Coanda, copilul indragostit de vant

In decembrie 1910 s-a auzit pentru prima oara in lume zgomotul unui avion cu reactie pe campul de la Issy-les-Moulineaux. Era avionul romanului Coanda.

Copil fiind, Henri Coanda a calatorit mult. Ajuns pe tarmul Marii Nordului, a fost martor la izbucnirea unei furtuni. L-a fascinat cum vantul ridica valurile, in el nascandu-se o enorma admiratie pentru puterea acestuia. „S-a indragostit de vant si de zborul pasarilor marine care pareau ca au intrat in viata lui pentru totdeauna", se arata intr-un document al Muzeului Aviatiei. Atunci, Coanda avea doar 3 ani si jumatate. Nu peste mult timp avea sa construiasca propria „pasare".

Esenta zborului: „Coanda - 1910"

Analizand indelung cu prietenul sau Brancusi „esenta zborului", Coanda a transpus-o in forma tehnica: la 15 octombrie 1910 el a prezentat la Paris, la Expozitia Aeronautica Internationala, un avion cu o pronuntata forma aerodinamica despre care francezii au spus atunci ca este desprins dintr-un desen SF al lui Robida. Cel mai interesant era sistemul de propulsie - „o elice intubata", cum au afirmat atunci specialistii germani. Acesta se baza pe o turbina de aer ale carei pale asigurau aspiratia aerului, racordul si propulsia. Gazele de esapament se amestecau cu aerul deja aspirat, realizand in momentul evacuarii efectul de reactie. Coanda obtinuse la 9 august 1910, in Franta, brevetul de inventie pentru motorul acestui avion pe care il numea „turbo-propulsor".

Intr-un articol aparut in 1910 in tara, chiar Vuia se arata sceptic, asteptand sa vada „daca va fi in stare sa obtina ceva rezultate". Coanda a testat motorul dupa inchiderea expozitiei, la aeroportul Issy-les-Moulineaux, in apropiere de Paris, dar in timpul zborului de aproape un minut avionul a luat foc si a ars complet. Coanda a scapat numai cu leziuni usoare si cu o fractura la antebrat. „Dar zburasem. Era esential."

Avioanele Bristol-Coanda

Coanda trece prin momente critice la sfarsitul anului 1911, coplesit de moartea fiicei sale si de mari greutati financiare. Dar primeste o oferta de la Uzinele de Aviatie din Bristol, Marea Britanie. Accepta si se angajeaza ca inginer. La Bristol proiecteaza in perioada 1912-1914 mai multe avioane care ii vor purta numele, alaturi de cel al uzinei. Statul roman a cumparat un prim astfel de avion la sfarsitul anului 1912 pentru suma de 37.033 lei. Dupa izbucnirea primului razboi mondial, Coanda pleaca de la Bristol si revine in Franta, unde va proiecta avioane pentru armata franceza.

Precum Arhimede

Coanda a inteles de ce in 1910 flacarile care au cuprins avionul in timpul zborului „au imbratisat" fuzelajul in loc sa se indeparteze de el abia aproape 20 de ani mai tarziu, cand, aflandu-se in baie, a remarcat modul in care jetul de apa, in loc sa se imprastie, se scurgea pe deget. A fost socat de aceasta intamplare, ce semana cu experienta prin care a trecut Arhimede. Avea sa spuna: „Ideile nu pot fi comandate, ele apar ca un miracol". Fenomenul a fost recunoscut ca un nou efect aeronautic pe care profesorul Albert Metral l-a numit dupa Coanda. Aparuse astfel „Efectul Coanda", pentru care autorul sau a obtinut brevetul in 1934, in Franta. O prima utilizare a efectului a fost facuta chiar de descoperitorul sau, care inventeaza si breveteaza in 1935 un aparat foarte interesant, „Aerodina Lenticulara" (discul zburator), care seamana izbitor de mult cu ceea ce mai tarziu va fi denumit generic „OZN".

OZN-ul lui Coanda

In anii ’60, Coanda a fost contactat de inalti oficiali ai aviatiei americane. Incepe sa lucreze pentru US Air Force si pentru NASA in programe secrete de cercetare. Se pare ca acum si aici Coanda a dezvoltat si chiar construit o noua „aerodina". Singura referire la existenta acestei „farfurii zburatoare" provine de la cercetatorul Valeriu Avram de la Muzeul Aviatiei, care ne-a relatat ca, in 2001, generalul american James T. Curie, vizitand Sala „Henri Coanda", a declarat neoficial ca in 1965 a vazut o „farfurie zburatoare" in hangarul unei baze militare americane din desertul Nevada, despre care i s-a spus ca a fost construita de Coanda. Deoarece proiectul numit „Aurora" era Top secret, aceasta este singura marturie a existentei „OZN"-ului conceput de Coanda.

Dupa perioada americana, Coanda revine definitiv in tara in 1970, la insistentele lui Ceausescu, care il numeste chiar consilier cu rang de ministru.

In prezent, „Coanda este inca un necunoscut", cosidera comandorul Sandachi, directorul Muzeului Aviatiei, singurul loc unde mai pot fi gasite documente ce i-au apartinut lui Coanda, aproape 700 de kg. „De abia acum incepe sa fie studiat", mai precizeaza cdr. Sandachi. Recent, printr-o hotarare de guvern, s-a decis ca Aeroportul Otopeni sa isi compleze denumirea cu numele marelui Coanda.

CV

Henri Coanda

S-a nascut la 7 iunie 1886 in Bucuresti;

Tatal, Constantin Coanda, originar din Craiova, a fost maresal al curtii princiare a printului Ferdinand in 1911, prim-ministru al Romaniei in 1918, iar mama, Hayde, nascuta in Morlaix (Franta), era fiica doctorului Danet, savant, bun prieten cu Pasteur.

A fost elev la Liceul „Sf. Sava" din Bucuresti si apoi la Liceul Militar din Iasi.

In 1905 a absolvit Scoala Militara din Bucuresti ca ofiter de artilerie.

A urmat cursuri de specializare la trei universitati europene: in 1906 Scoala Politehnica din Charlottenburg, in 1908 Universitatea de Stiinte din Liege si in 1909 Scoala Superioara de Aeronautica si Constructii Mecanice din Paris.

In 1910 a inventat primul avion cu reactie, iar in 1934 a brevetat „Efectul Coanda".

In 1967 a primit titlul de Doctor honoris causa al Institutului Politehnic Bucuresti.

In 1970 devine membru al Academiei Romane, iar in 1971 membru al Societatii Aeronautice Britanice.

Pe 25 noiembrie 1972 moare la Bucuresti. A avut peste 260 de inventii si 700 de brevete.

Traian Vuia nu a dorit gloria pentru sine, ci pentru omenire

„Eu n-am cautat niciodata gloria, fiindca stiu ca gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personala, eu lucrez pentru gloria omenirii." Acestea sunt vorbele lui Traian Vuia, romanul care a realizat aeroplanul profetic. Traian Vuia s-a nascut la 17 august 1872, in localitatea Surducul-Mic (astazi, comuna Traian Vuia), Judetul Timis. La 17 august 1903, Vuia obtine brevetul pentru inventia sa „Aeroplanul automobil", in Franta. La 18 martie 1906, realizeaza primul zbor din lume cu un avion mai greu decat aerul. Acest eveniment s-a petrecut pe campul de zbor de la Montesson (Franta). Avionul realizat de el era primul din lume care, datorita rotilor pneumatice, urma sa obtina o viteza orizontala ruland pe sol, viteza care sa permita executarea de catre pilot a desprinderii acestuia de pamant, realizarea zborului si aterizarii. A construit apoi aparatul „Vuia nr. 2", pentru care a primit brevet de inventie la 29 iunie 1907 in Belgia (Brevet nr. 200682). „Vuia nr. 2" are configuratia monoplanului care va face cariera in aeronautica in anii urmatori. Pana nu demult se credea, fapt afirmat si in toate lucrarile aparute in Romania, ca „Vuia nr. 2", a fost ultima varianta a avionului lui Vuia, acesta retragandu-se in anul 1907 din activitatea aeronautica. De fapt, exista o imagine ce infatiseaza un avion Vuia care difera in mare masura de aparatele cunoscute. La 3 septembrie 1950, la Bucuresti, se stinge din viata, fiind bolnav, marele Vuia. (Carmen Vintila)

SUMAR DOSAR

Inventiile romanilor

Romanul, inventator din mosi-stramosi

Deschizatori de drum

Statie orbitala pentru NASA creata de doi pusti

„Am fost inspirat!"

Inventiile romanilor iau calea strainatatii

Ion Basgan, „magicianul" petrolului

Coanda, copilul indragostit de vant

Ipoteza senzationala: Vlacicu a fost asasinat

Bula, antenele si lampa cu carbid

Stiloul oltenesc

Cucerirea cosmosului, de la vis la realitate

Dosarul „Insulina" asteapta sa se faca dreptate

Primul antivirus romanesc>

Reteta perfectiunii

Idei trasnite care au facut furori la Geneva

Eleronul de 3,7 milioane USD