x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Copiii geniali ai României. Elevul de 9 ani care studiază cărţi de facultate

Copiii geniali ai României. Elevul de 9 ani care studiază cărţi de facultate

de Alina Turcitu    |    24 Iul 2011   •   21:00
Copiii geniali ai României. Elevul de 9 ani care studiază cărţi de facultate

Sunt rarisimi, dar ii gasesti in toate mediile – si in familii bogate, si la coada vacii. Fac parte din masa de 2% din populatia lumii cu inteligenta inalta. Vorbim despre copiii supradotati: unii studiaza de la 3 ani, altii rezolva ecuatii din gradinita si pe toti ii plictisesc banalitatile de la scoala. I-am gasit si vi-i prezentam intr-un serial de sase episoade, in campania “Copiii geniali ai Romaniei'. Primul este Andrei Morar, care la 9 ani studiaza manuale de facultate.

“Culca-te, e miezul noptii!' “Mai am doua pagini, lasa-ma sa termin', ii raspundea mamei pustiul Andrei Morar. Atunci mama ii stingea becul, dar copilul mai fura cateva pagini, la lumina televizorului. Avea 7 ani si nu putea sa doarma pana nu afla cu ce se hranea Nodocephalosaurus in Cretacic.

Enciclopedia aceea era aproape cat el. Cand se ghemuia la citit, aproa­pe ca nu-l mai vedeai deloc din spa­te­le ei. Ii intrase in cap ca se va face “sersetator' in biologie si va da lumea peste cap cu descoperirile sale.

Acum are 9 ani, este elev in Fa­ga­ras si materia de la scoala il plictiseste de moarte. Asa ca a ras toata biblioteca parintilor si de curand s-a pus sa citeasca manuale pentru admiterea la facultate. Cu Enciclopedia doarme sub perna, sa fie primul lucru pe care il atinge dimineata, cand face ochi.
Scoate un volum greu din biblio­te­ca de acasa si-l deschide. Este Enciclopedia ilustrata a dinozaurilor, a memorat pagini intregi. Stie ani, ere, perioade...

Ba a intrat si-n istorie, desi pe asta inca n-o studiaza la scoala. “Vreau sa stiu care au fost strabunii stra­bu­nilor mei... si cine a existat aici la inceput de tot, inainte de traci, chiar. Este timpul sa-mi formez si eu un pic de cultura generala. Intr-o discutie sa stiu ce sa vorbesc cand sunt intrebat', spune.
“Intr-o zi a venit de la scoala plan­gand. Am facut o catastrofa la matematica, tot plangea... Dar ce catas­trofa ai facut, mama?, am intrebat. Am luat 9,66 la testare, mi-a raspuns cu sughituri', povesteste mama.

Ne aflam in dormitorul lui Andrei. El e ocupat cu Teleenciclopedia – o urmareste cu ochelarii pe nas si cu gura intredeschisa, parca fara sa ra­su­fle. Sta ca statuia pe marginea patu­lui si nu rosteste nici un cuvant, zici ca e-n transa. “Rar a pierdut cate o edi­tie. Daca suntem undeva, fara tele­vi­­zor si el stie ca la ora aia se di­fu­zeaza emisiunea, cere sa mergem re­pe­de undeva s-o vedem', zic pa­rin­tii.

Se termina Teleenciclopedia, lui Andrei ii vin idei: “Mami, as avea nevoie sa-mi cumperi o biblioteca, fiindca, uite, nu mai am unde sa-mi pun cartile. Si mi-a mai venit o idee: o masa, mami! Stii masa aia veche care se mai poate prelungi? Ei bine, poti sa pui biblioteca pe masa aia si rezolvi problema'.
Insa mai are o biblioteca, chiar la capul patului. Si inca o masa plina de manuale, enciclopedii de istorie si dinozauri. “Era in excursie cu clasa si ne-a sunat invatatoarea sa ne intrebe daca ii dam voie sa-si cumpere un dinozaur la 35 de lei.
S-a mirat: e mic, nu chitaie si nu se misca, dar lui ii place, ne-a zis.'

Andrei stie precis ce nu-i place, are o lista intreaga: “Filmele proaste si needucative (eu ma uit numai daca sunt cu acordul parintilor), boxul, defrisarea padurilor, cladirile construite ilegal, distrugerea monumentelor, a habitatelor naturale si lenesii'.

Ce se intampla in creierul unui supradotat la varsta de 3 ani
Nici un metru jumate nu masoara Andrei, dar la scoala, in pauze, nu sta cu copiii de varsta sa. Prea sunt banali. Ori se plimba pe la cei de a VIII-a, ori trage la profesori, cand prinde vreunul pe hol. Cand era la gra­dinita statea numai in cancelaria di­rectoarei, sa discute despre dino­za­uri si plante. Si asta nu e tot. “Intr-o zi, cand l-am luat de la scoala, am des­coperit ca are ghiozdanul foarte greu. Cand l-am deschis, ce sa vezi ina­untru? Era plin de pietre! Le adu­nase din curtea scolii, sa le stu­die­ze mai bine acasa', ne povesteste mama.

L-am cunoscut pe Andrei in tabara de copii supradotati, “Academia Inteligentelor Multiple', organizata de IRSCA Gifted Education si Scoala Generala 1 din Fagaras. Expertii l-au luat la intrebari, l-au evaluat si au decis: o avea el 9 ani biologici, dar varsta sa mentala e cam pe la 14, 15 ani. In fisa sa de eva­luare scrie ca are “inteligenta superioara, mai ales de tip logico-matematic', “abilitatea de a invata lucruri complexe si de a rezolva probleme dificile la un nivel subconstient' si “viteza ideatica remarcabila'. I se recomanda sa accelereze studiile si sa faca doi ani intr-unul.

Cum a progresat atat de repede ni­meni nu-si explica. Mama, pati­ser-cofetar, zice ca e posibil sa-l fi mos­te­nit pe tata, care la 5 ani ii citea postasului ziarul. Oricum, cert e ca la 3 ani cu Andrei s-a intamplat ceva ciudat. Pana la varsta aia n-a scos un cuvant.

“La 5 ani eu il trimiteam la joaca, el imi cerea carti'
Pe urma, intr-o zi, a deschis gura si dintr-o data a inceput sa turuie de nu-l mai oprea nimeni. “Cand a in­ce­put el sa vorbeasca, la 3 ani, n-am mai putut noi sa vorbim din cauza sa. Pana atunci ii citisem carti despre animale si vedeam acum ca memorase absolut tot. Reproducea exact ca in carte', ne povestesc parintii.

Apoi, pe la 5, 6 ani, a inceput sa ceara carti ilustrate despre moluste, artropode, arahnide si atlase despre inceputurile vietii pe pamant. “La 5 ani am zis ca are ceva la cap. Eu il tri­miteam la joaca, el imi cerea carti. Asa ca l-am dus la un psiholog. I-a prescris niste picaturi, m-am speriat si am fugit', spune mama. Cand il in­tre­bau ai lui daca n-ar vrea sa invete al­fabetul, zicea ca nu, are el destul timp la scoala. In clasa I, asadar, a invatat sa scrie si sa ci­teas­ca cursiv, la nivel de clasa a IV-a. Ceilalti co­legi de abia silabiseau. In pauze, Andrei fugea la colegii mai mari si invata continentele de pe harta.

“Tot 7 ani avea cand i-a facut morala pe strada unui barbat care a aruncat o hartie pe jos. L-a luat de maneca si i-a spus: hei, nenea, du-te si ia hartia aia de jos! Mi-a picat fata, mi-am zis ca ne ia ala la bataie... Dar nu! Omul a spus: ma ierti, ai dreptate, baietel. Si si-a cules hartia de jos si a dus-o la cos', mai spun parintii.
Ce-si doreste Andrei cel mai mult: sa aiba si animalele un inger pazitor.
L-am intrebat pe Andrei care e locul sau preferat din Fagaras. “Mai multe, digul, fostul combinat si o veche biserica evreiasca. Insa ce pacat ca are lacat, e nerestaurata si nu are nici macar o placuta in romana, sa te informezi.'

N-ar pleca niciodata din Romania, poate numai sa studieze si sa revina repede (“Cel mai frumos este sa locuiesti in tara de origine').
Ce-si doreste cel mai mult pe lumea asta? Ar fi vreo trei puncte pe lista sa: “Sa fiu alaturi de parintii mei pana in ultimul moment. Sa-mi intretin familia si sa ajung in varf'. Apoi, isi mai doreste sa aiba si anima­le­le cate un inger pazitor, iar mama sa sa reuseasca sa-si implineasca vi­sul. L-am vazut explicandu-i asta mamei sale. Ea il privea mirata, de unde stie copilul de visul sau secret; el o privea fix in ochi, soptindu-i rugator: “Mami, eu stiu ca tu ai fi vrut sa fii asistenta. Eu nu te oblig sa fii... dar indeplineste-ti visul, mami, ai timp. Ca si oamenii mari ar trebui sa creada in visul lor... dar sa stii ca eu nu te fortez'.

×