Cântec pentru Tatiana

Liniştea de după-amiază de august fierbinte din curtea Mănăstirii Radu Vodă a fost spartă de claxoane. Tatiana Stepa, înconjurată de familie, prieteni, colegi şi simpli iubitori ai muzicii ei, a fost condusă la locul unde se va odihni în sfârşit.

"Nu mai plânge, Tatiana nu vrea să plângă nimeni!", aşa era încurajată una dintre prietenele Tatianei Stepa, care simţea că durerea nu o mai lasă să respire. Mănăstirea Radu Vodă era neîncăpătoare pentru prietenii veniţi să asculte slujba pentru Tatiana, poate cea mai frumoasă din câte mi-au fost date să aud până acum. Un sobor de preoţi a cântat la unison cu îngerii pentru ca sufletul Tatianei să primească odihna şi să fie veşnic pomenit.

Au fost mulţi cei care au vrut să-i fie alături pe acest ultim drum, în afară de familia compusă din Cătălin, fiul ei, şi Dan, fratele ei. Prieteni şi colegi de breaslă precum Maria Gheorghiu, Alina Manole, Ducu Bertzi şi Magda Puşkaş, Andrei Păunescu, pe chipul căruia puteai citi durerea împietrită. Au venit de departe să fie alături de Tatiana, Florin Săsărman, Augustin Frăţilă, Vali Şerban, Raul Cârstea, Mihai Napu, Ion Chiriac, Constantin Neculaie, Madălina Amon, Gogu Vanghele, Tică Lumânare (de la grupul Karma din Giurgiu), iar la priveghiul de la Ateneul Român şi-au luat rămas-bun Zoia Alecu, Vasile Şeicaru şi Victor Socaciu.

Toate prietenele Tatianei plângeau fără să se poată opri, îşi şopteau una alteia "Cum trecem peste ziua de astăzi?". Liana, Brânduşa, Cristina, Diana, Nicole, Sorina, Brânduşa Simion, Mirela şi Bogdan, Camelia, Mădălina, familia Florian se încurajau unii pe alţii. Ei au fost cei dintâi care au ascultat "Testamentul" Tatianei în liniştea casei rămase fără stăpână de acum. Cântecul Tatianei numit "Cântec pentru prieteni" este testamentul ei. Ea le-a cântat lor, prietenilor ei, lăsându-le ca unică moştenire "Cântecele" ei. De aceea, determinarea lor de a-i susţine nemurirea la fel de vertical, precum a fost Tatiana de-a lungul vieţii, nu te poate lăsa indiferent.

S-a vorbit despre omul Tatiana, despre artistul Tatiana, despre sufletul ei nepereche... Fiecare a încercat să îndure aşa cum a putut suferinţa pierderii ei, să-şi înăbuşe lacrimile, de teamă ca nu cumva Tatiana să vadă. Ea, care nu s-a plâns niciodată că suferă, că o doare ceva, ea, care nu a lăsat pe nimeni să-i vadă vreo lacrimă pe obraz. A îndurat mult, a râs cât a putut, s-a bucurat de tot ce i-a dăruit Dumnezeu, a zâmbit, a cântat, a compus şi a fost binecuvântată, a trăit...

SPECTACOLUL CONTINUĂ
A descoperit boala în urmă cu cinci ani, a luptat cu ea, a ieşit biruitoare uneori în câte-o bătălie, dar aceeaşi boală i-a răpit părinţii şi unul dintre fraţi. Abia atunci a lăsat garda jos şi a fost răpusă la rându-i. Şi-a dorit să cânte la malul mării, la Folk You!. La ultima discuţie cu ea mi-a mărturisit că nu concepe să nu fie prezentă la Vama Veche. Cinci luni a îndurat doar ca să ajungă la festivalul ce-i era atât de drag.

A reuşit, iar la înmormântare, cei dragi vorbeau numai despre fericirea ei, fericirea de a le cânta celor veniţi să o asculte. Maria Gheorghiu şoptea printre lacrimi: "Ştiţi, înainte ca Tatiana să cânte la Folk You! se pregătea să vină furtuna. Chiar voiam să-i anunţ pe cei prezenţi să nu plece că vom relua spectacolul după ce va ploua, dar când a urcat Tatiana pe scenă au fugit toţi norii. Nu i-au rezistat.




Când Tatiana cântă la malul mării, cerul e senin şi marea liniştită". Puţină lume ştie că Tatiana Stepa ne-a fost colegă la Jurnalul Naţional. Şi mai puţină lume ştie cât de mare i-a fost bucuria atunci când ziarul la care a lucrat i-a dedicat o Ediţie de Colecţie chiar în urmă cu un an.

După ce slujba de la Radu Vodă a luat sfârşit, aplauzele au răsunat în liniştea mănăstirii. Drumul spre Cimitirul Bellu a fost mult prea rapid, spuneau prietenii. Soarele strălucea pe cerul senin, de unde Tatiana le zâmbea celor veniţi să-i spună rămas-bun.

Decenţă, bun-simţ, seriozitate, linişte... Aşa poate fi caracterizată după-amiaza în care a fost înmormântată Tatiana Stepa. Nu s-a vorbit tare, nu s-au rupt flori şi nici nu s-au călcat morminte doar pentru o fotografie sau o simplă privire. Nu s-au auzit decât glasurile preoţilor cântând "Veşnica pomenire" şi "Hristos a Înviat", aplauzele care au acoperit durerosul sunet al pământului ce-şi lua zidirea înapoi şi cântecul "Copaci fără pădure" ce răsuna din piepturile prietenelor ei, care au fost cu ea tot acest drum, preluat de toţi cei prezenţi în Cimitirul Bellu.
Noni Ene, cel dintâi elev al Tatianei, era mulţumit că a reuşit să ajungă la înmormântare. "Nu se putea să nu fiu aici.
Nu aveam cum să nu o conduc pe ultimul drum."

Maria Gheorghiu şi prietenele Tatianei şoptesc: "Fugi, du-te şi aşterne pe hârtie sufletul Tatianei! Du-te şi spune cum a fost... Du-te şi spune că telefonul Tatianei vibrează şi acum. Primeşte mesaje şi acum".

Ce ştim sigur e că de atâta lipsă nisipul va striga după Tatiana anul viitor la Folk You!, de atâta dor, marea va ţipa şi ea. Nouă ne rămân cântecele ei...

 

De la Poarta Sărutului
"Suntem la cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Folk POARTA SĂRUTULUI. Aici TATIANA a fost o permanentă. Nu a lipsit la nici una dintre ediţiile anterioare. Publicul din Târgu Jiu o aştepta şi anul acesta. Sigur că prin cântecele ei, va fi aici, alături de noi, colegii şi prietenii ei Cristian Buică, Dan Vana, Emeric Imre, Ioan Onişor, Adrian Ivaniţchi, Vasile Şeicaru, Maria Gheorghiu, Sorin Minghiat şi ceilalţi participanţi. Şi nu numai atât, duminică, la ceremoniile dedicate lui Mihai Viteazul din Poiana lui Mihai de pe muntele Valcan, am aprins o lumânare şi în memoria ei.

Promitem ca melodiile şi versurile cântecelor Tatianei să ne însoţească pretutindeni. Iar lecţia de optimism care a însemnat viaţa ei să o putem preda şi noi mai departe. Îţi mulţumim, Tatiana!"

Citiţi pagina specială dedicată Tatianei Stepa