Carnaj dupa victoria Revolutiei

Braila a fost greu incercata in decembrie ’89: 42 de morti, 100 de raniti. Sangele a curs abia dupa fuga dictatorului. Care au fost premisele si cine sunt vinovatii ne-o spune chiar principalul anchetator al acelor evenimente. La Braila si-au pierdut viata 42 de persoane, iar aproape o suta au suferit rani mai mult sau mai putin grave. Aceste cifre au adus localitatea dunareana multiseculara pe locurile 3-4 intr-un lugubru clasament al victimelor. In Braila au murit copii, tineri, barbati, femei, muncitori, pensionari si militari. Desi toate victimele au survenit dupa data de 22 decembrie, in numai 8 zile de "lupte cu teroristii" s-au regasit toate situatiile petrecute la scara nationala, cu precadere cele ce aveau sa umple de sange strazile bucurestene.

SCENA BALCONULUI. La fel ca la Bucuresti, puterea populara s-a instalat in balconul sediului PCR

Cele rezultate din anchetele intreprinse ca procuror mi-au oferit posibilitatea de a ma apropia, mai mult sau mai putin, nu doar de o serie de adevaruri pe care am incercat sa le rostesc oricare ar fi fost pretul. Am cunoscut intai de toate o multime de oameni si am aflat ca pentru unii minciuna este pacat, iar pentru altii este virtute. Am apreciat ca, la atata timp de la acele momente, a venit vremea sa ma alatur celor ce cauta adevarul. De aceea voi incerca sa deapan firul unor amintiri lasate de cele peste 80 de dosare in care am incercat sa inscriu adevarul judiciar referitor la mortii si ranitii Brailei.

PREMISELE. Este o eroare a considera ca evenimentele declansate de "fenomenul Timisoara" ar fi ramas fara urmari si in Braila. De astfel, asemenea "evenimente" erau cu certitudine anticipate de structuri specializate, care nu puteau face abstractie de realitatea cursului rapid al innoirilor propagate ulterior intalnirii din Malta dintre fostii protagonisti ai "razboiului rece". Rand pe rand, fostele state comuniste renuntau la dictatura proletara, indreptandu-se rapid spre noul curs indicat de Gorbaciov.

Doar in Romania, Ceausescu continua sa exercite acelasi stil dictatorial de conducere, considerand ca orice schimbare a principiilor pe care el le considera perfecte si imuabile era un pericol pentru existenta statului roman. Cocotati pe culmile puterii si bunastarii relative, trepadusii din jurul sau nu cutezau sa ridice capetele, alimentandu-i eronatele perceptii cu privire la "dragostea netarmurita a intregului popor". Congresul din noiembrie nu avea sa aduca, aparent, nici o schimbare.

TRIUMFUL MULTIMII. In 22 decembrie, brailenii au schimbat pasnic si entuziast regimul

TENSIUNEA PLUTEA IN AER. Totusi, in marile localitati, aveau sa-si continue existenta multe formatiuni specifice MI, constituite pentru "pastrarea ordinei publice". Desi "grandiosul eveniment" se incheiase, pe strazile orasului continuau a colinda, noapte de noapte, patrule mixte formate din militieni, militari MApN si luptatori GP.

Daca zilele decurgeau fara tulburari, noaptea patrulele fugeau dupa fluturasii prin care brailenii transmiteau "calde urari" celui din fruntea statului. Aceleasi patrule stergeau de zor "felicitarile" scrise pe zidurile blocurilor de locuinte. Declansarea evnimentelor din Timisoara avea sa conduca la cresterea in intensitate si a unor reale actiuni de intimidare la adresa locuitorilor marelui oras dunarean. Pe strazi au aparut patrule de zi. Concomitent, in unitatile militare amplasate aproape in totalitate printre blocuri de locuinte, au inceput acerbe programe de instructie, in conformitate cu cele continute in Ordinul de alarmare emis de gral. V. Milea la 17 XII.

Fuga dictatorului de pe sediul CC a descatusat bucuria brailenilor, care s-au indreptat in numar mare spre Casa Alba ( sediul fostului Comitet Judetean de partid).

REVOLUTIA LA INDIGO. Ca si cum ar exista un sablon prestabilit, in interiorul Prefecturii si in piata acesteia se petreceau fenomene aproape similare cu cele din Bucuresti.

Pe holurile si in birouri, pana mai ieri ocupate de simandicosi activisti de partid si de stat ori functionari, se perindau o multime de oameni. Ca si in CC, unii incercau sa faca insa ceva pentru a incropi o structura provizorie de conducere a vietii economice, altii isi clamau meritele disidentei reale ori inchipuite. Printre acestia, mai misunau si "revolutionarii de ocazie", cautand cate ceva de furat… in piata, populatia sacanda lozinci, ascultand tot soiul de apeluri si cuvantari ale unor personalitati ori personaje care li se adresau prin intermediul unei puternice statii de amplificare ale carei boxe erau scoase pe balconul de deasupra intrarii A.

La Prefectura si-au facut aparitia responsabili militari ai orsului: comandantul garnizoanei MApN, seful Statului Major al Garzilor Patriotice (GP), seful Inspectoratului judetean al MI si cel al Securitatii. S-a convenit ca nu exista nici un temei care sa pericliteze o buna colaborare intre structurile militare, precum si dintre acestea si organele provizorii de putere ce aveau sa se constituie. Apar, chiar atunci, si primele frictiuni: comandantul Centrului Militar - gral. Pancea - incearca, fara succes, sa preia conducerea locala militara de la comandantul Garnizoanei Braila, considerand ca aceasta cinste i s-ar fi cuvenit doar in virtutea gradului ce il avea. Pleaca de aceea suparat la biroul sau…

Se constituie o prima "formula provizorie", care apare pe balcon, spre a se adresa multimii. Surpriza, prezenta col. N. Rizea este primita cu ostilitate, manifestantii huiduindu-l copios si adresandu-i apelativul nemeritat de "asasin". La Braila nu existase nici un act reprimator.

Multimea, cuprinsa de "elan revolutionar", porneste a distruge cu mult mai multe decat ar fi fost justificat de amintirea regimului dictatorial. In urma ordinelor transmise de MApN, dupa-amiaza, formatiunile MApN si cele ale GP ocupa Prefectura, fara insa a avea munitie de razboi. Abia seara, dupa declansarea "ostilitatilor" la Bucuresti, sunt adusi numerosi militari dotati de lupta. Gradual, atmosfera incepe sa fie din ce in ce mai incordata. Pentru a se stavili repetatele incercari de ocupare a sediului Militiei Judetene (unde erau detinuti infractorii arestati pentru cauze fara conotatii politice), initiate si purtate din ce in ce mai violent de catre traditionalii "musteri" ai militiei, Comandamentul militar constituit la sediul Diviziei a trimis o formatiune sprijinita de blindate usoare (TAB-uri). In acelasi timp, reprezentanti ai FSN-Braila si un ofiter din Comandamentul GP preiau conducerea Militiei si Securitatii.

DOCTRINA LA GRATAR. Operele fugarului dictator si pancartele de trista amintire au fost prajite in piata

SECURITATEA NONCOMBAT. Lucratorii din Militie sunt gasiti aproape toti la sediu cu armamentul din dotare distribuit. Comandantul Securitatii facuse insa o greseala. Dupa caderea dictaturii, pentru a-si proteja subordonatii, a ordonat acestora sa inchida armamentul si munitia in fisete, iar apoi sa plece la domicilii ori la rude, spre a nu suferi rigorile unei eventuale comportari intolerante si razbunatoare din partea populatiei brailene. In atari conditii, reprezentantii revolutionarilor aveau sa gaseasca la sediu doar ofiterii de serviciu si armamentul serviciului. O situatie neclara, generatoare de puternice suspiciuni, au generat acei lucratori din Securitate, care, surprinsi de evenimente chiar in obiectivele economico-sociale avute in responsabilitate, aveau sa se predea ori sa fie retinuti in zilele care au urmat. Pe canalele TVRL incepuse un adevarat razboi al dezinformarilor, care, incet, dar sigur, instaura o adevarata stare de teroare.

Pentru mai toata lumea de rand devenea un "adevar axiomatic" faptul ca luptatori loiali dictatorului incercau sa transforme tara intr-o baie de sange prin acte terorist-diversioniste. Incet dar sigur, prinde un contur tot mai distinct "convingerea" ca Securitatea era aceea care desfasura actiuni teroriste. Conducerea Inspectoratului MI si a Militiei este retinuta si condusa la Divizie, alaturi de fostul prim-secretar al judetului, unde avea sa ramana pana spre 30 XII.

Desi acum pare de neinteles, in seara de 22. XII, Ministerul Apararii Nationale transmite marilor unitati ordinul de a ocupa, chiar si prin forta, toate unitatile din structura MI, de a dezarma militarii si de a-i izola (retine) in cazarmile lor. Fara un temei justificat, militarii din trupele de Securitate (singurii capabili sa desfasoare actiuni eficiente impotriva unor reale elemente teroriste…) sunt nu numai scosi din atributiunile firesti, dar mai sunt si acuzati de fapte necomise. La Braila, Compania de Securitate-trupe este gasita in stare de totala inactivitate, actiunea teatrala de asediu nejustificandu-se decat in mintile clocite ale unor ofiteri. Comandantul companiei ii primeste pe "asediatori" in biroul sau si le preda cheile de la rastele si depozite, in timp ce ostasii din subordine erau toti la dormitoare, in papuci, privind cu nesat "telerevolutia"… Pe la miezul nopti, bateriile antiaerine din zona Varsatura si din alte locatii au deschis un tir sustinut asupra uneia tinte reale, care insa evoluau cu viteza ridicata si la o altitudine superioara bataii proiectilelor. Au fost primele tiruri de arme, care insa nu au determinat deschiderea focului la alte obiective.

Peste noapte, la mai toate obiectivele economico-sociale, sunt amplasate dispozitive militare ori GP, inarmate si dotate cu munitie de razboi. Sub efectele zvonistice desantat-patriotice declansate de televiziune, radio si, total nepermis, chiar de inalte comandamente militare, moralul trupei devine din ce in ce mai slab. Bucuria si increderea sunt treptat inlocuite de tema unor atacuri aeriene ori de cele mai variate origini.

Militia este, intr-o oarecare masura, repusa in functiune, neputand insa sa desfasoare reale activitati, atata timp cat, pe unde erau vazuti, militienii erau proclamati drept teroristi de catre oricare fost infractor, fiind imediat retinuti si depusi pe la unitati militare, chiar daca prezentau legitimatiile anume emise de catre FSN Braila. Tot astfel, incercarea de adunare a lucratorilor de Securitate la sediu este ingreunata de "riposta" opiniei publice. Se ajunge la retinerea tuturor securistilor si depunerea lor in Penitenciarul Braila, desi nu existau nici un temei legal si nici vreun mandat de arestare.

OLE, OLE! Regimul a cazut. Brailenii se sfatuiesc, in grupuri mici, cum sa se organizeze

ASEDIUL. Dupa ce, in noaptea de 22/23 XII, Comandamentul Apararii Antiaeriene a tarii a permis tuturor bateriilor de arme conventionale ori rachete sa traga fara a mai primi vreo aprobare, in dimineata de 23 XII, gral. Guse avea sa ordone unitatilor militare o serie de "masuri" apte sa asigure respingerea oricarui atac terorist. Se costituiau astfel dispozitive interioare de paza, care, pe timp de noapte, erau abilitate sa traga fara somatie asupra oricarei persoane ce ar fi parut suspecta ori ar fi incercat sa patrunda in perimetrul cazarmei. Nimeni nu se intreba cum aveau sa fie aparate coloanele de artilerie (camioane cu tunuri atasate la remorca) si zecile de camioane cu munitia aferenta dispuse pe aleile interioare ale unitatilor, la discretia oricarui terorist care s-ar fi gandit, macar in gluma, sa arunce vreo 3-4 grenade de pe terasa vreunuia dintre blocurile inconjuratoare.

Cel putin in doua locuri (recunoscute in anchete) aveau sa fie amplasate posturi conventionale de observatie directa aeriana (singurele eficiente fata de un eventual atac real purtat cu elicoptere ce ar fi actionat la joasa altitudine, sub plafonul de supraveghere RADAR): Turnul Prefecturii-operabil pe zona centrala si catre malul estic al Dunarii, iar al doilea pe terasa superioara a Caminului de Garnizoana - acoperind zona adiacenta Garii si cazarmei Diviziei. La depozitele de armament si munitie, situate in afara localitatii (padurea Lacul Sarat si Vulpea) s-au organizat dispozitive intarite cu patrule interioare si exterioare.

Ca si la CC, in fata Prefecturii au fost aduse blindate usoare. La randul lor, comandantii garzilor patriotice au dispus echiparea si formarea mai multor esalone de luptatori. Unii dintre acestia au ramas in unitatile economice. Altii au fost insa amplasati la obiective din oras: Casa Agronomului, Casa Tineretului, fostul Club al Tineretului. Asa s-a ajuns ca asemenea formatiuni sa fie amplasate in cladiri situate fata in fata ori in imediata apropiere cu obiective detinute de MApN. Aparent, aspectul este lipsit de importanta, insa dupa consumarea unor dramatice "lupte", comandantii MApN aveau sa afirme ca aceste miscari ale GP nu ar fi fost rezultatul vreunei forme de cooperare, desi fiinta deja un Comandament la nivel de oras, loc in care reprezentantii GP au si primit ordine…

RASPANDIREA FORTELOR. La aeroportul militar Ianca s-a format un dispozitiv mixt MApN si GP format din militari ai UM de aviatie, din UM 01763 Braila si luptatori GP din localitate, ce aveau sa fie amplasati pe intregul perimetru al obiectivului. Spre seara zile de 23 XII, mai toate obiectivele din oras erau strasnic pazite de forte inarmate: toate localurile si depozitele MI (sediul Inspectoratului judetean, al Militei municipale, sediul unitatii de filaj, Arhivele Statului, doua depozite de echipament si munitie), oficiile postale si centralele telefonice, spitalele si centrul de recoltare a sangelui, cladirea Tribunalului, Uzina de apa, depozitele PECO, Hotelul Traian, Comenduirea Garnizoanei, Gara Braila si triajul, Portul civil si Santierul naval, toate marile intreprinderi etc. Ordinul general de lupta era "apararea obiectivelor si respingerea oricarui atac declansat de elemente teroriste". In mai toate intersectiile majore, precum si in zonele aglomerate au fost instituite filtre de circulatie, fie militare, fie din luptatori GP, fie mixte, care aveau obligatia de a opri mijloacele de transpot si a le verifica.

Se impune sa acordam o mai mare atentie celor ce se petreceau la Casa Alba, loc in care aveau sa se inregistreze cele mai numeroase victime intru-un interval scurt de timp. Rezulatele anchetei atesta faptul ca in interiorul cladirii au fost adusi numerosi militari de la mai multe UM (01267, 01763, 01319, 01478). Pe langa faptul ca acestia aveau o insuficienta pregatire militara (marea lor majoritate provenind din seria de incorporare septembrie 1989, cu un "stagiu" consistent in campania agricola), ei erau deosebit de obositi (in alarma de lupta din data de 17 XII) si, mai ales, macinati din punct de vedere psihic din pricina zvonurilor alarmiste si fanteziste colportate chiar de superiorii lor… Mijloacele de transmisiuni si legatura erau aproape inexistente, fapt care se pare ca l-a determinat pe lt. col. Simion (primul comandant al intregului dispozitiv din Prefectura si zona adiacenta) sa adopte metoda purtarii unui "razboi radiofonic", in cursul caruia dirijarea fortelor avea sa se faca printr-o statie de amplificare, dupa modelul "Bucuresti-CC".

In cladire, la etajul I, se gasea Comandamentul militar, insa Statul Major al GP fiinta la etajul II, acesta din urma conducand activitatea subunitatilor de luptatori prin intermediul unor ofiteri-instructori.

Ordinul general primit de militarii aflati in mai toate birourile, pe holurile si pe terasa superioara a cladirii (inclusiv de catre cei care se gaseau in Hotelul Belvedere, fostul Hotel al PCR), era de a respinge orice atac armat, la ordinul comandantilor. Cladirile adiacent-inconjuratoare erau, la randul lor, preluate in paza de catre formatiuni inarmate, dupa cum urmeaza:

Liceul Murgoci - luptatori GP si militari din UM 01763;

Posta Centrala - luptatori GP si militari din UM 01294;

Casa Agronomului, Casa si fostul Club al Tineretului - luptatori GP;

Blocul Romarta - militari din UM 01763 si 01755;

Blocul Continental - militari din UM 01763;

Sediul IREG - militari din UM 01763.

Ce ordin aveau aceste forte? Evident, acelasi: de a anihila teroristii care ar fi atacat Casa Alba. Cum aveau insa a-i combate fara sa traga asupra obiectivului pe care il aparau? Cum ar fi putut sa coopereze acestia cu militarii din Prefectura? De ce ne mai intrebam noi, care nu am comandat nimic…

ATMOSFERA

"Noaptea, patrulele fugeau dupa fluturasii prin care brailenii transmiteau "calde urari" celui din fruntea statului. Aceleasi patrule stergeau de zor "felicitarile" scrise pe zidurile blocurilor de locuinte"

PRUDENTA

"Desi acum pare de neinteles, in seara de 22. XII, Ministerul Apararii Nationale transmite marilor unitati ordinul de a ocupa, chiar si prin forta, toate unitatile din structura MI, de a dezarma militarii si de a-i izola (retine) in cazarmile lor. Fara un temei justificat, militarii din trupele de Securitate (singurii capabili sa desfasoare actiuni eficiente impotriva unor reale elemente teroriste…) sunt nu numai scosi din atributiunile firesti, dar mai sunt si acuzati de fapte necomise"

LA PAMANT

"In interiorul cladirii au fost adusi numerosi militari. Pe langa faptul ca acestia aveau o insuficienta pregatire militara (marea lor majoritate provenind din seria de incorporare septembrie 1989, cu un "stagiu" consistent in campania agricola), ei erau macinati din punct de vedere psihic din pricina zvonurilor alarmiste si fanteziste colportate chiar de superiorii lor…"

RAZBUNARE

"Pe unde erau vazuti, militienii erau proclamati drept teroristi de catre oricare fost infractor, fiind imediat retinuti si depusi pe la unitati militare, chiar daca prezentau legitimatiile anume emise de catre FSN Braila"

Nu ratati!

In numarul de maine, cititi cum s-au impuscat intre ei militarii, cum a dat roade mecanismul dezinformarii, facand o baie de sange intr-un orasel linistit, in care n-a calcat picior de "terorist".