Carol si Zizi - Un print in arest

Carol al II-lea a fost aspru sanctionat de parintii sai pentru casatoria sa in secret cu Zizi Lambrino. In cele din urma, mariajul a fost anulat, iar Carol a dat uitarii sotia mult-dorita.

Exista in istoria fiecarei mari iubiri o mitologie. Ea se naste, creste si devine amintire, pentru a da intamplarii fondatoare caracterul unei predestinari. Asa a fost si in cazul iubirii dintre Regele Carol al II-lea si Zizi Lambrino. O poveste de amor, cu miros de levantica.

(...) Astepta acum raspuns la scrisoarea trimisa mamei. Regina, in sfarsit, ii scrise si ii spunea de la obraz ca soarta sa e in mainile armatei. Augustul lui tata ceruse conducatorilor ostirii sa ia masuri drastice impotriva celor care incalca obligatiile militare, mai ales pe cele din timp de razboi! Pedeapsa primita de catre Print a fost blanda - 75 de zile de arest - si nici macar prea auster. Daca ar fi sa ne luam dupa rautaciosul Argetoianu, n-o fi fost in penitenta sa "maici, chef", dar nici sexul frumos nu i-a lipsit.

AVENTURA. Cu Maria Martini, Carol a intretinut o legatura care a durat trei ani. Cam in acelasi timp in care isi coplesea sotia cu scrisori de dragoste sufocante. Cu aceasta ibovnica de... serviciu, Carol ar fi avut doi copii morti la varste fragede. Dupa ce osteni ca "loctiitoare", Maria Martini avea sa beneficieze de un sot cu acte in regula si o dota princiara. A luat numele unui sef de gara care, in schimb, a primit, pe langa nevasta, 200.000 de lei bani gheata si 300.000 de lei in rente de stat. "Petitori" au fost generalul Condeescu, adjutant al Altetei Regale, si Romulus Voinescu, directorul Sigurantei Generale.

INCA O FEMEIE! Profesorul Marcel-Dumitru Ciuca face o descoperire interesanta. E vorba despre o alta femeie care s-a aflat in viata lui Carol, tot in timpul cand era cu Zizi. E vorba despre Mirela Marcovici, care in doua scrisori trimise de la Paris, unde tocmai debutase in filmul "Colomba", ii scria despre afectiunea pe care i-o purta si dovedea intelegere pentru ca s-a casatorit cu Zizi, din plictiseala, pentru ca "vrei sa ai pe cineva care sa-ti tina de urat".

Aceasta paranteza pe care am facut-o ne ajuta sa intelegem de ce in insemnarile de la manastire, unde A.S.R. era consemnat in arest, paralel cu efluviile sale sentimentale comise in duplicat, unul postal, pentru uzul sotiei, celalalt pentru jurnal, el ii insinueaza adresantei posibilitatea anularii casatoriei pe care e obligat s-o accepte ca solutie de iesire din criza dinastica.

ALUZIE. Convocarea Consiliului de Coroana ii da lui Carol prilejul de a-si reinnoi angajamentul luat in fata altarului, nu fara a-i induce si o unda de neliniste: "Vad rezultatul", scrie el la 18 octombrie, "fie sa renunt la tine, fie la rangul meu. Da, cunosc, de asemenea, raspunsul si ma gandesc mult la viitor. Asta vrea sa spuna sa parasim tara. Iata ce mi-e greu. Sa fii alungat de ai tai, pentru ca ai vrut sa ramai credincios sotiei tale, este nostim, cat este politica de morala, nemaipomenit". Sambata, 22 octombrie, insa, "soarta a fost definitiv hotarata, nu se mai poate da inapoi, sunt complet naucit, slabit sufleteste. Nimic nu mi-a ramas, nici cea mai mica umbra de energie. (...) Sa descriu starea in care ma aflu nu e posibil, nu mai traiesc, ma tarasc si raman in extaz inaintea scumpei tale fotografii, incadrata in flori". In fapt, Printul consimtise deja sa semneze o declaratie prin care se angaja sa accepte anularea casatoriei.

Quod nullum est, nullum effectum producit. In acest timp, autoritatile revenisera cu mare pompa la Bucuresti. Fusesera declansate demersurile necesare pentru declararea nula a casatoriei incheiate la Odessa. Au fost consultati juristi de prestigiu. S-au gasit si multi voluntari care credeau ca fac un gest menit sa vindece rana pe care Carol o cauzase monarhiei. In arhiva Casei Regale, intr-unul dintre dosarele care contin documente privind prima criza dinastica pricinuita de Printul Mostenitor, se afla si un memoriu trimis Regelui de avocatul N. Iliescu, din Bucuresti, Calea Victoriei 208 C, care, "in calitate de primul doctor in Drept de la ambele Universitati din Romania, ceea ce imi confera obligatiunea morala de a observa aplicarea legilor noastre, rog respectuos pe Majestatea Voastra sa-mi permita convingerea: casatoria A.S.R. Principele Carol este nula (sublinierea in text e facuta de un lector al memoriului - n.n.)...".

MOTIVATII. Primul motiv ar fi situatia in care "romanul s-a dus anume in strainatate pentru a intrebuinta alte forme decat acelea permise de legea sa nationala", un al doilea motiv e ca cei doi "n-au avut la Odessa resedinta prealabila ceruta de art. 2 Cod civil. (...) E greu de admis ca, pe cand in tara se cere o resedinta de sase luni, pentru strainatate sa fie de ajuns sa treci granita intr-o noapte spre a te casatori". Ultimul motiv invocat ar fi "incompetenta preotului rus".

Daca argumentele avocatului la acest punct sunt inconsistente, gasim insa in acelasi dosar un text produs de Curtea de Apel din Chisinau (cat de repede se racordase Basarabia patriei istorice!) cu extrase din doua articole ale Codului Civil rusesc. Ele dovedesc nerespectarea formei pentru a se oficia casatoria pe teritoriul Pravoslavnicei Rusii: "(art. 25) Acel care doreste sa se casatoreasca e dator a instiinta pe preotul din parohia sa in scris sau verbal despre numele, prenumele si rangul sau starea sa, asemenea si despre numele, prenumele si starea miresei; (art. 26) Pe baza acestei instiintari se fac in biserica vestiri in cele mai apropiate trei duminici si in sarbatorile care s-ar intampla intre ele, dupa Liturghie. (...) Daca mireasa apartine altei parohii, atunci vestirile trebuie sa se faca si in biserica acelei parohii".

NEINDUPLECATI. Regele Ferdinand si regina Maria, doi parinti cu picioarele pe pamant, care si-au sanctionat fiul

NECONCORDANTE. Intr-adevar, nu doar varsta declarata de mireasa nu corespundea realitatii, dar omiterea acestor strigari (vestiri) putea fi un motiv de contestare. Numai ca dreptul de a le lua in consideratie revenea exclusiv ierarhei bisericii ruse!

Tribunalul Ilfov, sectia a treia, i-a chemat in instanta la 8 ianuarie 1918, la ora 9:00, pe A.S.R. Principele Carol si pe dna Ioana Lambrino, "casatorita cu A.S. Regala Principele Carol". Cei doi sunt cautati la Palatul Cotroceni, iar Zizi Lambrino si la Iasi (curtea Scoalei Oltea-Doamna), si la Bucuresti, Strada Domnita Anastasia nr. 6, colt cu Strada Belvedere "Casa Leonte". Aristide Damian, "domiciliat la Palatul Cotroceni, om de serviciu al Casei A.S. Regale Principele Carol, de profesie lacheu", declara, sub semnatura, portareilor, ca cei doi nu sunt in acel moment, 28 decembrie, ora 12 si jumatate, la domiciliu. Ioana Lambrino lipseste si de la celelalte doua adrese. Probabil ca hotarasera sa absenteze si de la proces.

"Cu mila lui Dumnezeu Si voinTa naTionalA". De ce procesul civil a fost intentat de prim-procurorul Tribunalului Ilfov si nu de unul dintre cei implicati e de neinteles. Sedinta a fost declarata secreta, "fiind vorba de un proces ce intereseaza ordinea publica". Desi nu este ignorat principiul de drept conform caruia "locus regit actum", tribunalul gaseste cu cale sa anuleze casatoria prin ingerinta in jurisdictia straina. Iata motivele: "Considerand ca aceasta clandestinitate cu care a fost investita celebrarea casatoriei A.S.R. Principelui Carol cu domnisoara Lambrino a fost pentru a eluda legea, relativa la publicitate si aceasta in scopul de a se evita piedicile care, desigur, (!) s-ar fi nascut la realizarea acestei casatorii din partea M.S. Regelui, a autoritatilor militare, pe temeiul legii asupra casatoriilor militare din 12 martie 1900, - Principele Carol fiind militar - , cum si din partea Guvernului tarii care s-ar fi opus (!) la o casatorie contrara spiritului Constitutiunii noastre care, stabilind principiul Dinastiei straine, prin aceasta a exclus ideia unei legaturi cu o familie romaneasca". Si aceasta din urma cauza e abuziva; de abia in 1926, dupa a doua criza dinastica declansata pentru o alta femeie, Elena Lupescu, va fi legiferata aceasta interdictie. "M-a izbit in trasaturile fetei acestei nefericite femei", comenta Pamfil Seicaru drama lui, tentativa de parvenire a lui Zizi Lambrino, "asemanarea cu Elena Vacarescu, a carei ambitioasa aventura o repeta cu o superiritate de tact, de autostapanire, ca si cand si-ar fi repetat refrenuri din serenada lui Mefisto".

Cum era de asteptat, hotararea a fost data chiar in aceeasi zi: "Declara nula casatoria dintre A.S.R. Principele Carol si domnisoara Ioana Lambrino, celebrata la Odessa, la 31 august 1918 .(...) Cu opozitie si apel". Procesul a fost o pura formalitate; nici un aparator n-a aparut la bara, nimeni n-a facut apel.

"INTORC O PAGINA NOUA IN CARTEA VIETII MELE". E ciudata aceasta lipsa de reactie din partea sotiei. Fapt dovedit, cei doi au continuat sa traiasca un timp impreuna. Mai mult, exact dupa un an de la ziua procesului, avea sa se nasca Mircea, a carui paternitate Carol, desi nu si-a asumat-o formal, n-a contestat-o niciodata. Spera oare Zizi Lambrino ca poate reface mariajul fie si undeva in strainatate, departe de autoritatea Casei Regale?

Dupa ispasirea pedepsei la Manastirea Horaita, Carol avu parte de o alta carantina, de data aceasta la domeniile regale de la Manastirea, pe malul Dunarii, pe soseaua ce leaga Oltenita de Calarasi. Mosia fusese lasata de Regele Carol Printului Carol si era, ne asigura Constantin Argetoianu, "loc cam pustiu si lipsit de farmec. Singura resursa era vanatul la balta, distractie cam monotona pentru un tanar amorezat. Mai era cititul... dar tot citind poeti exaltati si vanand rate, modernul nostru Werther s-a infundat si mai mult in patima lui, desi orice contact cu obiectul flacarii sale ii era interzis. Mai ales din acest timp de izolare la Manastirea dateaza faimoasele scrisori in care Carol jura dragoste si credinta eterna «sotiei sale», recunostea drept fiul sau legitim pe copilul care trebuia sa se nasca si trata de «curva» pe mama-sa Regina - scrisori de care dra Lambrino s-a servit mai tarziu in toate santajele ei si in toate scandalurile pe care le-a provocat. Averescu si dupa el Bratianu (care devenisera, in aceasta ordine, prim-ministri - n.n.) au cautat sa cumpere aceste scrisori si au oferit bani multi. Zizi a refuzat insa sa le dea, ceea ce dovedeste ca nu tinea la parale - caci n-avea decat sa le fotografieze si apoi sa le vanda scump. Constatand ca izolarea de la Manastirea nu ducea la nici un rezultat, Regele s-a hotarat sa-l exileze pe Mostenitorul Tronului in loc mai indepartat de Bucuresti si sa-i dea in acelasi timp o ocupatie mai constanta si mai interesanta ca vanatoarea de rate. L-a trimis la Bistrita (in Ardeal) la Vanatori de Munte, dar de data asta insotit si de o dama,o tanara croitoreasa, careia Carol ii daruise pe rand doi copii, inainte de a se incurca cu Zizi. (...) Dupa catva timp, rapoartele de la Bistrita fiind favorabile, Regele a socotit ca sosise momentul pentru o vindecare complecta printr-o calatorie mai lunga prin tari indepartate".

S-A ASTERNUT UITAREA. Calatoria in jurul lumii i-a prilejuit si intalnirea la Lucerna, in Elvetia, cu fiica regelui Greciei, Elena. In rastimp pe Zizi deja o uitase. Abia la reintoarcerea in Europa avea sa-i trimita o carte postala ilustrata in care-i comunica despartirea definitiva: "Intorc o pagina noua in cartea vietii mele!". Resemnata, Zizi a acceptat in vara anului 1921 sa "deconteze" dezagrementele despartirii definitive de visele sale.

DOVADA? IATA DOVADA! Totul se aranjase in culisele puterii. Detinem copia unui document scris de mana pe sase pagini ministeriale. Redactat sobru, sec, ca un contract comercial menit sa nu lase fara acoperire juridica nici o eventualitate litigioasa, documentul e semnat de parti la 2 iulie 1921, deci la un an si jumatate de la pronuntarea hotararii de anulare a casatoriei si la sase luni de la nasterea copilului. El stipuleaza rezultatele la care se ajunsese pentru stingerea definitiva a litigiului: "Banca generala a Tarii Romanesti, in virtutea varsamantului primit si a instructiunilor care-l insotesc si care devin conditiunile prezentei intelegeri, ia catre dna Jeanne (sic!) Lambrino urmatoarele obligatiuni cu conditiunile aratate mai jos". Pe scurt era vorba despre constituirea unui depozit de 2.200.000 de franci francezi din care banca urma sa-i asigure doamnei o renta viagera timp de 20 de ani cu cate 110.000 de franci anual. Renta era mai mica decat dobanda de 6%, ceea ce facea ca potul final sa reprezinte o suma intr-adevar extraordinara ce o obliga pe beneficiara sa respecte intocmai angajamentele. Zizi se lega sa nu mai ridice nici un fel de pretentii "si a nu mai face nici un act, demers, publicatiune si nici un alt act vexatoriu sau daunator pentru vreunul dintre membrii Familiei Regale, oricare ar fi el. Dna J. Lambrino se declara inca raspunzatoare de orice alt asemenea act care s-ar comite fie de catre un membru al familiei sale, fie chiar de catre o persoana straina, cand autorul actului l-ar comite cu ajutorul, cu informatiunile date de dansa sau sub inspiratiunea ei. In caz de abatere de la aceste indatoriri, oricare ar fi ea, sau de comiterea din partea altuia a unui act de care este astfel raspunzatoare, dna J. Lambrino va fi decazuta din toate drepturile nerealizate inca, care decurg din prezenta conventiune". Urmau si alte instructiuni pe care beneficiara era obligata sa le respecte intocmai, cum ar fi schimbarea starii ei civile, a domiciliului etc., modificari de care trebuia incunostiintata Banca, dar si Primul Prezident al Curtii de Casatiune. In sarcina acestei inalte Magistraturi cadea si judecarea oricarui litigiu ce ar fi intervenit. Totodata, acest document obliga pe Zizi Lambrino sa se stabileasca in strainatate, iar vizitele sale in tara erau strict limitate "numai din cand in cand, pentru scurt timp pentru interese personale sau familiale". Pe ultima pagina apare si scrisul beneficiarei cum ca "subsemnata Ioana Lambrino declar ca accept toate clauzele cuprinse in aceasta intelegere si aratate mai sus". Mai e nevoie de vreun comentariu? Mai incape indoiala ca pretul platit in 40 de rate semestriale era menit sa secretizeze pentru 20 de ani intimitati sensibile nu doar pentru fostul ei sot, dar si pentru restul Casei Regale?

RAZBUNAREA. Stabilita impreuna cu fiul ei la Paris, Zizi nu s-a resemnat prea multa vreme sa urmeze obligatiile asumate. A inceput redactarea "cartii vietii ei". Nu stia cand avea sa fie oportuna publicarea. Prilejul aparu destul de repede, la cumpana dintre anii 1925 si 1926. Carol provocase o a doua criza dinastica. Tot pentru o femeie. In locul unei brunete, o roscovana. Situatia monarhiei era mult mai grava decat dupa escapada de la Odessa. Incurcat cu Elena Lupescu, el isi parasea pozitia de mostenitor al tronului, sotia, copilul de 4 ani si tara. Probabil ca aceasta furtuna care incerca din nou monarhia romana o facu pe Zizi sa se repeada la Bucuresti. Veni in tara pentru a cerceta indeaproape in ce masura acest eveniment s-ar putea sa-i afecteze interesele, dar si sa verifice oportunitatea de a declansa ofensiva impotriva fostului ei sot.

EXILAT
"Regele s-a hotarat sa-l exileze pe Mostenitorul Tronului in loc mai indepartat de Bucuresti si sa-i dea in acelasi timp o ocupatie mai constanta si mai interesanta ca vanatoarea de rate." - Constantin Argetoianu