Cartierul Militari - Leucoplast cu rivanol

Am plecat azi-dimineata de acasa, de la intersectia Bulevardului Iuliu Maniu cu Strada Apusului. Prima greseala: ma incaltasem cu niste sandale si uitasem ca aseara baietii au stat pana tarziu in fata blocului si au tot spart seminte.

Daca s-ar face un studiu de caz, probabil ca, dintre toate cartierele bucurestene, Militari ar iesi pe primul loc la consumul de seminte. Dupa ce mi-am scos cojile de seminte din sandale, m-am dus in statia de autobuz, unde oamenii nervosi se uitau la ceas. Ultimul autobuz care trecuse pe acolo, un 336, inaintase fix 200 de metri si acum era blocat in trafic. Dupa vreo 10 minute a venit troleul 61, dar n-am avut nici o sansa, la fel ca si celelalte 200 de persoane din statie, si m-am decis sa merg pe jos.

ARTISTI. Noaptea, graficienii de valoare se manifesta pe pereti

De la Apusului la Lujerului (intersectia zisa "a luzarului") sunt fix 1.800 de metri, in 20 de minute de mers relaxat ii dai gata. Dupa un minut, depasisem 336, in care pensionarii stateau ca niste sardele intr-un acvariu, plutind in aburii propriei saramuri. Afara nu era nici cald, nici rece, vanzatoarele stropeau cu apa din bidoane trotuarele si, pe alocuri, vagabonzii somnorosi care, mormaind nemultumiti, isi trosneau oasele la soare, langa tomberoanele cu micul lor dejun. Militari se trezeste la viata.

NOI. Daca noi, cei care stam in Militari, ne vom hotari vreodata sa ne proclamam independenta fata de celelalte cartiere ale Capitalei, vom afla ca nu ne lipseste nimic. Avem lapte proaspat de la producator, de vanzare la bidonul de doi litri pe trotuar, chiar in fata termopanelor impecabile ale bancilor. Avem patiserii si pet-shop-uri, brutarii si agentii imobiliare cu ofertele lipite pe panouri mari, in fata carora pensionarii se crucesc de cat de mult a urcat pretul apartamentelor. Avem farmacii umane, veterinare si magazine cu canapele, piese auto, frizerii si coafuri, macelarii, instalatii sanitare, case de amanet, pereti mazgaliti si praful cel mai dens din Capitala, avem cabinete ginecologice si stomatologice, chioscuri de ziare cu reviste porno, banci care se bat in oferte de creditare, banane - trei la zece mii, vopsea lavabila si papuci de plastic. De pe Bulevardul Iuliu Maniu, fost Pacii, lipsesc un aeroport si o iesire la mare.

RCA. Fa-ti asigurare, neamule!

PARCAREA. N-avem locuri de parcare. Mai degraba o sa vezi trotuar fara pietoni decat fara masini. Pe strada, cate o banda de circulatie este permanent ocupata de masini. Asta nu e tot: prin spatele blocurilor, parcarile mici gem de automobile. Unii nu si-au mutat rablele de ani buni, asa ca rotile deja s-au afundat in asfalt. Cele mai bune locuri de parcare sunt ocupate de astfel de caroserii ruginite. Proprietarii n-au bani sa le repare. Din loc in loc, printre blocuri, sunt "spatii verzi" pe care nu creste nimic din cauza copacilor si a blocurilor inalte. Dar spatiile verzi sunt spatii verzi si nimeni nu are voie sa toarne ciment acolo unde autoritatile au decis ca trebuie sa creasca iarba. La Lujerului e chiar talcioc de masini. Daca vrei sa-ti vinzi automobilul, nu trebuie decat sa-i pui anuntul in geam si sa o lasi pe trotuar pana o s-o cumpere cineva.

La Gorjului e intotdeauna coada de cel putin 100 de metri la platit cablul, chiar langa gura de metrou. Vizavi, un nene tocmai isi deschide pravalia: o Dacia cu rotile dezumflate, la care poti incheia RCA-ul cu una din cele vreo zece societati de asigurare concurente. Cartierul Militari n-are aeroport, nici iesire la mare, dar la patru statii de la Apusului, la Rasaritului, se vinde leucoplast cu rivanol la cinci mii bucata. Oferta nu e prea tentanta, pentru ca vanzatorul scuipa coji de seminte peste marfa.

UN SATUC DIN BUCURESTI

"Inainte, ieseai din Bucuresti in Militari, dadeai in camp. Militarii este acum o regiune de blocuri. Nici acum nu s-au ocupat toate locurile. Sunt inca multe locuri libere in Militari. Dar inainte vreme era ca un fel de satuc langa Bucuresti. Si erau cateva puncte de reper, de pilda farmacia", ne-a povestit scriitorul Barbu Cioculescu, care locuieste de-o viata in Cotroceni. "Tin minte ca, in timpul bombardamentelor, fiind refugiat la Ciorogarla, veneam cu bicicleta prin Militari acasa, sa vad ce se mai intampla, si faceam o ora. Prin Militari erau case, cascioare, casute", isi aminteste scriitorul.

CU PETE DE MIZERIE

Cu toate ca s-a construit mult, spune Barbu Cioculescu, "orasul nu are aspectul unei anumite demnitati". "E cu pete de mizerie. Cu toate ca totul este nou-construit, se simte lipsa de vechime. E un lucru curios: nici astazi Militarii nu are un aspect prosper. Unele blocuri sunt din ultima generatie, de pe vremea lui Ceausescu, incepuse sa se largeasca spatiul interior, incepuse sa se dea o anumita atentie exterioarelor, nu mai erau asa-numitele «dormitoare muncitoresti». Dar nu se simte acolo prosperitatea, iti dai seama ca sunt locuite de oameni care nu dispun", este el de parere.