Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In volumul "Vechituri", aparut in anii ’30, Radu D. Rosetti surprinde cateva intamplari dinainte de 1 Decembrie 1918. Sunt un fel de istorie mica, neoficiala a acelor vremuri. Pentru a dezvalui unele evenimente – cum ar fi hotararea Reginei Maria de a rezista cu orice pret, de a nu lasa tara pe mainile unor mai mici sau mai mari tradatori, a asteptat 20 de ani. Ce a facut Regina Maria intr-o noapte, fara stirea Regelui si cu ajutorul lui Radu D. Rosetti nu s-ar scrie in cartile de istorie. Nici in jurnalele sau amintirile sale nu apare. Asa cum nici povestea cofetarului patriot nu s-ar scrie niciodata intr-o carte de istorie!
Radu D. Rosetti (1874-1964) scriitor, magistrat, luptator pe frontul primului razboi mondial a fost foarte devotat regilor Romaniei. Dar sa citim despre patriotismul unui cofetar.
"(...)Cine putea sa prevada, cand am intrat in razboi alaturi de ostile marelui imperiu Moscovit, pentru cucerirea Ardealului si a Bucovinei, nu numai ca le vom dobandi pe de-a-’ntregul, dar ne vom alege si cu Basarabia aliatilor de la Nord! Este un om in tara noastra, care chiar in ceasul in care a sunat goarna mobilizarii a avut viziunea Romaniei Mari, aidoma cum e azi; si el nu e nici militar, nici om politic, nici diplomat, dupa cum s-ar crede, ci un umil... cofetar!
Il cheama Nae Ionescu, patronul magazinului din Piata Sf. Gheorghe, faimosul Nae Ionescu pe care l-au dus nemtii intre baionete, pe jos, pana la Ploiesti, fiindca, patriot consecvent, a anuntat cel dintai in Capitala infrangerea armatei lui Mackensen la Marasesti;(...). Cand Romania a intrat in razboi, in mijlocul entuziasmului general, la vitrina pravaliei sale din piata Sf. Gheorghe, nea Nae Ionescu a asezat frumos douasprezece cutii cu bomboane, produs nou al «cassei», pe care le-a botezat TRANSCARPATINE, IDEALUL NATIONAL, si cutiile aveau gravate pe ele harta Romaniei Mari. Zadarnic i-a atras atentia Palatul – al carui furnizor a fost – si zadarnic au intervenit autoritatile pe langa negustor, rugandu-l sa retraga din comert cutiile cu desenul aratat (un dreptunghi impartit in patru casetute de un tricolor cu funde frumoase in coltul stanga sus; in casetuta de sus scrie 1916, apoi in a doua casetuta BOMBOANE TRANSCARPATINE/ IDEALUL NATIONAL; in cea de-a treia caseta scrie Cofetaria Ionescu – Furnisorul Curtii Regale – Bucuresti; pe cea mai mare parte a desenului apare harta Romaniei Mari – n.r.) sau cel putin sa modifice cliseul, eliminand Basarabia, nu care cumva sa se supere scumpii nostri aliati – nenea Nae s-a facut niznai si bomboanele Transcarpatine cu harta buclucasa au continuat cu perseverenta propaganda «dulce». (...)"
Povestea manifestelor
"Mai e putin si se implinesc douazeci de ani! «Romania tradata si invinsa», cum a zis Poincare, a fost nevoita sa incheie pacea, ramanand «ca o insula de onoare intr-un ocean de noroi». Incep lupta cu mine, sa dau sau nu publicitatii un document pe care-l pastrez ca pe-o comoara scumpa, in care se vede odata mai mult rolul preponderent pe care l-a avut Regina Maria in infaptuirea Romaniei Mari, truda ei de toate zilele ca demnitatea tarii noastre sa nu fie stirbita."
Intr-o zi, Radu D Rosetti este chemat la Regina, la cartierul general din Iasi. «(...)Te-am chemat, intra direct in materie Suverana,(...) intai ca ofiter ca-si iubeste tara, si al doilea ca scriitor pus acum in serviciul neamului.(...) Citesc "Romania" si aprob din toata inima atitudinea mandra a generalului Prezan, care va inspira. Pacea rusinoasa nu trebuie incheiata. Conditiile, iata-le aci (si Regina ii inmaneaza un document scris chiar de ea): «Dobrogea; Dunarea (Fluviu german); Severinul; Brostenii Moinesti; trecatorile; dezarmarea armatei; drumurile de fer; trecerea germanilor pe pamantul nostru contra Rusiei, petrolul pe 80 de ani.»
Ele trebuie sa apara maine dimineata in fruntea ziarului, pentru ca soldatii de pe front sa le stie, si opinia publica sa reactioneze.» (...)Ma regasesc in tipografia ziarului Romania, anuntandu-mi sefii, copiind manuscrisul, indicand literele cele mai citete, insotind conditiile de-un protest energic.
(...) Toata noaptea n-am dormit. De abia ivite zorile, am alergat la tipografie, sa duc primul numar din Romania MSale, mandru ca mi-am indeplinit insarcinarea,... dar Romania aparu in ziua aceea cu pagina intaia alba, fiindca Marghiloman, «schimband macazul», dupa cum spune in memorii, inspaimantat de «spiritul marelui cartier», supusese foaia ostasilor cenzurii!
Tot «din ordin», ce nu s-a putut face prin presa, s-a facut prin sapirograf; miile de foite pe care le-am lucrat toata noaptea, raspandite prin sate, orase si cele mai inaintate linii ale frontului, au intins vestea, creand rezistenta darza cu care dusmanul a avut de luptat pana in ultimul minut."
Intrare solemna
I.G. Duca a detaliat in "Amintirile politice" primirea facuta suveranilor romani la 1 Decembrie 1918, in Bucuresti: "La 1 decembrie regele si-a facut intrarea solemna in Capitala. S-a coborat din tren la Mogosoaia si, de acolo, calare in capul ostirii romane si a detasamentelor aliate franceze si engleze, a strabatut orasul pana la statuia lui Mihai Viteazul, unde a primit defilarea armatei. De-a lungul parcursului, scolile se insiruiau alaturi de o multime imensa. Am asistat la minunatul spectacol din tribuna oficiala ce se ridicase in fata statuii. Cand au aparut regele cu regina si generalul Berthelot, a fost un adevarat delir. (...) Principele Carol nu a aparut la parada alaturi de parintii lui, ci a defilat cu ostirea calare pe un cal roib, in fruntea Vanatorilor de Munte. (...) Cat priveste pe Bratianu, el a iesit inaintea regelui in Piata Victoriei, unde primarul ii astepta pe suverani cu traditionala paine cu sare. (...) Seara a avut loc in sala tronului un mic banchet in prezenta oficialitatilor civile si militare, a ministrilor aliati, a misiunilor militare aliate si a bucovinenilor ce venisera sa remita regelui actul Unirii. Stiam ca la Alba Iulia, in acelasi ceas, trebuia sa se proclame si Unirea Ardealului si asteptam dintr-un minut intr-altul telegrama din partea fratilor nostri."
Serbarile
Alexandru Marghiloman, in "Note politice", scria: "S-a intors de la Iasi, la Bucuresti, cu un «special», alaturi de Arion, Saulescu, Harjeu, Misu Cantacuzino, Argetoianu, Badarau, Crainiceanu, fosti ministri, si a calatorit 41 de ore, fara loc si fara lumina. (...) erau multe trupe oprite prin gari si escorta regala, imbarcata marti, era inca la Barlad joi seara. (...) Nu gasesc nici o invitatie nici pentru defilare, nici pentru Te-Deum. Tzigara imi spune ca programul e facut, asa incat sa fim pusi cu totul deoparte. Astfel la Te-Deum, in programul oficial, se indica numai ministrii in functie si reprezentantii autoritatilor; (...) 1 decembrie. Familia Regala a coborat din tren la Mogosoaia si a trecut acolo in revista trupele. Cortegiul (...) ajunge la Palat la ora 11. Au trecut in trasura à la Daumont printesele Elisabeta, Maria si Ileana, urmate de doua automobile ale Curtii. La buna distanta, apoi muzicile militare, Regele avand in stanga pe Regina, in dreapta pe generalul Berthelot; alaturi de Regina, Principele Nicolae cu casca pe cap, ca si Regele si generalii. (...) Trupele romanesti – cavaleria, cercetasii, la un mare interval francezii, englezii (foarte eleganti), cavaleria franceza si o sectie de artilerie. La mijloc, foarte maret, cortegiul a 80 de drapele romanesti cu garda de onoare si coloneii lor. (...)" (Luminita Ciobanu)
Citește pe Antena3.ro
