Cele 4 răni care ne împiedică să fim noi

Oamenii se „combină”, vorba tinerilor, oricum, oricând, peste tot. Se şi despart la fel de repede. Fiindcă nu a fost chimia aceea dintre ei ori, scuza cea mai cu­noscută, „n-a fost să fie”. În acelaşi timp, alţii se zbat să ducă până la finalul zilelor lor o relaţie demult pierdută, în opinia lor. Mai există, în zilele noastre, vreo relaţie de amor sinceră şi sănătoasă?

La început, totul e bine şi frumos, se respectă, se poartă drăguţ unul cu celălalt până când lucrurile se schimbă radical. Încep să investească sentimente considerabil. Numai că uităm un lucru: fiecare om este UNIC pe planeta aceasta; aşadar, fiecare iubeşte în felul lui şi are propria-i definiţie a iubirii. Scriitoare Lise Bourbeau precizează că „toţi avem nevoie de afecţiune. Dar, ne dăm seama că atunci când vrem să fim noi înşine, acest lucru-i deranjează pe cei apropiaţi. Ajungem la concluzia că a fi natural nu e bine, nu e corect. Este o descoperire dureroasă ce provoacă accese de furie. Iar aceste crize devin atât de frecvente încât ajungem să credem că sunt normale. Îşi creează o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi să devină. Astfel, ne creăm mai multe măşti pe care le folosim pentru a ne apăra împotriva suferinţei trăite pe parcursul vieţii. Măşti în spatele cărora vrem să ne ascundem”. Măşti care ne împiedică să fim noi înşine.

Lipsa de respect: Obraznicul se preface la început că e respectuos, altminteri şi-ar pierde partenera. Recurge, în timp, la mici insulte, ajungând la cuvinte grele. Le foloseşte din ce în ce mai des, pentru ca interlocutorii săi să îşi dea seama că acesta-i limbajul său folosit cu toţi. Sunt şanse ca de aici şi până la violenţă să fie doar un pas.

Orgoliul/respingerea: Este frecvent folosită această mască, în special de către tineri. Sau pentru că aşa s-au format de mici, sau pentru că aşa au fost sfătuiţi: „Chiar dacă îşi cere scuze, vine cu flori şi face un pas spre împăcare, rămâi tare pe poziţii. O să-l înveţi o lecţie!”. Greşit! Dacă arată că sunt insensibili la conotaţiile emoţionale ale cuvintelor celui drag, celălalt se va simţi respins şi va crede că nu-i bine să îşi manifeste regretul.

Minciuna: Cei ce apelează la afirmaţiile care denaturează în mod intenţionat adevărul se confruntă cu o problemă; ei cred că minţind îi protejează pe cei iubiţi de suferinţă. În realitate, e exact pe dos: le provoacă cea mai mare durere  faptul că sunt minţiţi, că nu li se acordă încredere în vederea confruntării cu adevărul. Dar, să nu-i compătimim. Mincinoşii manifestă mai puţină teamă de pedeapsă...

Egoismul: Indiferent unde-l întâlniţi pe egoist, fiţi siguri că va lăsa în urma sa depresie, consternare, durere şi inimi frânte, fără nici o mustrare de conştiinţă. El nu va recunoaşte niciodată cu ce a greşit ori spus. Va ajunge chiar să creadă că anumite vorbe spuse de el nu-i aparţin. „Evitaţi capcana învinuirilor. Vă va învinui «nu aş fi spus asta dacă nu m-ai fi înfuriat aşa de tare». Îmi pare rău, dar nu-l puteţi face furios, trist, vinovat sau să aibă orice alt sentiment. Nu vă asumaţi vina pentru comportamentul său. Pur şi simplu, nu aveţi o autoritate atât de mare”, ne sfătuieşte John Gray.

Încadrarea partenerului dumneavoastră în ca­tegoria potrivită nu este importantă, deoarece toate cele patru vor seca relaţiile de viaţă. Pe curând.