26 aprilie 1986. Ora 1:23. Reactorul numarul 4 al centralei atomice de la Cernobil exploda. A fost cea mai mare catastrofa nucleara civila din toate timpurile. La 20 de ani de la dezastru, milioane de oameni sufera inca, bolile provocate de radiatii facand ravagii. Si inca vor face ani in sir.

Centrala, mandria industriei sovietice, se afla in Ucraina, la granita cu Belarus, iar explozia a eliberat un nor puternic radioactiv, care a contaminat o mare parte a Europei. Autoritatile sovietice au pastrat o tacere mormantala timp de mai multe zile, inainte de a decide evacuarea a 135.000 de persoane. Suedia a fost tara care a alertat comunitatea internationala, la data de 28 aprilie, anuntand o crestere puternica a nivelului de radiatii pe teritoriul sau. Evacuarea orasului Pripiat, cu 45.000 de locuitori, situat la 3 kilometri de centrala, a avut loc abia duminica, 27 aprilie.

EROARE DE MANIPULARE. Accidentul a fost cauzat de erori de manipulare, in urma carora au avut loc doua explozii, care au aruncat in aer cladirea si au provocat ridicarea unei coloane de fum radioactiv. "Responsabilii erau pierduti, paralizati", isi aminteste un martor. Combustibilul nuclear a ars timp de zece zile, raspandind in aer milioane de radioelemente, echivalente cu intensitatea a cel putin 200 de bombe de tipul celei de la Hiroshima.

Ulterior, 600.000 de pompieri, militari si civili, deveniti "lichidatori", dar in timp victime, au acoperit reactorul cu un "sarcofag", care ar fi trebuit sa asigure securitatea mediului timp de 20-30 de ani. Acum insa, la 20 de ani de la catastrofa, sarcofagul este fisurat. O permanenta amenintare pentru securitatea si viata europenilor. Sarcofagul corodat si fisurat ameninta sa se prabuseasca, fiind necesara construirea unei structuri ermetice, al carei cost ar depasi insa un miliard de dolari, conform estimarilor Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD).

AMINTIRI. "Oamenii de sacrificiu" ai sovieticilor au ramas doar imagini in arhiva televiziunilor

VICTIMELE. La vremea respectiva se estima ca numarul victimelor se va ridica la zeci de mii de persoane. Surpriza insa. Rapoartele oficiale infirma estimarile de atunci. Si asta in functie de cine se afla in spatele lor.

Ultimul bilant ONU, publicat in septembrie 2005, indica un numar relativ mic de victime, estimand la 4.000 decesele provocate direct in Ucraina, Belarus si Rusia. Greenpeace vorbeste insa despre o campanie de dezinformare "insultatoare pentru victime" si de "complicitate cu lobby-ul nuclear". Conform unui studiu britanic, publicat la 11 aprilie la Kiev, numarul deceselor care au legatura cu catastrofa de la Cernobil se ridica la 30.000-60.000.

Un studiu al Institutului psihiatric Serbski din Moscova, efectuat pe un esantion de peste 2.000 de "lichidatori", a demonstrat ca doua treimi dintre acestia sufera de probleme psihice. "Dat fiind faptul ca erau tineri atunci, inca nu au aparut toate efectele negative", avertizeaza insa coordonatorul studiului, Galina Rumianteva.

REALITATE. La 30 de kilometri de Cernobil, nimic nu a ramas necontaminat. Inclusiv hrana oamenilor

DEZASTRU SOCIAL SI ECONOMIC. La doua decenii dupa producerea catastrofei, regiunile afectate raman devastate din punct de vedere social si economic. In total, au fost evacuate din zona 350.000 de persoane, culturile pe 784.320 de hectare de terenuri agricole au fost interzise, iar pe alte 700.000 de hectare a fost interzisa plantarea de paduri. ONU estimeaza costurile catastrofei la "sute de miliarde de dolari".

Cancere de tiroida, afectiuni neurologice si respiratorii au devenit suferinte obisnuite ale locuitorilor din zonele contaminate din Cernobil si Ucraina, Rusia si Belarus. In prezent, medicii constata o crestere alarmanta a numarului de cazuri de cancer la san, cataracte si depresii. In cursul ultimilor sase ani, rata mortalitatii printre cei care sufera de boli cardiovasculare, respiratorii, digestive sau ale sistemului endocrin s-a dublat. Si situatia, spun specialistii, se va agrava.

PRIPIAT, ORASUL MORT. Pripiat, orasul evacuat la o zi dupa catastrofa, ramane si astazi puternic pazit, inconjurat de grilaje de fier si de sarma ghimpata. Orasul in care domnesc linistea si moartea.

Impozantul hotel, Casa de Cultura si sediul partidului comunist strajuiesc inca piata centrala. Au ramas im-podobite cu lozinci si steme cu secera si ciocanul. Erau toate pregatite pentru a preamari puterea sovietica in ziua de 1 Mai. Totul a incremenit, asteptand parca o sarbatoare care nu va mai veni niciodata.

Astazi sunt doar semnele unei puteri bolnave, o putere care in inconstienta ei a distrus zeci de mii de vieti. Blocurile din Pripiat par ca isi asteapta si azi proprietarii. Ferestre deschise, altele inchise, jaluzele care lasa lumina sa patrunda in case. O privire aruncata inauntru insa te face sa simti un fior de groaza. Mobilierul a ramas in case. Doar praful il acopera intr-un strat gros. Pe jos, de parca stapanii ar fi plecat in graba in concediu, au ramas aruncate papusi, pantofi, imbracaminte. Proprietarii, cati au mai ramas in viata, nu revin insa decat o data pe an - in noaptea de Inviere, pentru a asista la slujba si pentru ca in ziua de Pasti sa se reculeaga in cimitirul unde se ohihnesc cei disparuti.

REZERVATIE NATURALA. Nu lipsesc decat automobilele 4x4 de safari si magazinele de suveniruri. Cu lupii, lincsii si vulturii care stapanesc locul, "zona de excludere" de la Cernobil (locul puternic contaminat unde oamenii nu au voie sa puna piciorul) a devenit involuntar, in 20 de ani, o incredibila rezervatie naturala.

Cu un nivel de radioactivitate periculos dupa explozia centralei nucleare de la Cernobil, zona de 4.000 de kilometri patrati a fost evacuata si inchisa, transformandu-se in rezervatie unde natura si-a reintrat in drepturi. Intr-o singura zi, un vizitator norocos poate descoperi elani, vulpi, castori, mistreti sau specii de pasari pe cale de disparitie. In realitate, mediul a trecut prin mai multe faze de adaptare dupa catastrofa.

Situatia in zona se prezinta suficient de bine pentru a incuraja autoritatile sa invite turisti. Unii dintre angajatii din zona si experti spera chiar ca in zona sa fie creata o rezervatie naturala protejata, in timp ce ghizii se amuza de interesul morbid manifestat de turisti pentru Pripiat, un oras de 45.000 de locuitori abandonat dupa catastrofa si invadat acum de vegetatie.

GENERATIA VIITOARE. Copiii Cernobilului nu stiu ce este aceea copilarie. Vizita la doctor este pentru ei rutina

SEMNELE CATASTROFEI. Dupa 20 de ani insa, multe semne reamintesc catastrofa - punctele de control care interzic accesul in zonele cel mai grav contaminate sau cimitirul de autobuze, camioane de pompieri si elicoptere care au fost folosite pentru evacuarea populatiei si stingerea reactorului, dar si avertismentele emise de contoare la fiecare crestere a nivelului de radioactivitate. Alaturi de acestea, chiar daca mai putin vizibile, se afla ridicaturile de pamant sub care au fost ingropate case, masini sau animale domestice.

INCONSTIENTA
"La 1 mai 1986, defilarea la Kiev a avut loc ca de obicei. Liderii comunisti au salutat in discursurile lor viitorul luminos al tarii. Nici un cuvant despre accidentul care se produsese cu cinci zile in urma sau despre radiatiile care poluau deja atmosfera si apele Nistrului, care alimenteaza cu apa potabila Kievul" - martor ocular

BORS BUN, DE CERNOBIL

Legume de tot felul, ciuperci, puternic radioactive, lapte si carne improprii consumului. Contaminarea solului in fosta URSS dupa catastrofa de la Cernobil a reprezentat o catastrofa pentru agricultura. In regiunea Gordeeva, micul sat cu acelasi nume, situat la 200 de kilometri de Cernobil, este puternic contaminat. Si cu toate acestea, aici traiesc oameni. Supusi zilnic efectelor radiatiilor. In anul care a urmat catastrofei, satenii s-au jucat dea imigrantii clandestin pentru a intra in zona pazita de militie. "Am revenit prin padure, sapte kilometri pe jos, in timp ce elicopterele patrulau pe deasupra noastra", isi aminteste Maria Sevcenko, 65 de ani. La inceput, autoritatile ii trimiteau inapoi, in zona mai sigura, dar ei reveneau. Autoritatile au fost cele care au avut nervii mai slabi si au renuntat. Maria cultiva impreuna cu sotul ei o palma de pamant. "Mancam tot. Nu ne e teama de radioactivitate, nu am masurat-o niciodata", spune ea. Mihai Parhomenko nu este un taran ca toti ceilalti. El traieste si cultiva cartofi in cea mai radioactiva zona din lume, Cernobil. Dupa explozia centralei, zeci de sate au fost abandonate, iar cele mai contaminate au fost distruse cu buldozerele. Unii dintre tarani insa nu au acceptat niciodata exodul lor fortat. Peste 2.000 dintre ei au revenit la casele lor, situate la 30 de kilometri de centrala, intr-un teritoriu puternic contaminat, in 1987. De atunci unii au murit. Pe unii dintre ei insa, in special persoanele in varsta, nimic nu-i determina sa plece. Au mai ramas doar 350 din cei 2.000. Toti cultiva legume si fructe, cresc pasari, vaci si porci, cu care, evident se si hranesc. "Produsele noastre au fost verificate de 100 de ori. Sunt normale", sustine Maria Urupova, o femeie de 71 de ani. "Ramaneti la noi la masa sa mancati un bors? Nu va fie teama!", invita jovial sotul ei.

Disputa energiei nucleare

Viitorul energiei nucleare continua sa fie subiect de dezbatere in Europa la 20 de ani dupa catastrofa de la Cernobil. Autoritatile din domeniul nuclear se declara mai increzatoare in siguranta centralelor atomice.

Cresterea pretului petrolului si eforturile de protejare a mediului par a inclina balanta in favoarea energiei nucleare in multe tari europene. In schimb, neincrederea in energia atomica ramane la un nivel ridicat in Rusia si Austria.

"Spectrul unui accident nuclear de tipul celui de la Cernobil este o tema inca prezenta, dar limitata, in Germania, datorita legii care prevede renuntarea progresiva la energia atomica", declara Alfred Koerblein, colaborator independent al Institutului pentru Mediu de la München. Compasiunea germanilor pentru victimele accidentului de la Cernobil ramane insa intacta, in Germania desfasurandu-se in continuare numeroase initiative private in beneficiul locuitorilor regiunii afectate. Miscarea de panica din Germania de dupa accidentul de la Cernobil si sentimentul de "frica, frica, frica" exprimat pe coperta saptamanalului Der Spiegel imediat dupa catastrofa sunt aproape uitate. Totusi, majoritatea germanilor inca isi mai declara aversiunea fata de energia nucleara, chiar daca sondajele indica o mai mare flexibilitate a opiniei publice pe acest subiect.

In Franta, unde 78% din energie este produsa in centrale nucleare, riscul producerii unui accident ramane o preocupare secundara pentru majoritatea cetatenilor, cei mai multi aproband-o. Un fenomen similar poate fi constatat si in Suedia, unde sprijinul pentru energia nucleara este cel mai puternic de dupa 1986.

In Belgia, ca si in Olanda, un studiu privind capacitatile energetice nationale ar putea avea drept rezultat revizuirea planurilor de inchidere a centralelor nucleare. In Marea Britanie este de asteptat ca premierul Tony Blair sa anunte, pana in vara acestui an, modernizarea centralelor nucleare vechi, pentru a spori independenta energetica a tarii, in pofida diviziunilor puternice din randul opiniei publice. Portugalia nu dispune in momentul de fata de nici o centrala nucleara.