Caritatea cerută de îngeri

8 martie 1883
Saptamana care tocmai a trecut a fost foarte trista si foarte nelinistita. Frumoasele noastre mondene, obosite de o lunga serie de sarbatori de carnaval s-au inchis sa se refaca (nu ca in Athalie, lovita de urma ireparabila a anilor), printr-o buna si lunga odihna, de altfel bine meritata. Astfel nu le-am mai vazut nicaieri. Pe strada – prea urata vremea ca ele sa se poata risca. La ele acasa, consemnul este dintre cele mai severe, vizitatorul primeste acest raspuns invariabil – Doamna a iesit!
In schimb, sexul tare a navalit in cluburi, chiar mai mult ca de obicei pentru a-i face cu ochiul doamnei de pica sau celei de inima rosie. Trebuie sa ne distram un pic intr-un fel! In sfarsit aceasta monotonie a luat sfarsit. Acest calm exasperant a incetat. Teatrele, singura distractie care ne-a mai ramas, si-au deschis portile. Avem trei sali de spectacole. Trupa germana de opereta a inaugurat sambata seara, la sala Bossel, seria reprezentatiilor sale prin Bocaccio, care n-a fost prea rau interpretat. Ieri, duminica, ziua a fost foarte frumoasa. Pe un cer de azur lucea un soare de primavara. La ora 2 a avut loc in foaierul teatrului extragerea loteriei anuale in profitul copiilor saraci, fondata de societatea tinerilor muncitoare. A venit multa lume. Foaierul avea aerul unei vaste colivii unde ciripeau cele mai frumoase pasari. O primavara vie de tinere fete, un cos cu flori animate. Era un adevarat concert armonios pe care toate aceste voci proaspete si gentile va ofera bilete pentru copii la fel ca ele, dar saraci. Ne-am golit buzunarele cu placere. Era doar caritatea ceruta de ingeri. La ora 5, loteria fiind extrasa, toata lumea este plecata sa respire aer curat la Soseaua care si-a regasit animatia din zilele bune.

9 martie 1883
Luni seara a avut loc o receptie la doamna Grigore Cantacuzino. Cerc restrans dar dintre cele mai alese. Am citit mai multe comedii, pentru ca in douazeci de zile va fi teatru si receptie. Palatul este o mica bijuterie. Marele salon, in intregime in satin albastru, gen Ludovic al XV-lea, foarte bogat si de bun gust are un parchet din mozaic alunecos sa faca valsorii sa viseze; alaturi de un buen-retiro in satin de azur, plin de obiecte de arta. Ieri seara el servea drept cabinet de lectura. Intrarea foarte gratioasa este un muzeu. Peretii sunt tapitati cu tablouri, peste tot bronzuri si faiante. Domnul Grigore Cantacuzino, ajutat de fiica sa, printesa Ferdinand Ghica, facea onorurile casei sale cu o curtuoazie cunoscuta. Printre invitati era doamna printesa Elena Bibescu foarte draguta intr-o toaleta Pompadour cu mare trena de regenta din satin de pruna de Monsieur, brosata cu mari garoafe de aur, mijloc din brocart verde de sticla, volante in tuburi de orga din satin de aur vechi, corsaj cu varf deschis à la royale, mare guler de dantele; in par, un sarpe de briliante. Doamna Olimpia Lahovary in satin negru inveselit cu jais si perle; doamna marchiza de l’Aubespine Sully, incantatoarea cititoare in carti a serii in trandafiriu emotionant, voalat cu o plasa de perle albe, corsaj semideschis, prins cu un trandafir asasin; intr-o padure de par blond, ratacita ca intr-un camp de grau, un trandafiri vested; doamna Lili Balaceanu, intr-un elegant costum gri suras, cu o tunica scotiana; doamna printesa Ferdinand Ghica, in rochie semideschisa de satin fumuriu oriental, centura si colier de aur; domnul marchiz de Aubespine-Sully, insarcinatul cu afaceri de Monaco, domnul Isvolsky, primul secretar al legatiei Rusiei, domnul print Alexandru Bibescu, domnul Constantin Balaceanu, domnul print Ferdinand Ghica, domnul Jean de Linche, domnul locotenent Michel de Laptew, domnul M. Vacarescu etc.
______________________________________

Printul G.G. Cantacuzino
Printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, este una dintre figurile centrale ale treburilor statului roman la sfarsit de secol XIX si inceput de XX. Ales de doua ori primar al Bucurestiului (mai 1869 – ianuarie 1870 si martie 1913 – decembrie 1913) si numit prim-ministru al Romaniei tot in doua perioade 1899-1900si 1904-1907. Descendenta nobila din vechea familie Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor romani respectiv imparatilor bizantini Cantacuzino este completata de studiile universitare in drept la Bucuresti si Paris.

In calitatea sa de membru al lojei masonice Sages d’Heliopolis, din anul 1865, a participat activ la coalitia politica care a complotat pentru indepartarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Romaniei. Ca primar al Bucurestiului a reusit ridicarea monumentului denumit Fantana George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A construit, de asemenea, trei palate: Palatul Cantacuzino din Bucuresti, situat pe Calea Victoriei, care adaposteste in prezent Muzeul National "George Enescu', Castelul Cantacuzino din Busteni, numit uneori "Palatul Cantacuzino Busteni' si Palatul Cantacuzino de la Floresti, supranumit si "Micul Trianon' (astazi o sublima ruina).

Cu toate acestea, desi reuseste, in aprilie 1907, sa unifice toate formatiunile politice conservatoare este fost nevoit sa cedeze sefia noului Partid Conservator lui Petre P. Carp.