Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uniunea Scriitorilor, Bucureşti, 18 octombrie. Vechea clădire din centrul Capitalei s-a transformat, pentru o noapte, intr-un loc al fanteziilor rafinate. Maestru de ceremonii: regizorul Ducu Darie.
Uniunea Scriitorilor, Bucureşti, 18 octombrie. Vechea clădire din centrul Capitalei s-a transformat, pentru o noapte, intr-un loc al fanteziilor rafinate. Maestru de ceremonii: regizorul Ducu Darie.
Incă de la intrare te loveşte lasciv intrebarea "Ce personaj sunt azi?". Gata. Ai intrat intr-un hotel imaginar, deschis doar pănă la ora unu dimineaţa. Vremurile se amestecă incă din hol. Anii â30-â40 cu tentă extraterestră, in timp ce chipul Evitei Peron se perindă neobservat prin oglinzi. "El sol se fue/Y yo cantando tu cancion/La soledad/Se aduena de toda emocion", se aud de undeva acorduri de Pink Martini. Este o noapte dedicată unei licori introduse, subtil, intr-o trecătoare piesă de teatru care s-ar putea numi "Viaţa".
Concept. Prin urmare, clădirea Uniunii Scriitorilor a devenit pentru o noapte Hotel Campari. Acest eveniment face parte dintr-o platformă internaţională de comunicare ce a debutat anul trecut şi in care a fost implicată, ca imagine, actriţa Salma Hayek. O combinaţie fascinantă intre artă şi publicitate, un concept care uneşte ideea hotelurilor mici, sexy şi captivante cu un brand. Evenimentul are loc in fiecare an in octombrie, interacţionănd cu manifestări similare din Milano, Buenos Aires sau Paris. Astfel, la Uniunea Scriitorilor au fost create Camera Oglinzilor, Camera Fantomelor, un dining room amenajat in stil boticellian, Camera Pasiunii, Camera Frumoasei din Pădurea Adormită... "Elemente" de bază ale hotelului imaginar, aflat sub bagheta regizorului Ducu Darie.
"Am lucrat timp de două luni la acest concept", ne spune Ducu Darie. "Este cel de-al doilea de acest gen la care lucrez. Va fi in această seară şi o căntăreaţă cu un instrument ciudat." Ceva gen "Al cincilea element" al lui Besson? "Cam aşa ceva", se amuză Ducu. Este vorba despre Dorit Chrysler, adusă direct de la New York, care căntă la teremin (instrument electric inventat de rusul Lev Termen prin 1919), similar cu o antenă care creează in jurul ei vibraţii percepute ca sunete.
Cheia. Intră in scenă personajele. Se amestecă printre invitaţi. Camerista, Bătrăna Doamnă, Bătrănul Domn, Gigolo-ul (care poate fi totodată Cartoforul, Amantul şi Căntăreţul), Prostituata (care poate fi şi Dansatoarea de-o noapte cu banii ascunşi la portjartier). Personaje mute. Ating in treacăt VIP-urile. N-are rost să vă spunem cine a fost acolo, n-ar fi decăt o inşiruire de nume. Pentru că totul a fost o provocare a imaginaţiei, imaginaţi-vă: cine a venit doar ca să fie văzut, cine a venit din snobism, cine a venit doar pentru ciorchinii de struguri, cine a venit doar pentru licoare, cine a venit doar pentru femei, cine a venit doar pentru bărbaţi, şi cine a venit doar pentru spectacolul in sine. In timp ce Dorit căntă psihedelic, te strecori discret prin grădina numită "Alice in Ţara Minunilor" doar pănă dimineaţa. Te strecori la timp, pentru că e ora la care vin manechinele imbrăcate uniform in rochiţe negre gogoşar ultima modă şi păndeşte pericolul realului.
Uşile s-au inchis, poftiţi afară, fanteziile au rămas inăuntrul hotelului, inăuntrul nostru fiind doar cheia lor. "Perdoname/Si el miedo robo mi ilusion."
