Capi ai Mafiei din Borşa, şefi la doi şi-un sfert

Până la data de 16 iulie 2009, pe Valea Izei în zona Borşa, statul român nu a existat. Locul instituţiilor sale care trebuiau să aplice legea a fost luat de o structură mafiotă, care a stabilit propriile reguli şi a avut grijă ca ele să fie respectate.

Devastarea patrimoniului naţional, cu consecinţe incalculabile pentru sute de ani de-acum încolo, trafic de autoturisme furate şi de utilaje de construcţii, trafic de arme şi deţinere ilegală de arme letale, terorizarea populaţiei din zonă, braconaj care a dus la dispariţia din zonă a caprelor negre, terorism.

O incredibilă sumă de infracţiuni care ţin de crima organizată, săvârşit ani la rând şi cu profituri uriaşe fără ca nimeni să se sesizeze, în ciuda petiţiilor disperate ale celor terorizaţi şi jefuiţi. Alături de infractorii de profesie, din gruparea mafiotă mai fac parte judecători, procurori, primari, consilieri locali, dar şi şeful Poliţiei judeţene.

Acţiunea spectaculoasă de acum câteva zile a vizat numai o parte infimă din întrega activitate infracţională a organizaţiei de crimă organizată din Borşa. Ancheta nu trebuie să se oprească aici. Mafia din Borşa a primit doar o lovitură. În nici un caz nu a fost decapitată.
ASALTUL DE LA CORLEONELE DIN ROMÂNIA
Împotriva unei structuri de crimă organizată, metodele clasice de anchetă, amprentele de la faţa locului sau interogatoriul cu întrebări capcană, nu au nici un fel de eficienţă. Împotriva mafiei se dau asalturi ca la război, cu trupe care acţionează după reguli militare, stabilite în urma unei cativităţi precise de culegere de informaţii. Aşa a făcut Italia în Operaţiunea "Mâinile curate". Aşa au înţeles, în al doisprezecelea ceas, şi autorităţile române că trebuie să procedeze cu Mafia din Borşa. Un fel de Corleone autohton, localitatea maramureşană a devenit capitala unei reţele multinaţionale de crimă organizată.

La 16 iulie, la 6 dimineaţa, mascaţii au năvălit în 60 de locaţii. Scopul era acela de a depista utilaje de construcţii furate din Italia, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Olanda. Dacă traficul de autoturisme nu mai era aşa de profitabil din cauza crizei, Mafia din Borşa s-a reorientat către excavatoare şi buldozere, care încă se mai căutau pe piaţă. În plus, dacă nu se găseu cumpărători, chiar cu preţul redus cu care erau vândute, utilajele puteau fi închiriate şi tot produceau bani. Pentru această nouă îndeletnicire, a fost foarte bine pusă la punct o reţea disciplinată, formată din 20 de oameni, în care fiecare membru ştia exact ce are de făcut. Mulţi dintre componenţi aveau deja experienţa furtului şi traficului de autoturime de lux.

Schema nu era complicată. Nouă oameni se ocupau de furtul utilajelor şi organizarea transportului lor în România. Metoda era una extrem de eficientă, dar care nu ar fi putut funcţiona fără complicitatea reprezentanţilor autorităţilor. Utilajele erau furate noaptea de pe şantiere şi urcate imediat în TIR-uri. Toate camioanele erau aduse iniţial în Italia, unde li se făcea vamă numai în acte. Aici erau sigilate, cu compicitatea unor vameşi italieni. Apoi erau aduse în ţară, unde, cu complicitatea vameşilor români, li se făcea numai vama interioară. Marfa furată intra apoi pe mâna restului membrilor reţelei. Aceştia aveau misiunea de a găsi clienţi pentru vânzare sau închiriere.

Acţiunea spectaculoasă a mascaţilor s-a încheiat cu descoperirea unor utilaje în valoare de peste 1,5 milioane de euro şi reţinerea mai multor suspecţi. Unii dintre ei, care au încercat să se ascundă în pădure, au fost vânaţi cu cele patru elicoptere care au participat la acţiune. Furtul şi traficul cu utilaje de construcţie este doar o parte a activităţii infracţionale a Mafiei din Borşa. Altele sunt mult mai grave.
JEFUIREA PATRIMONIULUI NAŢIONAL
Munţii Gutâi, Igriş, Lăpuş, dar şi Parcul Naţional, Munţii Maramureşului erau cunoscuţi până în urmă cu câţiva ani sub denumirea de Carpaţii Păduroşi. Acum, zonele despădurite din aceşti munţi se văd din satelit. Drujbele angajaţilor capilor Mafiei au tăiat arborii fără milă şi fără nici un fel de socoteală, decât cea a banilor. Numeroasele gatere de pe Valea Izei şi a Mureşului lucrează zi şi noapte.

În urma jafului, râmâne dezastrul. Carpaţii Păduroşi oferă acum un spectacol dezolant. Suprafeţe mari atinse parcă de pârjol şi mii de cioturi aliniate, care mai amintesc faptul că acolo a fost, până nu demult, pădure. Desigur, capii mafioţi nu au fost de la început proprietari peste toţi munţii pe care i-au despădurit. Dar au devenit repede, folosind două căi de convingere a adevăraţilor proprietari. Una simplă şi brutală, ce de-a doua, mai elaborată, dar dublată şi ea, după caz, de brutalităţi.

Prima metodă era cea a furtului cu acte în regulă a suprafeţelor de pădure care nu aparţineau membrilor organizaţiei criminale. Complice aici erau şefii de ocolale silvice din Borşa. Toţi se numesc, nu întâmplător, Timiş. Sunt rude între ei, iar Ioan Timiş este unul dintre capii mafioţi. Şefii de ocol aveau misiunea să prostească în faţă proprietarii, atunci când era vorba despre retrocedări de păduri. Alcătuiau hărţi false şi profitau de buna credinţă a oamenilor. Aşa s-au strezit mulţi proprietari că nu au primit decât cel mult 10% din suprafaţa pe care o moşteniseră.

Dacă cineva îndrăznea să nu se supună acestei împărţeli şi avea curajul să meargă mai departe la tribunal, în alte judeţe, evident, pentru că în Maramureş Justiţia era de partea mafioţilor, se foloseau împotriva lui alte metode de convingere. Spre exemplu Ioan Mihali, din Moisei, nu a vrut să recunoască harta mincinoasă a Ocolului Silvic. A ajuns cu judecata până la Curtea de Apel Argeş, unde i s-a dat dreptate.

Cu hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă în mână, s-a dus la Borşa pentru a fi pus în posesie pe suprafeţele care i se cuveneau. Ştia că Mafia nu va lăsa aşa uşor să-i scape din mână terenuri cu păduri foarte valoroase. De aceea, în ziua în care trebuia să urce în munte cu oamenii de la silvicultură a anunţat şi Poliţia locală, care i-a promis că va trimite un echipaj la faţa locului.

Odată ajuns în pădure, Ioan Mihali a fost atacat de membrii unui comando al Mafiei şi bătut crunt. Pădurarii de la Ocolul Silvic au fugit mâncând pământul. Cât despre poliţişti, nici urmă. Victima a scăpat cu fuga. Rănit, plin de sânge, s-a dus direct la sediul Poliţiei din Borşa. Aşa a aflat de ce nu venise nici un echipaj, cum i se promisese. Poliţiştii jucau fotbal şi s-au arătat foarte supăraţi că au fost deranjaţi de un om însângerat. Oricum, şeful Poliţiei locale este rudă cu unul dintre capii mafioţi şi are un nivel de trai mult peste ce i-ar permite salariul de om al legii. Plângerea lui Ioan Mihali pentru vătămare corporală gravă s-a pierdut prin sertarele tainice ale biroului rudei mafioţilor.

Cea de-a doua metodă se aplică direct cu arma letală. Proprietarului i se propune o sumă derizorie să i se cumpere restul de pădure care i-a mai rămas după dijmuiala cu harta. Este nevoit să accepte, dacă vrea să se mai aleagă cu ceva bănuţi. Dacă refuză oferta, noaptea, vine un comando de pedepsire care trage cu gloanţe de război, în semn de avertisment, în pereţii şi geamurile casei răzvrătitului. Zeci de familii sau bătrâni singuri au fost forţaţi în acest fel să accepte vânzările pe nimic a pădurilor pe care le mai aveau în proprietate.

Dincolo de necazurile oamenilor din zonă, rămâne unul al nostru, al tuturor. Jefuirea pădurilor de Mafia din Borşa va avea efecte grave pentru mai multe generaţii de acum încolo. Defrişarea unor suprafeţe întinse a produs deja schimbări de mediu. Iar înlocuirea pădurilor dispărute va dura cel puţin 100 de ani de-acum înainte. Asta în cazul în care cineva şi-ar bate capul să înceapă replantatul încă de azi.
MAŞINA PREFERATĂ: PORSCHE
Filiera de trafic de maşini de lux este mult mai veche decât cea a utilajelor descoperite săptămâna trecută. De aproape 20 de ani, aduce în România maşini furate, pe un traseu bine stabilit. Şi, în acest caz, traseul trecea obligatoriu prin Italia. În apropiere de Milano, se află un atelier camuflat într-un service, în care se modificau seriile şi numerele  şasiurilor şi caroseriilor maşinilor furate.

Pentru aceste operaţiuni erau folosite aparate sofisticate, cu acizi pentru arderea vechilor serii şi lasere pentru scrierea celor noi, astfel încât să nu se observe nimic. În apropiere de "service" era un alt atelier unde se confecţionau plăcuţe de înmatriculare şi acte false, cu noile serii ale maşinilor. După aceea erau aduse în România pe roţi, unde erau vândute la jumătate din preţul real.

În Borşa, aproape toţi locuitorii au cel puţin câte o maşină scumpă în dotare. La o poartă am văzut un "Porsche" de ultimă generaţie, care avea la bord doar 1.400 de kilometri. Adică nou-nouţ. Proprietarului îi venea tare greu să spună de unde îl cumpărase.

Pentru traficul de maşini, Poliţia italiană a sesizat de mai multe ori autorităţile române, chiar nominalizându-i pe cei care comiseseră infracţiunile. Nici de această dată însă, nimeni nu i-a deranjat cu nimic.


UN GLONŢ PENTRU UN MONUMENT AL NATURII
Unde este pădure, este şi vânătoare. Şi unde este vânătoare, este şi braconaj, dacă nimeni nu veghează la respectarea legilor. Ecuaţia vânătorii în Rezervaţia Munţii Maramureşului are două elemente, amândouă foarte cunoscute. Caprele negre, monumente ale naturii, pe de-o parte, şi şefii de ocol silvic pe de alta.

Animalele nu au nici un fel de putere în faţa gloanţelor, trase de cele mai multe ori din arme militare, în special popularul AKM, despre a căror provenienţă nu se ştie nimic. La rândul lor, şefii de ocol nu au nici un interes, pentru că au şi ei parte din banii proveniţi din braconaj. Pe deasupra, mai sunt şi rude cu vânătorii. Rezultatul acestei ecuaţii: dispariţia caprelor negre din zona Maramureşului. Un trofeu poate să coste pe piaţa neagră până la 5.000 de euro.


TROTIL ŞI AZVÂRLIREA DIN SALVARE
În urmă cu cinci ani, borşenii cinstiţi au asistat la o scenă care i-a umplut de groază. Mafia a dat o lecţie, la lumina zilei, despre ce poate păţi cineva care nu se supune regulilor stabilite de ea. Gheoghe Albu nu a vrut să se supună. Mai mult, a îndrăznit să reclame la organele competente fărădelegile Mafiei din Borşa, atâtea câte le cunoştea el.

Pedeapsa a venit imediat. Gheorghe Albu a fost prins de un comando chiar în parcarea din faţa sediului Poliţiei şi bătut crunt mai bine de jumătate de oră. Niciunul dintre oamenii legii nu a intervenit. Abia când agresorii s-au săturat de lovit şi au plecat lăsând victima într-o baltă de sânge, a intervenit cineva care a chemat Salvarea.

Mafia a considerat însă că exemplul nu a fost concludent. Gheorghe Albu nu a mai ajuns la spital decât foarte târziu. Acelaşi comando a blocat Salvarea în mijlocul drumului şi l-a azvârlit pe rănit la marginea drumului, cu perfuzii cu tot. Abia acum, cei care se gândeau să nu se supună Mafiei, ştiau ce-i aşteaptă cu adevărat.

Unui alt locuitor din Borşa, care nu avrut să cedeze pădurea la un preţ de nimic, i s-a pus la cale ceva şi mai grozav. Dinamitarea casei, cu el şi familia lui înăuntru. Pentru asta a fost racolat un artificier beţiv, care rămăsese şomer după închiderea minei din zonă. Nostalgic după vechiul loc de muncă, acesta a luat ca amintire acasă şi nişte calupuri de trotil. A primit o sumă frumuşică de bani, pentru a-i mina casa răzvrătitului. A săpat şi gropile în jurul gospodăriei, unde a montat explozibilul. Nu l-a putut însă detona, pentru că, beat fiind, nu a legat fitilul cum trebuia şi explozia care trebuia să pulverizeze casa şi pe cei dinăuntru, nu a mai avut loc. Gospodarul a depus plângere, iar artifierul, pe trezie, a recunoscut fapta şi i-a indicat şi pe cei care l-au plătit pentru asta.

Atât dosarul cu agresarea şi aruncarea din Salvare a lui Gheorghe Albu, cât şi cel al tentativei de aruncare în aer a casei au rămas în sertarele celor care ar fi trebuit să aplice legea.
LISTA COSA NOSTRA
Organizaţia criminală este doar un concept care nu poate fi tras la răspundere de lege. De aceea, el trebuie să prindă chip. Sau chipuri. Pentru că numai oamenii care alcătuiesc Mafia pot fi băgaţi la puşcărie. Iată în continuare lista puşcăriabililor din Borşa, a capilor mafioţi: Nuţu Fonta, necălcat încă de mascaţi şi care este şi şeful suprem, purtătorul de inel. Sub el sunt: Hazotă Vasile Raul zis Barcan, Mihali Nicoară zis Bîndiş, Vlonga Ştefan, Coman Augustin zis Gusti, Chifor Petru Călin, Mihali Victor, Timiş Marian zis Mândruleanu, Şteţco Vasile Chifor; Şteţco Ştefan, Botiş Ilie zis Cimpoi, Timiş Ioan zis Ogaru, Timiş Ilie zis Şoani, Timiş Cristian, Timiş Toader zis Brucu, Timiş Dumitru zis Butanu, Grec Mircea zis Botezanu, Dinu Roman Ştefan, Timiş Gavrilă zis Boactăru, Timiş Ioan zis Roşcatu, Timiş Ioan Cristian.

În capul listei mai trebuie pus şi colonelul Vasile Mureşan, fostul şef al IPJ Maramureş şi actual şef al filajului de la Doi şi-un sfert, unitatea centrală. Vasile Mureşan este unul dintre capii Mafiei şi cel care a pus la dispoziţia organizaţiei criminale întreg efectivul de poliţişti din judeţ.

Când scandalul cu aruncarea din Salvare a lui Gheorghe Albu ameninţa să ia amploare pe plan naţional şi să iasă la iveală întreaga activitate infracţională a Mafiei, s-a pus capacul peste oală şi colonelul Vasile Mureşan a fost scos la pensie. Dar nu a stat mult să se odihnească. Datorită competenţei în conducerea structurilor mafiote, a fost reactivat, sub numele de cod comisarul-şef Vasile Mureşan şi proptit la Bucureşti, şeful Filajului la 0215.

Acum, după descinderile de la Borşa, se fac din nou pregătiri pentru ascunderea lui. Ascuns, neascuns, ce-ar fi ca DIICOT să-l îmtrebe de soarta armelor militare dispărute o dată cu desfiinţarea unităţii de vânători de munte din Borşa, sau Agenţia Naţională de Integritate despre noua sa proprietate, casa sculptorului Vida Geza, pe care a achiziţionat-o cu o sumă la care un poliţist cinstit nici măcar nu se poate gândi.