5% din producţia anuală, aceasta ar echivala cu 400 de milioane de ţigări sau 40 de containere. Dar verificările PIERS (Port Import Export Reporting Service) – cea mai cuprinzătoare sursă din Statele Unite referitoare la importuri – nu au găsit înregistrări ale transporturilor BTF către S.U.A. Verificarea bazelor de date neoficiale ruseşti a scos la iveală un sigur export, de valoare mică – către Polonia, în 2005. ICIJ a contactat în mod repetat fabrica Baltic Tabacco prin telefon şi fax, căutând un răspuns la diversele probleme care reies din investigaţie. Oficialii companiei au refuzat să comenteze.

Legături cu Marii Producători

În pofida tacticilor de marketing ale BTF, aceştia au legăuri cu importante companii producăoare de ţigări, incluzâd două din cele mai mari firme de profil din lume – Japan Tobacco International (JTI) şi British American Tobacco (BAT).

Deşi BAT şi-a făcut publică opoziţia faţă de contrabanda cu ţigări, compania a furnizat către BTF tutun de bună calitate, de tip vestic. În aprilie 2008, filiala braziliană a BAT, Sousa Cruz, a transmis 21 de tone de frunze de tutun direct către fabrica BTF din Kaliningrad, după cum relatează PIERS. Transportul, conform oficialilor BAT, a fost unul din patru făcute de Souza Cruz către BTF din 2003. În 2007, preşedintele BAT, Jan du Plessis, promisese să se "asigure că toate operaţiile noastre sunt direcţionate numai către comerţul legal de tutun. Companiile noastre... încetează furnizarea către orice client implicat în cunoştinţă de cauză sau din neglijenţă în comerţul ilicit".

Într-un e-mail trimis către ICIJ de către purtătoarea de cuvânt a BAT, Catherine Armstrong, aceasta declara că exporturile au fost operate printr-un agent brazilian şi că au fost "o greşeală" care "a fost imediat corectată... Echipa noastră de supraveghere a comerţului fraudulos cunoaşte acuzele legate de brand-ul Jin Ling produs de compania Baltica. În mod regretabil, filiala noastră, Souza Cruz, nu cunoştea acest lucru până acum... putem deci confirma că vom stopa furnizarea de tutun".

BAT nu este singurul furizor al BTF de ingrediente care să îmbunătăţească semnificativ calitatea ţigărilor preferate de fumătorii vestici. Date ale Serviciului Vamal rusesc confirmă că Baltica a importat astfel de produse din toată lumea – tutun din Brazilia, Panama, Uganda, Zambia şi Zimbabwe; filtre din republicile baltice, hârtie din Elveţia, Germania, Franţa şi Suedia; lipici din Republica Cehă şi republicile baltice; arome din Statele Unite; iar imprimarea cartuşelor şi pachetelor de ţigări s-a făcut în Estonia. Datele arată că firma a investit masiv în stoc şi infrastructură, incluzând utilaje noi din Germania, Franţa şi Olanda.

Jin Ling este de fapt o marcă chinezească exportată către Rusia. Marca de ţigări Jin Ling a fost prima dată produsă de o companie de stat din China, Nanjing Tobacco (Jin Ling este numele mai vechi al oraşului Nanjing). În ultimii ani ai regimului sovietic, China a făcut un barter constând în a furniza ţigări Jin Ling în schimbul unor maşinării ruseşti. Dar barter-ul a încetat, iar marca a fost reintrodusă de către primii deţinători ai fabricii BTF în 1997. Directorul general al BTF, Kazakov, spune că el a preluat firma în 1999, după ce a colaborat cu compania de tutun RJ Reynolds Tobacco Company (RJR). El a declarat presei din Rusia că a fost distrubuitorul exclusiv al firmei RJR şi al popularelor ţigări "Pyotr 1". Fabricile BTF din Lviv şi Armavir au fost deţinute şi operate de RJR.

În 2004 însă BTF a avut tangenţe cu o altă multinaţională din domeniul tutunului din Marea Britanie, Gallaher. În acel an, BTF era deţinută de PRT Ltd., o companie constituită la sediul din Polonia al grupului britanic Gallaher, localizată în Poddebice, lângă Lodz, conform bazei de date ruseşti SKRIN. Gallaher a preluat operaţiunea Poddebice – Compania Tytoniowa Merkury, o fabrică poloneză privatizată de ţigări – în 5 Martie 2003. Un purtător de cuvânt al Japan Tobacco International (JTI), acum proprietar al Gallaher, a declarat într-un e-mail către ICIJ că BTF şi PRT "ar fi putut fi third-party contractors cândva, înainte de 2003", cu grupul Gallaher.

Potrivit bazei de date Dun and Bradstreet, PRT Ltd. continuă să apară ca înregistrată la birourile poloneze ale Gallaher din Poddebice până în august 2008. După preluarea Gallaher, marca Jin Ling a fost reînregistrată de către BTF în Kaliningrad pe 11 septembrie 2003, potrivit registrului internaţional al mărcilor întregistrate WIPO. PRT Ltd din Poddebice continuă să deţină BTF până pe 16 septembrie 2005. Valoarea acţiunilor  a crescut atunci de la 960,000 de ruble la 120 de milioane de ruble (aproximativ 5 milioane de dolari). Proprietatea a fost transferată către un cetăţean rus neidentificat. Kazakov figurează acum ca deţinător al acţiunilor BTF, potrivit registrului comerţului rusesc EGRUL.

Atât RJR, fostul furnizor al lui Kazakov, cât şi Gallaher, fosta casă a BTF-ului, fac acum parte din Japan Tobacco International (JTI). JTI a achiziţionat operaţiile RJR din afara S.U.A în 1999 şi a cumpărat Gallaher în 2007. În 2004, BTF s-a aliat cu JTI – la fel ca şi Phillip Morris – punând bazele Consiliului de Dezvoltare a Industriei Tutunului cu sediul la Moscova. Intenţia grupului înfiinţat era de a face lobby pentru taxe mai mici aplicabile ţigărilor cu filtru.

Arhipelagul Jin Ling

Piaţa neagră a ţigărilor Jin Ling, necunoscută pentru majoritatea consumatorilor europeni, a crescut atât de repede şi a devenit atât de profitabilă, încât acum, conform oficialiilor vamali, 10 companii produc şi comercializează aceste ţigări. Investigaţiile ICIJ au descoperit  5 fabrici localizate în nord-vestul Rusiei, Ucraina şi în regiunea sudică a Rusiei, Krasnodar, locul naşterii lui Kazakov. Toate companiile, mai puţin una, sunt suspectate de a fi conduse de către Kazakov, care pretinde că a investit 45 de milioane de dolari în tehnica de producţie. Oficialii spun că a zecea companie, localizată în Chişinău, capitala Republicii Moldova, s-ar putea să acţioneze ca o franciză.

Conform actelor oficiale moldoveneşti, reiese că firma producătoare de Jin Ling nu are nici o legătură directă cu proprietarii grupului din Kaliningrad. Este vorba de  Tutun-CTC – care aparţine însă 90% statului moldovean. În martie 2006, un avocat, acţionând în numele unui rezident din Chişinău, Vsevolod Ilcenco, a înregistrat drepturile de marcă pentru numele şi ambalajul Jin Ling, identice cu cel din Rusia. Înregistrarea s-a făcut pentru Macedonia, Bosnia, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Grecia şi Egipt. Avocatul Leonid Cotruta a declarat unui reporter al ICIJ că ţigările moldoveneşti Jin Ling sunt făcute "numai cu scopul de a fi exportate către ţări diferite faţă de cele către care exportă producătorul rus". Ilcenco, proprietarul mărcii, este şi proprietarul unui magazin duty-free pe graniţa UE cu Moldova, la Sculeni. Ilcenco este asociat cu Vasile Vasilciuc la firma Top Free Shop, companie înregistrată la Iaşi. Top Free are un magazin duty-free, dar şi autorizaţie de antrepozit de ţigări. De altfel, principalul obiect de activitate al firmei este "comercializarea ţigărilor". Sediul firmei funcţionează în clădirea Centrului de Afaceri Internaţional din Iaşi (CAI). Presa ieşeană a relatat acum doi ani că în spatele firmei CAI se află omul de afaceri local Viorel Roman.

Se presupune că fabrica moldovenească de Jin Ling şi-a început activitatea de curând, dar versiunea sa a apărut deja în ţări ale UE. Când i-au fost puse întrebări lui Ilcenco cu privire la rutele de transport şi metodele utilizate, un purtător de cuvânt al acestuia ne-a contactat. El s-a prezentat ca "Victor": "Am crezut că vreţi să cumpăraţi ţigări". Când a aflat că vrem să ştim detalii ca jurnalişti, s-a enervat: "Nu vreau să vă spun cât de mult producem şi unde exportăm". Dar dacă presa este interesată în contrabanda cu ţigări, a adăugat, ar fi mai bine să scrie despre companiile producătoare din vest. "Şi ele sunt implicate în contrabandă."

Aceeaşi poveste la TUTUN-CTC. Într-o primă conversaţie cu Sergiu Cojocaru, director marketing, acesta ne-a spus că poate produce Jin Ling sub contract pentru compania care deţine marca. Ne-a sugerat că cel mai uşor ar fi să ne livreze într-o zonă duty-free, fără să mai aplice timbre româneşti. Contactată oficial, conducerea TUTUN-CTC s-a bâlbâit. Directorul comercial, Răileanu, ne-a spus că au produs în urmă cu doi ani. Purtătorul de cuvânt ne-a declarat că nu este de competenţa lui să ne răspundă, iar directorul comercial, Victor Tălmaci, ne-a tăiat-o scurt: "Marca aparţine lui Vsevolod, el ne-a comandat şi noi o producem. Nu pot să vă spun în ce cantitate".

Ca şi produsele Baltica, marca moldovenească a Jin Ling a fost gasită numai pe piaţa ilegală din vest, nu şi pe cea legală pretinsă de companie. Conform documentelor oficiale, TUTUN-CTC a anunţat Ministerul Finanţelor că preţul maxim de desfacere este 20 de cenţi pentru un pachet. În pieţele bucureştene, Jin Ling se vinde cu 8 euro cartuşul.

O altă fabrică Jin Ling descoperită de reporterii ICIJ este localizată în Donetsk, în partea de est a Ucrainei. Aceasta este operată de compania de tutun "Khamaday", iar produsele acesteia au fost confiscate în Polonia şi alte ţări ale UE. Producţia din Armvir, Donetsk, Chişinău şi alte fabrici se consideră a fi modestă, pe lângă fabrica de tutun Baltica din Kaliningrad, mereu în expansiune. Dar nivelul industrial la care s-a ajuns pe piaţa neagră a ţigărilor care provin din reţelele de fabrici ruseşti a alertat autorităţile Uniunii Europene.

Azi, aproape 160 de guverne din toată lumea se vor întâlni la Geneva pentru Tratatul privind controlul traficului de tutun, susţinut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization – WHO). Întâlnirea va stabili noi paşi în anihilarea reţelelor de trafic de ţigări la nivel global. Din cauza creşterii îngrijorării Europei, afacerea înfloritoare cu Jin Ling va fi un subiect important al conferinţei. Guvernul rus se poate aştepta la întrebări destul de incomode, deoarece a ratificat Tratatul WHO cu privire la controlul tutunului. "Tratatul WHO cu privire la controlul tutunului cere semnatarilor să ia măsuri împotriva traficului ilegal de tutun. Guvernul rus trebuie să acţioneze", subliniază Martin Raw, profesor al colegiului King din Londra şi autorul The Smoking Epidemic (Epidemia Fumatului).  Creşterea extraordinară a Jin Ling ridică întrebări îngrijorătoare asupra viitorului contrabandei cu ţigări, care până acum câţiva ani era dominată de marile companii din Vest, în goana lor după cota de piaţă. Operaţiunile Baltica arată cât de uşor este pentru noi jucători să pătrundă pe canalele folosite anterior de către marii producători, utilizând acelaşi echipament, standarde şi stil de producţie şi chiar aceleaşi fabrici recent părăsite.

Incognito / În inima imperiului contrabandei tutunului baltic  
Reporterii ICIJ au mers în Rusia pentru a dezvălui adevărul despre miliardele de ţigări Jin Ling care au invadat Europa. Au aflat rapid că pachetele Jin Ling nu pot fi achiziţionate în magazine, în piaţă sau la chioşcuri, nici chiar în oraşul unde sunt fabricate, în Kaliningrad. În schimb, Jin Ling sunt disponibile traficanţilor, în cantităţi imense, chiar de la producători, fabrica Baltica (Baltiskaya Tabachnaya Fabrika − BTF).

Kaliningrad poate fi un loc periculos pentru întrebări indiscrete despre contrabandă. Teritoriul rusesc, înconjurat de Polonia şi Lituania, a intrat într-un declin rapid după fărâmiţarea Uniunii Sovietice, dar a profitat imens de pe urma proximităţii sale cu Uniunea Europeană şi a rutelor de transport excelente. Şi-a câştigat totodată o reputaţie de rai al contrabandiştilor şi a celor care spală bani. Zona este preţuită şi pentru atitudinea autorităţilor de a se acomoda intereselor contrabandiştilor. Oraşul-port este patria unei vieţi de noapte zgomotoase şi a unei atmosfere de localitate de frontieră, cu limuzine luxoase omniprezente pe străzi.    

Ziariştii ruşi care lucrează în Kaliningrad ştiu că a pune întrebări în mod deschis despre traficul de ţigări este o afacere riscantă. În 2006, după ce a criticat poliţia – inclusiv pentru protecţia oferită contrabandiştilor – ziarul local Novye Kolesa a fost percheziţionat şi tirajul său confiscat. Co-fondatorul ziarului, Igor Rudnikov, a fost trimis în judecată pentru că "a bătut 22 de ofiţeri de poliţie". "În Kaliningrad au fost chiar şi asasinate la comandă a oamenilor de afaceri implicaţi în traficul cu ţigări. Dar nici una din aceste crime nu a fost rezolvată. Este greu de imaginat că autorităţile nu ştiu nimic despre ceea ce se întâmplă", spune Rudnikov, totodată deputat local.  

În pântecele Baltica

Pentru a investiga BTF în mediul de risc sporit din Kaliningrad, reporterii ICIJ au mers incognito în august 2008, unul dintre ei pozând în traficant de ţigări român care vrea să deschidă o nouă rută către UE. Ei au purtat echipament de înregistrare audio şi video, documentând tot ceea ce au văzut şi au auzit. (Video disponibil online)

Zona în care este localizată BTF, Pravaya Naberejnaya, se întinde de-a lungul Râului Pregol, nu departe de centrul oraşului Kaliningrad. Este zona portului fostei flote sovietice a Mării Baltice. La numărul 10, pe Pravaya Naberejnaya, în mijlocul platformei industriale, este localizat un complex de fabrici şi depozite în apropierea principalului pod de cale ferată. Aici este sediul BTF. Clădirile companiei nu au însemne cu adresa ori numele firmei. La un capăt al fabricii se află o rampă de încărcare mereu animată; la celălalt capăt este intrarea păzită de un gardian cu privirea adâncită în monitoarele de supraveghere.   

Producătorii Jin Ling şi-au întâmpinat mulţumiţi vizitatorii. La sediul firmei, un paznic i-a condus pe reporteri să-l cunoască pe Dmitry Gyrja, manager logistic al BTF. "Nu am lucrat cu România până acum, am fi bucuroşi să începem colaborarea", a zis Gyrja. Gyrja a trecut direct la afaceri: "Nu ne interesează ce se întâmplă cu ţigările. Conform legilor ruseşti, nu contează. Toate aranjamentele de transport vă revin vouă… Cu o plată în avans, un container poate fi gata de plecare în două săptămâni. Preţul de vânzare este 20,5 cenţi USD pentru un pachet, în regim duty-free", le-a spus reporterilor. Managerul companiei s-a lăudat că firma poate produce un container de 10 milione de ţigarete în 8 ore şi că liniile de producţie operează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Preţul unui bax de Jin Ling ar fi 102,50 dolari; un container, puţin peste 100 de mii de dolari. Directorul general al BTF, Vladimir Kazakov, i-a sfătuit pe reporteri în legătură cu cele mai rapide şi mai bune rute de trafic. În plus, managerul Gyrja şi-a pus la dispoziţia reporterilor sub acoperire flota de 20 de TIR-uri Volvo, nou-nouţe.

Oferta era veridică. Reporterii ICIJ au trecut în drumul lor spre fabrică pe lângă un TIR aliniat la rampă care tocmai era încărcat cu ţigări. În timpul turului fabricii, managerul logistic al BTF le-a precizat reporterilor că în fiecare lună ies pe poartă 120 de containere – sau 1,2 miliarde de ţigări. Intrând în fabrică, reporterii au fost conduşi către o hală imensă, invadată de lumină şi zgomot, plină de maşinării moderne şi sofisticate de amestecat, tăiat, umplut, rulat şi împachetat. Pachetele de Jin Ling se aliniau rapid pe banda de producţie, una din maşinării funcţionând la viteza de 400 de pachete pe minut. Un container ar putea fi gata de livrare în două săptămâni, a aflat echipa de reporteri sub acoperire. Ar putea fi livrat în Zona Liberă Constanţa în mai puţin de două luni. Plata containerului trebuie realizată în avans. Directorul BTF, Kazakov, s-a lăudat presei că fabrica sa, care ocupă 14 mii de metri pătraţi, produce o varietate de mărci de ţigări pe care le vinde printr-o reţea naţională. Dar în decursul turului fabricii, filmat cu camera ascunsă, reporterii au văzut că fiecare maşinărie producea numai pachetul galben − Jin Ling. Nici o altă marcă nu era produsă.

Directorul Kazakov a fost nerăbdător să ajungă la o înţelegere, oferindu-se să livreze ţigările atât din Kaliningrad, cât şi din Lviv, Ucraina. "Lucrăm foarte bine prin portul din Kaliningrad, unde putem să rezolvăm şi autorizaţia vamală. Dacă le transportaţi din Lviv prin Odessa, atunci câştigaţi 3 săptămâni la transport, dar s-ar putea să pierdeţi mult timp cu formalităţile vamale", ne-a explicat Kazakov. "Garantăm că livrarea se va face la timp. Putem fabrica un container în 8 ore", a adăugat el. BTF, a spus Gyrja, vinde o cantitate impresionantă de ţigări la graniţa cu Polonia, în principalele puncte de trecere a frontierei. Se vând lunar două containere, ceea ce înseamnă că pe an sunt vândute 250 de milioane de ţigări – echivalentul tuturor capturilor de Jin Ling în Uniunea Europeană, pe întreg anul trecut.

Drumul către Europa

Din Kaliningrad, echipa reporterilor ICIJ a urmărit ruta ţigărilor Jin Ling în călătoria lor către vest. 30 de kilometri sud de Kaliningrad, la Bagrationovsk, punctul de trecere a frontierei cu Polonia, Jin Ling puteau fi cumpărate de oricine. Chiar în afara orăşelului sărăcăcios, parţial nerenovat de la sfârşitul războiului mondial, contrabanda este în floare. La fel ca în alte puncte de trecere a frontierei dintre Rusia şi ţările UE − Polonia, Lituania şi Letonia – ţigările nu sunt traficate numai cu containerul; ele sunt împărţite în cantităţi mai mici, de armate întregi de traficanţi şi de coordonatorii lor. Mai multe chioşcuri sunt aliniate de-a lungul drumului, până în buza frontierei. Reporterii au observat cum vameşii priveau fără nici o reacţie în timp ce şoferii a zeci de maşini poloneze, staţionate la coada către punctul de trecere, îndesau în ascunzători ţigările destinate pieţei vestice. Alţii, fără să se ferească, au fost văzuţi cum îşi înfăşurau zeci de pachete Jin Ling în jurul mâinilor şi picioarelor, chiar înainte să treacă graniţa. Cu haine largi trase pe deasupra pachetelor înfăşurate, micii traficanţi arătau precum jucătorii de fotbal american înainte să intre în teren. Sub privirile vameşilor ruşi, baxuri goale de Jin Ling erau aruncate pe marginea drumului. Fiecare bax aruncat conţinuse 10 mii de ţigarete. Fiecare bax ar fi costat puţin peste 100 de dolari la fabrica din Kalinigrad şi ar fi valorat de 10 ori mai mult odată ajuns pe piaţa neagră din Vest. Fiecare bax abandonat era marcat în roşu şi albastru, cu logo-ul şi numele, în chirilică, Baltic Tobacco Factory.