Consul onorific la Monte Carlo, între artişti şi fire de neghină

Ca şi alte 80 de state, România are un consulat onorific la Monaco, un birou diplomatic amenajat după toate regulile ospeţiei româneşti.

Dacă sunteţi la Monte Carlo, ce rost ar avea să chinuiţi maşina încercând să ajungeţi "peste tot"? Pentru că "tot ce e de văzut" se află într-un singur loc, iar "ceea ce nu trebuie văzut" nu poate fi văzut nici din automobil, şi nici la pas. La drept vorbind, în Monte Carlo poţi învăţa istoria statului liliputan Monaco numai şi mergând pe stradă. Bulevardele au nume de prinţi şi prinţese, care au purtat sute de ani, până azi, costume de epocă şi haine "casual", care s-au duşmănit şi s-au iubit ca toţi oamenii de rând. E mult firesc în lumea lor, ca şi în viaţa de toate zilele a oraşului, care trăieşte inclusiv prin celebritatea cazinoului, a operei, a restaurantelor şi grădinilor sale. Pe unul din bulevardele cu nume de prinţesă, la numărul 13 se află Consulatul Onorific al României la Monaco.

CONSULUL. Un imobil sobru, în care doamna Angela Foster şi-a amenajat un birou diplomatic, după toate regulile... ospeţiei româneşti. Covoare, mobilier vechi autentic, cărţi, fotografii... Din tablouri şi afişe privesc Brâncuşi, Eminescu, Enescu - idolii acestei doamne care a ales să vorbească despre România unei lumi cosmopolite şi greu de convins în afara valorilor certe. Cu aceste veritabile "paşapoarte" ale spiritualităţii româneşti, ca şi cu eleganţa sa caracteristică, doamna Angela Foster reuşeşte să reprezinte România în înaltele medii sociale, economice şi politice ale micului stat aristocrat. "Datoriile mele de bază? Să pledez, să apăr şi să prezint imaginea ţării şi a poporului român, care sunt puţin cunoscute aici, din mici articole publicate în ziare, articole care se referă la momente scurte, la actualităţi care se învechesc".

Angela Foster a fost propusă pentru această funcţie în mandatul preşedintelui Emil Constantinescu, a cărui ultimă vizită oficială, ca şef de stat, s-a întâmplat să fie chiar la Monaco. Pe vremea aceea, la Ministerul Afacerilor Externe era Andrei Pleşu, iar ambasadorul României la Paris era Dumitru Ceauşu. La Monaco sunt vreo 80 de consulate aparţinând mai multor ţări ale lumii. Există deci o viaţă diplomatică distinctă, la care participă şi Angela Foster. Fiind prezentă la evenimente, dar şi provocând evenimente. "Eu nu sunt aici pe post de funcţionar, nici în sensul soldei, nici al directivei. Nu am un program impus politic şi nu servesc un anumit partid care vine la putere. Dacă vă uitaţi în jur, în această încăpere, veţi vedea însă cu ce m-am ocupat în ultimii ani. A fost, în 2000, în Anul Eminescu. A urmat, în 2005, Enescu. A fost apoi Anul Titulescu. Puţină lume ştie că el a şi locuit, în ultimii doi ani ai săi de viaţă, chiar la poarta principatului. Pe drumul care duce la autostradă, pe Moyenne Corniche, este o casă cu un grilaj, dincolo de care poţi vedea o efigie cu profilul lui Titulescu. Casa se numeşte Primavera, o recunoşti uşor, după cele două coloane pe care sunt aşezate două statuete, două capete de femeie."

ROMĂNII. "Sunt două categorii. Primii: cei care nu sunt anonimi, dar sunt absenţi şi invizibili. Sunt cei care sunt bine situaţi şi care nu au nevoie de consulat. Anul trecut, când a fost referendumul, am făcut un grup şi am mers împreună cu un microbuz la biserica românească de la Nisa, unde preot este Radu Totelecan. Atunci am cunoscut o pereche... au un apartament la Monte Carlo; de atunci nu i-am mai văzut... A doua categorie o reprezintă cei care s-au stabilit la Monaco sau în apropiere şi care lucrează la Monte Carlo. Cu ei ţin legătura." Pomeneşte destul de des despre preotul român de la Nisa - "Ne unim ca oile lângă cioban, în jurul părintelui" - care are un proiect ambiţios: acela de a ridica o biserică adevărată pentru comunitatea de acolo. "Mai e nevoie însă de vreo 50.000 de euro. Avem o casă şi teren suficient ca să clădim o biserică. Am început să primim donaţii. Cred că a venit timpul ca românul înstărit să investească şi în altceva decât într-un avion şi o vilă... să intrăm şi noi în rând cu lumea, să lucrăm pentru imaginea noastră în Franţa şi Monaco". Mai sunt artiştii, cei care poposesc temporar în Monaco. "Anul trecut am făcut o expoziţie unui pictor şi sculptor român, Botar, stabilit în Austria, un continuator al artei lui Brâncuşi. De Ziua Naţională am reuşit să expunem şi câteva lucrări originale de Brâncuşi. A fost o gală de artă, cu două teatre româneşti, din Râmnicu-Vâlcea şi Târgu-Mureş... Piesa cu mare priză a fost o adaptare a baladei Meşterului Manole."

Ne povesteşte apoi, cu tristeţe, despre un episod mai întunecat: "Din păcate, la Monaco există şi infractori români". "Am avut o misiune delicată şi nu prea plăcută, dar mi-am făcut-o cu responsabilitate, mergând să-i văd, de fiecare dată când un român a fost închis la Maison d'Arret (închisoare - n.r.) de aici. Acum câţiva ani le-am dus şi biblii. Un deţinut a cerut cărţi în româneşte, ca să citească, şi i-am dus câteva din biblioteca mea personală. După astfel de episoade, care sunt reflectate în articole şocante, încerc să explic comunităţii din Monaco că nu există pădure fără uscături. E dureros, însă cu timpul neghina se separă de grâu şi fiecare îşi va găsi vadul. Avem totuşi şi români valoroşi!".

Familia Foster

Soţul Angelei Foster este un binecunoscut dirijor, Lawrence Foster, căruia i se datorează, între altele, primele înregistrări occidentale, cu orchestre străine, de un înalt nivel artistic, ale muzicii lui George Enescu, la începutul anilor '80, un proiect care a debutat o dată cu numirea sa ca director muzical al Orchestrei Filarmonice din Monte Carlo. În 2007 a fost director al Festivalului Enescu, la Bucureşti. Puţină lume ştie însă că Lawrence Foster are rădăcini româneşti. Părinţii săi, care erau originari din Iaşi, au plecat în 1936 la Paris, unde au stat până în 1939. "Au prins ultimul vapor care părăsea coasta Normandiei pentru America, înainte de izbucnirea războiului. S-au stabilit la Los Angeles, iar Lawrence s-a născut acolo... O rupe puţin pe româneşte, iar ori de câte ori lucrează în România preferă să se adreseze orchestrei în limba română". Fiica sa, Nicole-Eugenia, vorbeşte foarte bine limba română, chiar dacă este născută în Monaco. A crescut cu trei limbi simultane: română, franceză şi engleză. Cât despre propria viaţă, consulul onorific ne mărturiseşte lacunar: "Sunt născută la Bucureşti, dar am crescut la Arad. Când am plecat am lăsat totul în urmă şi am intrat într-o lume complet necunoscută".