Combinatia perfetiunii: 073 - 1.00

Parintii au botezat-o Nadia dupa numele unei eroine dintr-un film sovietic. Nu aveau de unde sa stie ca, peste ani, fetita lor va fi ea insasi o eroina. Si nu intr-o pelicula de slaba calitate, ci in istoria sportului mondial.

Cand Nadia Elena Coma neci a vazut lumina zilei, la 12 noiembrie 1961, doctorii din Onesti nu i-au dat prea multe sanse de supravietuire. Avea o deformatie rara a capului, ca o basica uriasa. Parintilor micutei li s-a spus ca, daca, printr-o minune, copilul lor va trai, va fi handicapat mintal. Minunea n-a intarziat sa se produca. Cu incapatanarea si tenacitatea care au facut din ea, mai tarziu, cea mai mare sportiva romanca a tuturor timpurilor, Nadia a trait. A urmat inca o minune, de aceasta data infaptuita chiar intr-o biserica. La sfatul bunicii, mama Nadiei a duso la biserica duminica si, inainte de sosirea preotului, a trecut de trei ori cu ea in brate pragul locasului sfant. A doua zi de dimineata, umflatura de pe capsorul fetitei disparuse. "Poate ca a fost o coincidenta, dar a fost primul mare noroc din viata mea", recunoaste Nadia in cartea autobiografica "Scrisori catre o mica gimnasta", lansata de curand in Statele Unite, unde fosta sportiva traieste din 1991. Nadia a scapat de moarte ca prin urechile acului inca o data, la scurt timp dupa iesirea din spital. O bucata din acoperisul casei bunicilor s-a prabusit exact peste patutul ei. Patut din care tatal tocmai o ridicase, ca sa o tina un pic in brate. Probabil ca, din acel moment, destinul a renuntat sa incerce sa-i franga zborul catre viata. Ceva anunta deja ca acest copil nu va fi ca toti ceilalti. Iar anii care au urmat au dovedit-o.

Sportiva innascuta Desi a crescut si a copilarit la fel ca ceilalti prichindei din nou-formatul orasOnesti (ulterior Gheorghe Gheorghiu-Dej), "motorasul" interior al Nadiei functiona altfel. Printre cei care au vazut acel "ceva" care mocnea in viitoarea campioana a fost tanarul antrenor Bela Karoly, proaspat repartizat la Onesti. Karoly isi aminteste ca a vazut-o prima data pe Nadia la un sotron. La scurt timp dupa aceea, in primavara lui 1968, fetita cu codite si cu un aer serios incepea, impreuna cu alte fetite cu codite, antrenamentele la gimnastica. Avea sase ani si jumatate si foarte putin pana sa inceapa scoala, la liceul sportiv, specializat in gimnastica, din Onesti. "Am avut noroc ca in orasul meu exista o scoala de gimnastica. Daca as fi vrut sa fac patinaj artistic, asta as fi facut. Am fost un copil motivat, am vrut sa fac ceva in viata", isi aminteste Nadia. "Sunt convins ca daca orasul nostru ar fi fost destinat scrimei, selectionerul ar fi descoperit in Nadia Coma neci o mare campioana de floreta", spunea si unul dintre profesorii Nadiei, Gheorghe Brasoveanu, citat de Ioan Chirila in cartea "Nadia".

Montreal 1976 Nadia a ales gimnastica, iar gimnastica a ales-o, la randul ei, sa devina sportiva care sa-i forteze limitele. A castigat tot ce se putea castiga, toate titlurile la care poate visa un sportiv de performanta. In schimb, a daruit gimnasticii doua elemente la exercitiul la paralele, care ii poarta numele si pe care putine sportive au curajul sa le execute. Si a mai daruit, la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, amintirea unei fabuloase erori de computer, prima nota de 10 acordata vreodata unei gimnaste la Olimpiada. Ce-si aminteste Nadia: "Aveam 14 ani. Cred ca eram prea tanara ca sa inteleg. Nici nu stiam ca nimeni nu mai luase vreodata nota 10 in istoria Jocurilor". Ce-si amintesc cei care au urmarit proba la paralele din concursul pe echipe: un exercitiu perfect, de o geometrie pura, la finalul caruia toate camerele o fixau pe micuta cu numarul de concurs 073. Ce-si aminteste Bela Karoly: "Ultimul lucru pe care l-am vazut clar a fost aparitia notei pe tabela electronica, adica acel 1.00 care a facut inconjurul lumii. Apoi, totul s-a transformat intr-un tumult", scria antrenorul.

Nota 1.00 Computerul care afisa notele nu fusese programat pentru nota maxima, nu fusese programat pentru perfectiune. De aceea, in loc de nota 10, pe care o mai primise de 17 ori pana la acel moment, in diferite concursuri, Nadia Comaneci a fost rasplatita cu 1, numeralul cardinal care a intrat in istoria gimnasticii. La Montreal, in cele cinci zile de concurs, a luat de sapte ori nota maxima. Si a socat nu doar prin evolutia fara cusur, ci si prin felul retinut, prea retinut, dupa unii, cu care se bucura de succes. Jurnalistii au comparat-o chiar cu enigmatica Greta Garbo. "Cu putine exceptii, tot ceea ce simt ramane inchis in mine. Asa sunt eu. Interiorizez totul. Chipul meu este un zid de netrecut. Dincolo de acest calm aparent se ascund furtuni, dar le fac fata singura", explica acum Nadia Comaneci.

Nadia de azi La aproape 28 de ani de la Olimpiada unde cameramanii si fotoreporterii se chinuiau sa o surprinda zambind, chipul Nadiei este mult mai destins. Iar surasul i-a devenit o a doua natura. A deprins-o, probabil, si datorita anilor petrecuti in America, unde a supravietuit, multa vreme, facand reclame si participand la demonstratii, dar si datorita nenumaratelor functii onorifice primite, inclusiv cea de ambasador al ONU. Zambetul Nadiei e contagios, mai ales cand se afla langa sotul ei, Bart Conner, pe care l-a vazut prima data la Montreal. S-au reintalnit, peste ani, in America, dupa fuga Nadiei. Bart a fost cel care a ajutat-o cel mai mult sa-si faca o viata noua in "tara tuturor posibilitatilor". Propunerea de casatorie a venit in 1994. Nunta a avut loc in Romania, in aprilie 1996, avandu-i drept nasi pe Adrian si Dana Nastase.

Dincolo de tacere Nimic n-a venit de la sine in viata Nadiei. In afara, poate, de zvonurile care-au circulat pe seama ei. S-a spus ca a incercat sa se sinucida in 1978, la un an dupa divortul parintilor. S-a spus ca ar fi fost ba anorexica, ba bulimica. S-a spus ca ar fi avut o relatie amoroasa cu Nicu Ceausescu si ca avea de suportat din partea lui adevarate torturi. S-a spus ca, dupa ce a reusit sa fuga din Romania, in noiembrie 1989, a fost exploatata de Constantin Panait, cel care ar fi ajutat-o sa scape. Ca ar fi tinut-o prizoniera cu lunile in camera si ca profita de cunostintele ei minime de engleza ca sa-i dirijeze aparitiile, interviurile, viata. Sunt multe lucruri despre care Nadia refuza sa vorbeasca. Crede ca ce a avut de spus a spus pana acum. Prin cariera ei si prin cartea ei. Restul probabil ca va ramane mereu dincolo de chipul serios al fetitei de odinioara. Si va naste, din cand in cand, furtuni de care numai ea va sti.

CARIERA Efortul de a ramane in varf Dupa 1976, cariera Nadiei a avut coborasuri dure si urcusuri de o tenacitate aproape incredibila. Reuseste sa-si pastreze titlul european la individual compus la Praga, in 1977. La concursul pe aparate, in urma unui scandal intre delegatia Rusiei si cea a Romaniei, echipa condusa de Bela Karoly se retrage din concurs si este descalificata din competitia individuala. Nadia ramane astfel fara medalia de aur la paralele. In acelasi an, colaborarea ei cu Karoly se intrerupe pentru doi ani. In noiembrie 1978, se prezinta la Mondialele din Franta, cu un surplus vizibil de greutate. O cazatura o scoate din cursa pentru titlu. Reuseste sa castige insa la barna. Tot in 1978, urmareste de pe margine Campionatele Nationale ale Romaniei. Anul 1979 marcheaza cea mai puternica revenire din istoria gimnasticii. Nadia Comaneci obtine, pentru a treia oara consecutiv, titlul european la individual compus. Sfarsitul anului nu o mai prinde intr-o forma la fel de buna. Apare la Mondialele de la Fort Worth, Texas, extrem de slabita, dand apa la moara specualtiilor ca exagereaza cu tentativele de a slabi. Obtine doua titluri, la barna si la sol. Olimpiada de la Moscova din 1980 a insemnat una dintre cele mai crunte dezama giri. Pierde titlul la individual compus dupa ce arbitrele au nevoie de 27 de minute pentru a-i decide nota. Totul se lasa cu un scandal urias, dar clasamentul ramane neschimbat. Ultimul concurs important al Nadiei Comaneci are loc in 1981, Romania. La Jocurile Universitare, Nadia castiga cinci medalii de aur. Se retrage in 1984, la 22 de ani. ( IRINA CRISTEA )