x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Costel Băloiu

0
Autor: Loreta Popa 22 Mai 2008 - 00:00
Costel Băloiu


Copiii se deosebesc de oamenii mari prin faptul că iau totul în serios. În candoarea lui, copilul vrea să facă lucru­rile la fel ca oamenii mari.


Copiii se deosebesc de oamenii mari prin faptul că iau totul în serios. În candoarea lui, copilul vrea să facă lucru­rile la fel ca oamenii mari.

Spontani, emoţionanţi şi întotdeauna de o naturaleţe uluitoare, care îţi taie respiraţia de multe ori, copiii au realizat roluri memorabile pe marele şi micul ecran. Serialul de televiziune “Pistruiatul”, realizat de Francisc Munteanu, după un scenariu propriu, spunea povestea unui băiat care trece prin evenimentele de la 23 august. Costel Băloiu, sau Bilă, cum i se spunea, pentru că avea o memorie fantastică, a dat astfel viaţă acestui personaj jucîndu-şi cu uşurinţă rolul. Spontan, cu o mutriţă de vulpiţă şmecheră, debordînd de inteligenţă, micul interpret avea să cucerească o ţară întreagă cu pistruii lui desenaţi, părul vopsit şi imaginaţia fără limite. Personajul exista dinaintea filmului, fiind eroul unor benzi desenate din revista “Cutezătorii”.

Destin. Costel Băloiu povesteşte: “Eram un mare iubitor de filme wes­tern. Îl admiram pe Clint Eastwood şi nu pierdeam nici un film de-al lui. Într-o zi nu am găsit bilete la filmul care-l avea pe actorul meu favorit în rolul principal. În acea perioadă, pentru că erau mai multe cinematografe, era moda ca filmul să ruleze la trei sau patru în acelaşi timp. Aşa că, împreună cu trei prieteni, am cumpărat Informaţia, în spe­ranţa că, în cele din urmă, vom găsi bilete la alt ci­ne­matograf. Aşa am văzut anunţul de la Româ­niaFilm: «Centrala Română de film, în colaborare cu Televiziunea Română, caută băieţi cu vîrste cuprinse între 11 şi 13 ani pentru realizarea primului serial color de televiziune». Ne-am dus şi noi la preselecţie. Cu toate că rolul era ca şi dat unui alt băiat, o vedetă de televiziune a vremii, am avut noroc”. A fost fotografiat, i s-a dat şi ecuson, dar nu a povestit nimic nimănui. Peste cîteva săptămîni, directoarea şcolii l-a chemat. S-a dus oarecum înfricoşat, nu de alta, dar avea ceva pe conştiinţă, cîteva năzdrăvănii. Dar surpriza i-a fost mare pentru că secretara de platou venise să-l învoiască de la ore, ca să dea o probă! “Francisc Munteanu, regizorul, a cerut, în timpul probelor, să dăm o replică după cum ne tăia capul, ceva care să nu fie cuprins în scenariu, iar eu am fost mai inspirat. Francisc Munteanu a strigat: «Gata, ăsta e Pistruiatul!».”

La filmåri. L-au vopsit roşcat, i-au desenat pistrui. Vreme de peste nouă luni, cît au durat filmările, şcoala şi familia lui Băloiu s-au mutat în platou. Conceput iniţial ca serial de televiziune, cu 10 episoade a cîte 30 de minute, apoi transformat în lungmetraj, “Pistruiatul” a fost filmat în mare parte la Cluj şi Oradea. Mama şi fratele de numai 5 ani al lui Costel l-au însoţit pretutindeni. “Filmările au durat destul de mult, cam nouă luni, pe la Cluj şi Oradea, iar eu locuiam în Bucureşti. Era foarte mult de muncă, mîncam pe apucate şi ne odihneam la fel. Îmi amintesc că mergeam cu autobuzul şi cîteva persoane în vîrstă m-au dat jos indignate: «Poftim, domnule, aşa mic şi vopsit!». Am făcut şcoala prin corespondenţă. Să fiu sincer, cei din echipa de filmare îmi făceau temele! Din ce am văzut eu, un film nu poţi să-l faci fără suflet şi dacă există oameni care au plăcerea asta, au vocaţia asta, şi nu mă refer la actori, ei o au, vorbesc de muncitori, chiar şi ei trebuie să aibă ceva pentru meseria pe care o practică, altfel nu e nimic. Obositor era ritmul, de dimineaţă pînă seara. Era plan, 30 de filme pe an, era obligatoriu ca în orice întreprindere. Dacă nu aveai oameni competenţi, care să te ajute să meargă treaba bine, să fie totul perfect, de la recuzită, costume, maşinişti, electricieni, nu puteai să faci nimic.

Francisc Munteanu a ştiut să speculeze întotdeauna cea mai mică urmă de talent a unui om şi îmi pare rău că lumea l-a cam uitat. Eu sînt convins că dacă Francisc Munteanu nu ar fi murit, destinul meu era altul. Ţinea foarte mult la mine. Îmi spunea Bilă. Pentru că reţineam repede. Dacă citeam o filă A4 o dată sau de două ori memoram tot. Stabileam ce filmăm pentru a doua zi. Îmi dădea scenariul şi îmi spunea: «Mîine aveţi secvenţa cutare. Citeşte, dacă ţi se par cuvinte greoaie, pe care nu le poţi exprima, scrie cu creionul deasupra şi eu văd»… Îmi lăsa oportunitatea de a fi spontan”.

Despre actori şi echipă. “Nu mi-a fost greu să joc alături de acei actori minunaţi. Era un sentiment de respect exact ca şi cum eu, ca o persoană normală, aş da mîna cu preşedintele unei ţări. Doar în faţa lui Gyorgy Kovacs, comisar în «Pistruiatul», aveam un trac nejustificat. Avea un calm şi cînd punea mîna aşa sub barbă, mă termina. Era un gentleman, era distins. Cu Sergiu, în naivitatea mea de copil, eram prieten. Cu el era altceva. Am o poză cu el de care eram mîndru. Filmul nu ieşise încă şi eu o purtam după mine şi o arătam tuturor. Eram tare mîndru de ea. Cînd mi se spunea: «Nu te cred», băgam mîna în buzunar, o arătam şi colegii mei erau terminaţi… Eram o echipă. Se lua masa, nu exista un staff al actorilor, regizorul, muncitorii. Era o masă unde toată lumea venea la o oră fixă şi mînca. Fără fiţe.”

Replici. “Impactul cel mai mare l-a avut scena cu neamţul cu «Was ist das sicriu», cînd duceam armele. Răspunsul meu şmecheresc a fost lucrat mult. Regizorul mi-a explicat: «Pe tine te-a enervat vreodată cineva?». Aveam eu o profesoară de istorie care chiar mă enerva. «I-ai dat vreo replică din suflet, dar să fie cu dus şi întors?» Am făcut repetiţii, dar nu mergea. «Mai accentuează.» Pînă la urmă a ieşit şi ca dovadă mulţi nu-şi aduc aminte 75% din replicile din film, dar pe asta cu «Mă-ta» nu a uitat-o nimeni. Dacă Francisc Munteanu nu ar fi murit ştiţi cum voia să facă el continuarea? După 20 de ani… Comunismul la putere. Sergiu era directorul unei mari întreprinderi, iar eu muncitor acolo. Eu nu aveam habar că el este director acolo. Ca idee era superb. Eu în locul lui Nicolaescu luam ideea”...

Båtåile. “Toate secvenţele cu bătaie au fost reale. Ţin minte că urma să iau două palme după o discuţie la Comisariat, iar comisarul a dat şi el mai cu milă. S-a văzut imediat, iar Francisc a spus: «Dă în el aşa cum trebuie să dai. El este unul care îţi vorbeşte ironic şi tu eşti un comisar de poliţie. Cu mine nu te joci, că voi luaţi bani pentru asta. Vreau filmul să-mi iasă bine». Mi-a dat de nu pot să vă spun… Am avut şi pauze de plîns: «Stop. Bilă, dă-i drumul şi termină de plîns».

Am avut un contract în valoare de 85.000 lei şi, pentru că am tras puţine duble, am mai primit 15.000 lei pentru economia făcută. Am mai jucat în «Roşcovanul», «Nemuritorii», «Noi, cei din linia întîi» şi am mai avut un rol mic într-un film rea­-

lizat pentru Germania, dar care nu a rulat în România.”

Italia. “Într-o zi, am avut nişte clienţi, ita­lieni. Îşi pierduseră actele şi nu mai aveau nici Bani. I-am luat acasă la mine, i-am plimbat, am avut grijă de ei pînă au rezolvat problema. Mi-au lăsat numărul de telefon, în caz că ajung în Italia. În scurt timp s-a ivit ocazia. I-am sunat pe italieni, au venit şi m-au plimbat ei, de data asta. În ultima seară ne-am culcat tîrziu. A doua zi, cînd m-am trezit, pe la prînz, avionul meu decolase deja... Aveau o grădină mare, iar sîmbăta şi duminica o priveam şi îmi venea să plîng. Pe cuvînt dacă exagerez cu ceva. După opt luni, muream de dor. Am plecat singur la Ambasada României, iar în momentul în care m-am dat jos din taxi şi am văzut drapelul României, vă dau cuvîntul meu de onoare că mi se zbîrlise pielea aşa pe mine şi am apăsat pe buton. M-au condus la consulul României din acea perioadă. Acesta cînd m-a văzut mi-a zis: «Hei, Pistruiatule, s-a terminat vacanţa. Vrei acasă înapoi, dar să ştii că e o mare problemă, am 700 de cereri de reîntoarcere în ţară. Trebuie să aştepţi, lasă-mi adresa unde stai, un telefon şi te anunţăm noi». Am plecat, prietenii mei s-au supărat că am făcut pasul acesta fără să le spun. M-am întors. M-a aşteptat Securitatea la aeroport. Acolo am dat prima compunere. În viaţa mea nu am scris atît.”

La vremea lui, “Pistruiatul” a fost un succes. Era serialul care scotea, pentru cîteva minute, românii din cenuşiul rutinei zilnice, iar eroul serialului şi-a lăsat amprenta în sufletele românilor de pretutindeni…

 

CV

S-a născut la 17 mai 1959, în Bucureşti. Mama lui era ingineră, tatăl – maistru la maşini unelte. Are un frate mai mic decît el cu cinci ani. Pă­rinţii au divorţat cînd el avea 9 ani. Nu împlinise 13 ani cînd a început să joace în “Pistruiatul”. În 1976 Francisc Munteanu îl distribuie în rolul principal din filmul “Roşcovanul”. În filmul “Me­lodii, melodii” al aceluiaşi regizor, Costel Băloiu a jucat, alături de Cornel Constantiniu, Margareta Pâslaru şi Jean Constantin. Sergiu Nicolaescu i-a dat roluri secundare în “Nemuritorii” (1974) şi “Noi, cei din linia întîi” (1985). A fost căsăto­rit de trei ori şi are un băiat, Robert, stabilit în Ca­nada. După Revoluţie, a fost şofer de taxi, a lucrat pe tir. Acum lucrează în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului unde este foarte mulţumit.

Citeşte mai multe despre:   ediţie specială,   munteanu,   francisc munteanu,   francisc

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Dr. Elena Ciupercă: În 60% din cazuri, medicamentele antisecretorii sunt folosite nejustificat

Dr. Elena Ciupercă: În 60% din cazuri, medicamentele antisecretorii sunt folosite nejustificat
Galerie Foto Medicamentele de tipul Omez/Omeran/Controloc sunt foarte populare, iar mulți oameni le consideră un fel de panaceu pentru orice fel de problemă a stomacului. Fie că sunt prescrise de medic, recomandate de farmacist...

Cu masca pe față, călcând pe Dealul Mitropoliei. „Am ajuns să-mi fie frică că mă îmbolnăvesc sfinții?”

Cu masca pe față, călcând pe Dealul Mitropoliei. „Am ajuns să-mi fie frică că mă îmbolnăvesc sfinții?”
Galerie Foto La Sfântul Dimitrie s-a mers ca la secţia de votare. Cu buletinul la vedere şi recitând CNP-ul. Jandarmii au fost mulţumiti: nu au existat fraude. Dar au existat bătrâni triști: erau sub...

Fractura de claviculă nu se repară cu ghips

Fractura de claviculă nu se repară cu ghips
Fost preşedinte al României, profesorul doctor Emil Constantinescu a căzut în casă pe o podea spălată şi udă. S-a ales cu un traumatism nu de mare violenţă, dar totuşi i s-au fracturat glezna şi clavicula,...

Afacerile „greilor” sistemului. Coldea și-a deschis firmă de consultanță. Foștii săi adjuncți fac profituri pe piața privată

Afacerile „greilor” sistemului. Coldea și-a deschis firmă de consultanță. Foștii săi adjuncți fac profituri pe piața privată
Galerie Foto Celebrul general Florian Coldea, fostul șef militar al Serviciului Român de Informații, de numele căruia sunt legate, printre altele, protocoalele încheiate de serviciul secret și instituțiile din justiție și pr...

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări
Galerie Foto Într-un document oficial emis, în data de 13 octombrie, de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, se arată că succesul luptei polițiștilor de penitenciare în lupta cu pandemia generată de virusul SARS-CoV-2 rep...

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară
Galerie Foto Dr. Tarek Nazer, chirurg ortoped, este președintele Asociației Europene de Artroscopie și Chirurgie Minim Invazivă. Trăiește în România de 30 de ani. Avea 5 ani când familia lui s-a mutat din Siria la...

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază (SPP) a achiziționat două softuri informatice pentru testarea viitorilor agenți care urmează să păzească demnitarii în tehnici de condus a autovehiculelor instituției, dar și...

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”
Galerie Foto Cu sânge de bănățean curgând prin vene, Erwin Lucian Bureriu le-a făcut pe toate: profesor, jurnalist și secretar de redacție, biliotecar, proprietar de librărie, muzician, grafician, dar mai ales poet și...

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală
Există o polemică între reumatologi şi ortopezi, legat de când este bine să se implanteze o proteză în articulaţia suferindă: de la primele simptome, cum zic chirurgii ortopezi, sau mai târziu, după...

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!
Galerie Foto Diferențe majore între numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, pentru toate subcategoriile de alegeri care însumează alegerile pentru autoritățile publice locale și numărul...

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc
Galerie Foto Nici nu s-a uscat bine tușul pe buletinele de vot de la alegerile locale care au avut loc în 27 septembrie, că proaspătul liberal, fost PSD-ist, Mihai Chirica, de la Iași, reales primar, a și atribuit un contact de...

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor
Galerie Foto Fata cea mare a lui Traian Băsescu și-a cooptat, cu o lună înainte de alegerile locale, soțul în cadrul companiei de consultanță pe care o deține. Odată cu intrarea lui Radu Petru Pricop în această...

Manciu de la “Comunicarea Strategică”, “uns” consilier de stat la Cancelaria lui Orban, cu încălcarea legii

Manciu de la “Comunicarea Strategică”, “uns” consilier de stat la Cancelaria lui Orban, cu încălcarea legii
Galerie Foto Numit, prin semnătura lui Ludovic Orban și a Secretarului General al Guvernului Antonel Tănase, în funcția de consilier de stat, Eduard Andi Manciu, cel care conduce celebrul Grup de Comunicare Strategică, nu...

Conjunctivita nu doare, ci provoacă jenă şi mâncărimi

Conjunctivita nu doare, ci provoacă jenă şi mâncărimi
De multe ori observăm că unii oameni se plâng de ochi, aceştia par chinuiţi, se înroşesc, lăcrimează, au mâncărimi. Multă lume crede că se pricepe și îndeamnă cu sfaturi greşite pe cel cu ochii în...

Sistem de supraveghere video de 100.000 de euro, la sediul central al Ministerului Finanțelor

Sistem de supraveghere video de 100.000 de euro, la sediul central al Ministerului Finanțelor
Instituția condusă de Florin Cîțu a investit prețul unui apartament în București pentru achiziționarea unui sistem nou-nouț de supraveghere video, pe care urmează să-l monteze la sediul din Capitală al Centru...
Serviciul de email marketing furnizat de