Crimă în bucătăria lui Ptolemeu

Până şi "temutei" Agatha Christie i-ar fi plăcut să scrie o carte cu o intrigă atât de interesantă cum este... "Crimă în bucătăria lui Ptolemeu".

Deşi localizată tot în Egipt, spre deosebire de romanul Agathei Christie, acţiunea cărţii scriitorului grec Iannis Lemonis se petrece nu într-un prezent relativ, ci departe în trecut, acum 2.300 de ani, în timpul dinastiei Ptolemeilor. Intriga are însă un aer cât se poate de modern, cu toate că personajele se îmbracă, vorbesc şi mănâncă exact ca acum două milenii şi jumătate.

Până şi reţetele despre care pomeneşte autorul - şi pe care ni le dezvăluie adeseori cu deliciile unui gurmand pe care şi pomenirea savorilor unui fel de mâncare sau a unei licori îl aduce la extaz - sunt tot ale acelor timpuri. Scriitorul mărturiseşte că s-a documentat vreme de patru ani, atât în Grecia, cât şi în Egipt, răscolind bibliotecile şi muzeele, pentru a reconstitui cât mai fidel timpurile despre care avea să scrie. Pentru a fi sigur de valabilitatea reţetelor ce urmau să intre în carte, prozatorul a "probat" mâncărurile, mai întâi pe "gura şi stomacul" prietenilor, apoi în mijlocul unei competiţii culinare dedicate profesioniştilor şi amatorilor pasionaţi.

Coincidenţă sau nu - asta vor decide, cândva, cititorii români ai cărţii -, această competiţie a avut loc la Bucureşti. Este vorba despre recenta ediţie a Campionatului de Gătit în Aer Liber, unde Iannis a fost însoţit în temerara sa acţiune gastronomică de Nela Tianu Adamopoulu, cea care va traduce romanul pentru publicul român. Să mai rămânem puţin în zona culinară şi să vorbim despre bucatele gătite de cei doi în competiţia din Capitală: prima reţetă cunoscută de muştar, din istorie, preparată din boabe de muştar, stafide din struguri albi, oţet; creveţi la grătar în frunze de smochin, pastă de usturoi cu praz, caracatiţă la grătar.

Ineditul reţetelor, patosul cu care le-au gătit, ca şi aura de mister (de, vorbim despre autorul unei cărţi poliţiste totuşi!) care l-a înconjurat pe grec au adus echipei Marele Premiu Cupa "Radu Anton Roman", precum şi alte câteva medalii de aur, semn că, în bucătărie, tot ce vine din vechime are nobleţe!
Acum, că v-am făcut curioşi, să încercăm să ridicăm puţin zăbranicul de pe povestea pe care ne-o promit autorul şi traducătoarea în limba română a cărţii, despre care Nela Tianu Adamopoulu ne-a mărturisit: "Romanul se adresează tuturor: de la copii până la pensionari. Are toate elementele de suspans ale unui bun roman poliţist, combinat cu un roman istoric şi ceva în plus. Toţi îl vor citi cu plăcere, iar gurmanzii îl vor adora"...

Povestea începe într-o dimineaţă de primăvară din anul 269 î.Hr., când Formion, un marinar din Atena, călătoreşte cu corabia sa comercială spre Rhodos. El transportă provizii pentru negustorul Maneas, dar şi pentru vărul său, Kallias, care este unul dintre cei mai vestiţi bucătari ai vremii. Kallias munceşte în casa sculptorului Chares, cel care în urmă cu câţiva ani construise statuia zeului Helios, vestitul Colos, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Una dintre scenele cărţii, de altfel, se petrece în Rhodos - supranumit "Parisul lumii antice", vestit pentru frumuseţea lui. În casa lui Chares îi vom cunoaşte, alături de Kallias - personajul principal şi, totodată, victima - pe Appolonius, vestitul poet, şi pe hetaira Gnathaina, celebra curtezană a Greciei antice. Cei trei compară arta gătitului cu poezia şi sculptura, ridicându-le pe aceeaşi treaptă.

Cât adevăr stă în asta vom vedea şi noi desfătându-ne cu paginile în care Kallias pregăteşte cu înfrigurare, un festin pe care Chares vrea să-l ofere arhonţilor Cetăţii Rhodos. În paranteză fie spus, unele dintre aceste feluri de mâncare am avut şi noi prilejul să le degustăm în timpul competiţiei de la Bucureşti; altele, precum bastonaşele din aluat de pâine sau mielul cu prune uscate aromate cu scorţişoară, le vom încerca, poate, după ce vom fi citit cartea. Şi tot atunci vom afla şi argumentele prin care Kallias a susţinut cum bucătarii au contribuit la dezvoltarea ideii de democraţie...

Pledoaria lui îi convinge pe arhonţi să-l declare cel mai bun bucătar din lume, însă, cum de faţă e şi ambasadorul faraonului Ptolemeu, totul avea să ducă la provocarea unui concurs de gătit la Alexandria, la care să fie invitaţi cei mai buni bucătari ai lumii... Parcă mustăceşte cineva: cam ca la Concursul de Gătit în Aer Liber de la Bucureşti, care va să zică? Mda, cam aşa...

Kallias călătoreşte spre Alexandria pe aceeaşi corabie a lui Formion, cea despre care se vorbeşte la începutul cărţii. În pântecele lui, vasul avea să transporte şi o preţioasă încărcătură: biblioteca lui Aristotel, care până atunci se aflase la Pireu. Un amănunt istoric de ţinut minte, mai ales că ştim că manuscrisele învăţatului grec aveau să piară câteva secole mai târziu, în incendiul Bibliotecii din Alexandria.

Agreată de Ptolemeu, competiţia gastronomică a fost organizată de ambasadorul Dimocharis (care, pentru o vreme, îl ia în slujba sa pe Kallias ca şef al bucătăriilor), iar de faţă au fost, între alţii, faimosul poet Theokritos, ambasadorul Alexandriei, Apollonios, ca şi Vilistiche, amanta faraonului. Ptolemeu se întâlnea adeseori cu ea şi luau cina sub măslini, ocazie cu care făceau, între altele, şi schimb de reţete. Aceasta îl roagă pe Kallias să gătească pe vasul regal, în timpul unei călătorii pe Nil. Şi... da, aici apare nuanţa agathachristieană a romanului, pentru că, şi la Iannis Lemonis, moartea vine pe Nil...!

Banchetul e o reuşită, bucatele sunt fantastice, cei mai de vază cetăţeni ai Alexandriei sunt în extaz! Bucătarul, artistul, e chemat la rampă pentru a se închina un pahar în onoarea lui. O mână îi întinde lui Kallias potirul otrăvit... Se va dovedi mai apoi că fusese o crimă din gelozie. Dar nu o crimă din amor! Ucigaşul era Theodoros, bucătarul lui Ptolemeu, care se temea că va pierde preţuirea stăpânului său şi poate chiar propria-i slujbă. Le va pierde, chiar şi aşa, odată descoperit, iar Kallias va fi proclamat post-mortem cel mai bun bucătar al lumii! Al acelei lumi! Azi, competiţiile sunt mai puţin mortale! Slavă Domnului!

Călătorie în Grecia antică
Romanul "Crimă în bucătăria lui Ptolemeu" este o lucrare originală construită pe patru niveluri în acelaşi timp. Mai întâi este vorba despre un roman istoric în care este prezentată viaţa cotidiană, în anul 269 î.Hr., în câteva dintre cele mai importante oraşe ale lumii elenistice. În al doilea rând, este vorba despre un roman poliţist, de vreme ce în cadrul acelei epoci un personaj al romanului încearcă şi, după multe peripeţii, reuşeşte să rezolve o crimă. În al treilea rând, este o carte în paginile căreia este prezentată o mare parte din literatura din Grecia antică referitoare la mâncare şi obiceiuri legate de aceasta. 

Personajul cel mai adesea hoinăreşte prin pieţele oraşelor pe care le vizitează şi plin de curiozitate observă produsele pe care le găseşte. Zahărul, orezul, piperul sunt câteva dintre produsele care au început să pătrundă pe pieţele greceşti de pe vremea lui Alexandru. De asemenea, eroul merge mereu la ospeţe, unde sunt descrise în amănunt mâncărurile, modul de servire, dar şi banchetul care urmează, cu vin, jocuri, concursuri de poezie şi dialoguri.

În timpul acestor dialoguri, autorul introduce numeroase fragmente din textele arhaice referitoare la mâncăruri, dar şi numeroase reţete. Unele dintre acestea sunt originale, aşa cum s-au păstrat până în zilele noastre în texte, iar altele sunt "vechi, tradiţionale", care au supravieţuit aproape în întregime până în zilele noastre, risipite prin diferite colţuri ale Greciei, ca şi în toată Mediterana. În al patrulea rând, este un ghid de călătorie al acelei epoci, de vreme ce personajul, în încercarea de a-l găsi pe criminal, călătoreşte în unele dintre cele mai mari şi mai vestite oraşe ale lumii antice. Cele mai multe dintre acestea sunt greceşti, cu excepţia Karchedoniei şi Pattalei din India.