Decizia trimiterii la Moscova a celui de-al doilea transport, cu restul Tezaurului national, s-a luat in toamna anului 1916, datorita dezastrului militar de pe fronturile primului razboi mondial. Pierderea aurului trimis in Rusia cu primul transport a avut un efect dramatic, reflectat insa doar asupra economiei. Pierderea celui de-al doilea transport a fost de-a dreptul devastatoare.

Pierderea, fie ea si temporara, a bunurilor trimise la Moscova cu cel de-al doilea transport a avut infatisarea si proportiile unui veritabil "genocid" cultural. Si asta pentru ca in acel transport s-au trimis in Rusia nenumarate vestigii istorice cu o inestimabila valoare de patrimoniu, precum si opere de arta, medievala si moderna, care constituiau niste repere definitorii pentru spiritualitatea nationala. Spus in putine cuvinte, o data cu cel de-al doilea transport a plecat intr-o pribegie dramatica o parte deosebit de importanta a istoriei si a sufletului romanesc.

9,416 miliarde de lei aur

Privit chiar si numai din punct de vedere strict contabil, cel de-al doilea transport trimis in Rusia a fost cu mult mai valoros decat primul. El a cuprins atat restul bunurilor Bancii Nationale, ramase inca in tara, cat si averea Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Un inventar sumar al acestui transport atesta valoarea bunurilor trimise atunci in Rusia, marcand clar aceasta diferenta. Banca Nationala a expediat la Moscova 188 de casete, a caror valoare se ridica la 1.594.836.711,09 lei aur. Concret, aceasta cifra era defalcata astfel: 574.523,57 lei - valoarea "stocului metalic" al Bancii Nationale ramas in tara dupa primul transport; 500.000 de lei aur - valoarea arhivelor Bancii Nationale; 1.593.762.197,52 lei aur - valoarea "titlurilor, efectelor, depozitelor si altor valori, aflate in proprietatea Bancii Nationale". Casa de Economii si Consemnatiuni a expediat in al doilea transport 1.621 de casete. Acestea contineau "numerar, bijuterii, tablouri si diferite alte depozite, facute de particulari, institutiuni publice si private", a caror valoare se ridica la 7.500.000.000 lei aur. Aceasta este insa doar valoarea strict contabila, inregistrata in documente, adusa si la cunostinta autoritatilor de la Moscova. Valoarea reala a noului transport era insa cu mult mai mare, pentru ca in compunerea lui au intrat obiecte unice, apartinind patrimoniului national, obiecte care, in conditii normale, nu pot fi evaluate in bani.

Incarcarea celui de-al doilea transport s-a facut in perioada 23-27 iulie 1917. Intregul convoi, compus din 24 de vagoane CFR, a ajuns la Moscova la 3 august. O parte din tezaur (lazile care apartineau BNR) au fost depuse in Sala Armurilor din Kremlin, iar lazile cu averea Casei de Depuneri si Consemnatiuni au fost duse in depozitele blindate ale Casei de Stat de Imprumuturi si Depuneri din Moscova.

Istoria romaneasca, "surghiunita" la Moscova

Totalitatea relicvelor si a obiectelor cu valoare de patrimoniu, care au luat calea Moscovei o data cu cel de-al doilea transport, acopera peste 3.500 de ani de istorie. Cele mai vechi dintre ele apartin epocii bronzului. Cele mai noi aveau, in vara anului 1917, o vechime de doar cateva decenii. Toate la un loc si fiecare in parte aveau insa o caracteristica comuna: erau legate, intr-un fel sau altul, de istoria milenara a acestor meleaguri. Fie ca era vorba despre obiecte antice rarisime, de monede medievale emise de primii nostri voievozi, ori de obiecte pretioase ce apartinusera pana de curand unor personalitati romanesti care-si pusesera amprenta asupra secolului al XIX-lea, toate fusesera adunate cu osardie decenii la rand, alcatuind tezaurul unor celebre colectii publice sau particulare. Trimiterea lor la Moscova a pustiit peste noapte tezaurele unor asezaminte culturale de interes national, care s-au vazut vaduvite, brusc, de cea mai scumpa avutie a lor. Listele-inventar care au fost alcatuite atunci atesta valoarea aproape imposibil de socotit a patrimoniului istoric "evacuat" in Rusia cu cel de-al doilea transport.

Muzeul National De Antichitati din Bucuresti a trimis la Moscova, conform inventarului oficial, un total de 43 de "obiecte". Termenul sec de "obiecte", total inadecvat in acest caz, ascundea o realitate deosebit de complexa. Unul dintre acele "obiecte" era "Tezaurul de la Turnu-Magurele", cea mai veche componenta a marelui tezaur evacuat la Moscova. Este vorba despre 419 inele, plus alte cateva obiecte ornamentale, toate din aur, descoperite in anul 1880 in apropierea localitatii de la care si-au luat numele. Cercetarile specialistilor au demonstrat ca acele podoabe apartin epocii bronzului, fiind confectionate in jurul anului 1500 i.Hr. Vestigiile istorice cele mai spectaculoase si mai importante trimise de Muzeul National de Antichitati la Moscova sunt insa "Closca cu puii de aur", cea mai vestita dintre comorile romanesti.

O alta piesa celebra trimisa de Muzeul de Antichitati la Moscova a fost si "Rhiton-ul de la Poroina", un stravechi vas de cult, frumos ornamentat, confectionat din argint aurit. Specialistii afirma ca ar data din sec. III-II i.Hr.

Restul colectiei trimise la Moscova de Muzeul National de Antichitati se compunea din diferite obiecte de cult provenite din diverse biserici si manastiri si apartinea unei perioade istorice cuprinse intre anul 1396 ("Epitaf"-ul de la Manastirea Cozia") si sec. XVI. Printre acestea se numarau "Evanghelia slavona" de la Manastirea Tismana - manuscris din anul 1405, dar si diferite alte odoare bisericesti de pe timpul lui Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu si Serban Cantacuzino.

Academia Romana si-a trimis si ea la Moscova o parte importanta a averii sale. Biblioteca Academiei a "evacuat" cu acea ocazie 14 carti vechi romanesti, raritati tiparite intre anii 1512 si 1821, intre care "Evangheliarele" si "Psaltirile", tiparite de Coresi si Dosoftei, precum si "Psaltirea de la Govora". Acestea erau cele mai celebre. Tot de acolo s-au trimis la Moscova si numeroase manuscrise emise de cancelariile domnesti, cu pecetii voievodale, care le certificau autenticitatea. Tot atunci, Academia a trimis si colectiile sale de monezi antice si medievale (dintre care cele mai semnificative erau cele emise pe timpul primilor conducatori ai Tarii Romanesti si ai Moldovei), precum si colectia de medalii si sigilii.

"Prizonieratul" picturii romanesti

O data cu toate aceste valori inestimabile, cu cel de-al doilea transport a fost trimisa in Rusia si o mare parte a operelor unor importanti pictori romani. Intocmit de catre directorul Octavian Angheluta, "Tabelul cu operele Pinacotecii Statului evacuate la Moscova" enumera 45 dintre tablourile pictate de Nicolae Grigorescu. Din colectiile Muzeului "Ioan si Dr. Kalinderu" au fost expediate, cu aceeasi "destinatie", alte 53 de tablouri si 22 de desene ale maestrului, iar din Colectia "Nicolae Balanescu" au plecat inca 13 lucrari. Deci, in total, 111 tablouri si 22 de desene ale lui Grigorescu. In afara de acestea, Muzeul "Kalinderu" a mai expediat in Rusia 10 lucrari semnate de Ion Andreescu si 3 tablouri ale deja celebrului Stefan Luchian. Iar aceasta este doar o mica parte a picturilor care au plecat atunci in Rusia. Lor li s-au adaugat alte cateva zeci de capodopere ale unor pictori straini celebri. Increzatoare in prietenia vecinului de la rasarit, autoritatile romanesti au trimis in Rusia aproape 200 de tablouri cu o valoare artistica inestimabila, fala celor mai importante colectii din tara. Nu aveau de unde sa stie ca, in realitate, o data cu al doilea transport au trimis pictura romaneasca intr-un "prizonierat" care avea sa dureze aproape 40 de ani. 40 de ani in care cultura si sufletul romanesc au fost mai sarace cu 200 de capodopere.

Pana si Dumnezeu a plecat in exil

La 11 octombrie 1916, seful Marelui Stat Major General a emis Ordinul Permanent nr. 30, prin care Alexandru Tzigara-Samurcas a fost insarcinat sa "inventarieze si sa transporte tezaurele manastirilor din tara, amenintate de invazia inamicului". In urma acestui ordin, omul de cultura a plecat intr-un adevarat pelerinaj, la 14 dintre cele mai importante manastiri si biserici din Oltenia si Moldova: Cozia, Tismana, Horezu, Slatina, Arnota, Episcopia Ramnicului, Manastirea Dintr-un Lemn, Bistrita, Agapia, Varatec, Biserica Trei Ierarhi, Mitropolia din Iasi, precum si la Biserica Sf. Parascheva. In fiecare dintre aceste sfinte locasuri a adunat obiecte de arta religioasa, medievala si moderna, le-a inventariat si le-a ambalat. Acest veritabil tur de forta s-a incheiat insa brusc, la 30 octombrie 1916, cand, printr-o dispozitie a Ministerului Instructiunii Publice, i s-a ordonat ca "in 48 de ore sa trimita la Iasi toate comorile adunate". Ambalata in 7 lazi de lemn, ferecate cu cercuri metalice, averea multiseculara a asezamintelor religioase a fost predata directorului Cancelariei Mitropolitane din Iasi. In vara anului 1917, cele 7 lazi au fost si ele incluse in cel de-al doilea transport trimis la Moscova. Pastrate si acum in arhive, procesele-verbale intocmite de Tzigara-Samurcas enumera toate cele 105 obiecte bisericesti pe care le-a adunat si ambalat in lazile ferecate. Prin "Jurnalul" intocmit la Iasi de Mitropolia Moldovei si Sucevei, la 3 noiembrie 1916, se atesta ca toate cele 7 lazi "au fost depuse in vechea Biserica Sf. Gheorghe si date in pastrare Marelui Ecleziarh al Mitropliei. De acolo, peste cateva luni, au plecat si ele la Moscova. Dupa primul razboi mondial, cand devenise clar ca puterea bolsevica nu are de gand sa inapoieze tezaurul romanesc, tot ce au mai putut sa faca oamenii de cultura ai epocii a fost sa deplanga zadarnic pierderea acelor odoare bisericesti. In 1925, D.D. Patrascanu enumera, plin de disperare, cateva dintre acele comori: "Panaghiarele lui Stefan cel Mare, de la Manastirea Neamtului, Evangheliile slavonesti ferecate in aur si argint, din secolele XV-XVI, odoarele brancovenesti de la Horezu si cele cantacuzinesti de la Manastirea Dintr-un Lemn". Tristetea lui era cu atat mai mare cu cat devenise clar ca toate odoarele Domnului fusesera trimise "in gura lupului", exact in capitala bolsevicilor, care isi facusera din ateism centrul politicii de stat.

Un tren lung cat o intreaga istorie

In lucrarea "Tezaurul roman de la Moscova", aparuta la Bucuresti in anul 1934, economistul Mihail Gr. Romascanu descrie in amanunt conditiile in care s-a efectuat cel de-al doilea transport, care a dus la Moscova restul Tezaurului romanesc. Stramutarea avutiei nationale a fost dispusa de catre Consiliul de Ministri, la propunerea lui Nicolae Titulescu - pe atunci ministru al Finantelor. La 26 iulie, consulul rus l-a informat pe Titulescu ca a primit din partea guvernului sau puteri depline pentru a trata si a semna toate protocoalele privitoare la evacuarea in Rusia a valorilor care apartineau Bancii Nationale si a celorlalte institutii publice romanesti. In protocolul final incheiat cu aceasta ocazie se mentiona ca "toate aceste valori, de orice natura (…) se gasesc, incepand din ziua in care au fost incredintate delegatului rus si incarcate in vagoane, in garantia guvernului rus, in ceea ce priveste siguranta transportului, securitatea depozitarii, precum si inapoierea in Romania". Incarcarea trenului a inceput la 23 iulie 1917 si s-a incheiat la 27 iulie, cand cele 24 de vagoane ale sale au plecat catre Moscova. Trei dintre acele vagoane contineau valorile Bancii Nationale, repartizate in 78, 54, respectiv 56 de casete sigilate, a caror valoare totala declarata era de 1.594.836.721,09 lei aur. Pe fiecare vagon s-au aplicat sigiliile personale ale consulului rus si ale reprezentantilor Bancii Nationale. In plus, fiecare usa a fost asigurata cu lacate, legata cu lanturi si sigilata de reprezentantul Guvernului Romaniei. In restul de 22 de vagoane au fost incarcate valorile Casei de Depuneri si Consemnatiuni care a expediat, in total, 1.661 de casete sigilate, cu o valoare declarata de 7,5 miliarde de lei aur.

Destinatia Moscova

Trenul a ajuns la Moscova la 3 august 1917. Aici, reprezentantii Bancii Nationale a Romaniei si delegatii Bancii Imperiului au semnat doua procese-verbale privitoare la depunerea acelor valori. In scurt timp, bunurile Bancii Nationale au fost depozitate in acelasi compartiment blindat de la Kremlin (Orongeinaia Palata), unde erau depuse si cele 93 de tone de aur ale Bancii Nationale si bijuteriile Reginei Maria, aduse cu primul transport. Tezaurul casei de Depuneri si Consemnatiuni a fost depozitat in seifurile Casei de Imprumuturi si Depozite a Rusiei, din Strada Nastasinsky nr. 3. Incaperile blindate in care au fost depuse valorile romanesti aduse cu cel de-al doilea transport au fost sigilate cu sigiliul oficial al Ministerului roman de Finante si cele ale institutiilor similare rusesti.

La sediul Casei de Depuneri si Imprumuturi din Moscova, paza Tezaurului romanesc a fost incredintata unei garzi de cazaci, comandata de catre un locotenent. Din pacate, oricat de viteji ar fi fost cazacii, ei nu au putut feri tezaurul romanesc de intorsaturile dramatice pe care le-a luat istoria Europei si a lumii in deceniile care au urmat dupa ziua in care li s-a incredintat paza Tezaurului romanesc.

"Regina comorilor"

"Closca cu puii de Aur" a fost gasita de cativa tarani, in 1837. Initial, tezaurul continea 22 de obiecte, dar 10 dintre ele au fost distruse de descoperitorii care au vrut sa le topeasca, pentru a vinde aurul mai usor. Cele 12 piese ramase cantaresc, in total, 18,7975 kg. O parte dintre piese sunt din aur masiv. Restul, tot din aur, sunt incrustate cu rubine, smaralde, granate si turcoaze. Tezaurul a fost confectionat in sec. III-IV d.Hr. si se pare ca a apartinut regelui vizigot Athanaric. Celebra in Europa, comoara a fost expusa la Paris in anul 1867, la Londra - in 1868 si la Viena - in 1872.

"Rhiton-ul de la Poroina"

Este un vestigiu antic deosebit de spectaculos si interesant, intrat in colectiile Muzeului de Antichitati in anul 1883. Despre el se stie doar ca a fost gasit de catre un taran in localitatea Poroina-Vanju Mare. Este un vas curbat, in forma de corn, inalt de 27 de centimetri. Varful sau reprezinta un cap de taur, cizelat cu mare finete. Pe muchia evazata sunt gravate 4 personaje feminine, probabil niste zeite. Istoricii afirma ca ar proveni din sec. III-II i.Hr. si ar fi apartinut candva unei capetenii scite, fapt confirmat si de ornamentatia lui, care prezinta influente din Asia Centrala.

Marii politicieni romani care au fost infranti de istorie

Atunci cand s-a luat decizia trimiterii Tezaurului romanesc la Moscova, Consiliul de Ministri era compus din Ion I.C. Bratianu, M. Pherekide, Take Ionescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Emil Costinescu, Dimitrie Greceanu, Al. Constantinescu, M.G. Cantacuzino, N. Titulescu, I.G. Duca, Gh. Mirzescu, Vintila Bratianu si Constantin Iancovescu. Buna sau rea, aceasta decizie va apasa vesnic pe umeri acestor barbati de stat care au marcat decenii la rand viata politica a Romaniei.

SUMAR - EDITIE DE COLECTIE

Tezaurul Romaniei la Moscova

93 de tone de aur fin, date pe mana rusilor

Cel de-al doilea transport: Arta si istoria Romaniei

Tezaurul, "exilat" din cauza razboiului

85 de ani de cand ne cerem aurul inapoi

Tezaurul, recuperat partial

Munte de aur ramas la rusi

Aurul nostru: ultima incercare