Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CAZUL "CRISTINA" ● Portretul victimei, conturat de cea mai bună prietenă
Cea mai bună prietenă a Cristinei Radu, Raluca Dobre, a acceptat să stea de vorbă cu noi fără ezitare. E dezamăgită de mersul anchetei şi frustrată de faptul că, la cinci ani de la moartea prietenei ei, criminalul a rămas în libertate.
Cea mai bună prietenă a Cristinei Radu, Raluca Dobre, a acceptat să stea de vorbă cu noi fără ezitare. E dezamăgită de mersul anchetei şi frustrată de faptul că, la cinci ani de la moartea prietenei ei, criminalul a rămas în libertate.
CAZUL "CRISTINA" ● Portretul victimei, conturat de cea mai bună prietenă
Cea mai bună prietenă a Cristinei Radu, Raluca Dobre, a acceptat să stea de vorbă cu noi fără ezitare. E dezamăgită de mersul anchetei şi frustrată de faptul că, la cinci ani de la moartea prietenei ei, criminalul a rămas în libertate.
Pe parcursul celor trei ore în care am stat de vorbă, Raluca a repetat că nu vrea să dea vina pe nimeni. "Eu nu spun că Alexandru a făcut-o. Dar, dacă nu a făcut-o el, să se afle cine a fost. Nu vreau decât să se facă dreptate", a reiterat ea de câteva ori în timpul conversaţiei.
INTRANSIGENTÅ. Cristina nu ducea lipsă de prieteni. "Avea o personalitate foarte puternică. Nu puteai să-i impui nimic. Cum zicea ea, aşa se făcea. Era o prietenă extraordinară, dar foarte exigentă. Dacă cineva îi greşea, Cristina nu ştia, nu putea să ierte. O singură greşeală, mai ales dacă aceea era o minciună, te excludea automat din viaţa ei. Fără discuţii, fără comentarii. Nu accepta explicaţii şi nu dădea înapoi în deciziile pe care le lua", o descrie Raluca. Pe Alexandru Radu l-a cunoscut la începutul lui 2002. "Nu i-a plăcut de el la început. Mi-a spus că e urât. Eu l-am văzut prima oară din maşină, pe stradă. Eram cu Cristina şi mi l-a arătat. I-am spus că nu e un bărbat urât... Mai târziu a aflat că prietenul ei, cel cu care era atunci, ieşise cu altă fată. S-au despărţit, şi ea a acceptat să iasă cu Alexandru", spune Raluca.
CRIZE DE GELOZIE. La 1 mai 2002, Alexandru a venit în Eforie cu o altă fată, pe care a dus-o acasă la bunica lui. Cristina a aflat şi a făcut o criză de gelozie. Raluca povesteşte că a uimit-o atitudinea ei: "N-o văzusem niciodată aşa. V-am spus că nu suporta să fie minţită şi nici nu ierta. Ei bine, atunci când Alexandru a venit cu acea fată în Eforie, l-a urmărit cu maşina toată ziua. Apoi a luat cu ea pe un prieten, din ăsta mare, făcut, şi s-a dus acasă la bunica lui. Acolo i-a făcut scandal, i-a spus să o facă pe aia pachet şi să o trimită înapoi la Bucureşti. Cel mai mult a deranjat-o faptul că lumea ştia că ea şi Alexandru erau împreună, iar el o făcea de râs. Nu suporta asta. Ţinea mult la imaginea ei, mai ales că tatăl ei era viceprimar atunci. Ţinea la etichetă. Nu voia să vorbească lumea despre ea şi să-şi facă familia de râs... În fine, s-au certat. După asta n-au mai vorbit o perioadă. Dar, mai apoi, s-au împăcat. Asta a fost greu de crezut pentru mine. Că ea îl iertase. Crezuse o explicaţie de-a lui, că fata aia era însărcinată şi că el o adusese la Eforie s-o convingă să facă un avort. Nu mi-a venit să cred, dar nu puteam să mă bag. Era alegerea ei".
CONJUNCTURI. Cristina a aflat de la medicul mamei sale că aceasta suferea de cancer şi mai avea foarte puţin de trăit. "În momentul ăla ea a căzut psihic. A fost foarte apropiată de mama ei. Când a auzit că mai are şase luni de trăit, a clacat. S-a interiorizat, nu mai era atât de veselă. Şi după momentul ăsta, mama ei i-a spus că cea mai mare dorinţă a ei ar fi să o vadă măritată", povesteşte Raluca. "Peste dorinţa asta a mamei ei au venit şi visele pe care i le făcea Alexandru. V-am spus, Cristina nu era genul de fată care să creadă vrăjeli, dar pe el l-a crezut. Nu ştiu cum şi de ce. A ştiut să-i facă capul mare. Îmi povestea că făceau planuri să-şi facă un hotel la munte, să stea acolo iarna, primăvara şi toamna să stea la apartamentul lui din Bucureşti şi vara la mare, la vila din Eforie. Şi pe ea au încântat-o toate planurile astea", mai spune ea.
VESTEA CEA MARE. La sfârşitul lunii iunie 2002, în sâmbăta de 29, Cristina şi Alexandru s-au căsătorit. Raluca a aflat cu trei zile înainte, chiar din gura prietenei ei: "M-a sunat miercuri de dimineaţă şi mi-a zis – «Dau petrecere sâmbătă, vii?». Atunci eu i-am zis în glumă: «Ce e, te măriţi?». Şi ea a rămas blocată la telefon. M-a întrebat de unde ştiu... Înainte de nuntă am întrebat-o dacă e sigură că vrea să facă pasul ăsta. Mi-a zis că, dacă n-o să se înţeleagă cu el, o să divorţeze şi gata... Dar chiar îşi dorea o familie şi nu se gândea că
n-o să reuşească ce şi-a propus – o familie fericită. Îmi spunea că relaţia lor trebuie să meargă. A fost furată de val pentru că se simţea singură... Dar chiar a doua zi după nuntă m-a sunat şi mi-a zis că o să divorţeze... Se certaseră...".
PRIMA TRAGEDIE. La trei zile de la nuntă, mama Cristinei a murit. Raluca îşi aminteşte că la înmormântare lui Alexandru i s-a făcut rău şi aproape a leşinat: "Nu suporta să vadă... Şi de sânge îi era frică... A trebuit să-l stropim cu apă". După această tragedie, Cristina s-a prăbuşit şi mai rău: "A slăbit mult, s-a interiorizat şi a început să iasă din ce în ce mai rar cu noi (n.r. – prietenii ei). Începuse să fumeze mult şi să se certe cu Alexandru. Când era supărată pe el îmi spunea că el nu face nimic, că nu aduce nici un ban în casă, că ştie numai să cheltuiască. Se încuia în camera aia mică în care stăteau şi nu dădea drumul nimănui. Nici nu mai avea chef să-şi vadă prietenii şi nici nu voia să o vadă domnul Udrea (n.r. – tatăl ei) că fumează. Zi şi noapte, uşa aia stătea închisă şi încuiată, nu cum a zis Alexandru, că o lăsa întredeschisă că era cald...".
VÅNÅTAIA. Raluca povesteşte un episod controversat din viaţa Cristinei, care a pus-o pe gânduri: "Eram într-o zi la ea, la vilă, numai noi două în cameră. La un moment dat mi-a zis: «Hai să-ţi arăt ceva», şi şi-a dat pantalonii jos. Am văzut atunci o vânătaie mare pe pulpa piciorului. Atunci a intrat el şi s-a luat de ea, că de ce îmi arată vânătaia. I-am zis că, dacă el i-a făcut-o, eu personal mă duc la poliţie. Şi el mi-a zis atunci: «Stai, măi, Raluca, că uite ce mi-a făcut şi ea», şi şi-a ridicat tricoul. Avea nişte zgârieturi pe abdomen. Am întrebat-o pe Cristina, de faţă cu el, dacă a bătut-o, şi ea mi-a zis: «Nu, mă...». El a zis că se jucau... Cristina mi-a povestit că avea un mod mai... de a...", se opreşte ea jenată.
NOAPTEA CRIMEI. În noaptea de 11 spre 12 august, Raluca a primit un telefon de la Cristina. Era cu prietenul ei la Teatrul de Vară din Eforie, la un spectacol, şi nu putea auzi ce îi spunea prietena ei. "I-am zis să îmi trimită un mesaj. Mi-a trimis un SMS în care scria «Cât costă gramul de aur de 18 karate?». M-a uimit întrebarea... L-am întrebat pe prietenul meu şi i-am răspuns – «Între 500.000 şi 700.000». Târziu am aflat că, după ce m-a sunat pe mine şi n-am putut să vorbesc, a sunat-o pe Sorina, o prietenă de-a noastră, şi i-a spus că s-a certat cu Alexandru. Îmi închipui că voia să ştie cât era gramul de aur ca să vândă o brăţară pe care o avea de la el... La supărare... După spectacol i-am spus prietenului meu să mă ducă la vilă. N-a vrut, pentru că era târziu şi eram foarte răcită. Mi-a spus că pot să mă duc a doua zi. De dimineaţă, prietenii au sunat la părinţii mei şi le-au spus că Cristina nu mai e. Nu mai vedeam nimic în jur. Acolo am întrebat «Unde e animalul ăla? Ce i-a făcut?». M-am dus cu gândul instantaneu la vânătaia aia mare de pe piciorul ei. Şi n-am crezut că a murit. Am crezut că Alexandru i-a dat vreuna şi o fi pierdut sarcina...", îşi aminteşte Raluca. "Când am văzut-o, m-am îngrozit... Am văzut loviturile de la ochi şi am ştiut că a năucit-o. Că n-a apucat să reacţioneze. Ea nu era ca mine. Dacă primea o palmă, dădea zece înapoi. Nu îi era frică de nimic. S-ar fi bătut până la ultima suflare."
Coşmarul din instanţă
Când a fost citată ca martor la tribunal, Raluca nu s-a gândit nici un moment că va trece prin ce a trecut: "Avocaţii lui m-au întrebat la un moment dat de ce nu ştiam câţi bani avea Cristina în casă dacă eram aşa de bune prietene. Cum să ştiu asta? Eu n-o întrebam nici când mergeam la cumpărături câţi bani are la ea. Mi se părea penibil să fac asta. M-au întrebat şi dacă luam droguri... altă tâmpenie. Cristina era foarte reticentă la chestii din astea. Nu era o teribilistă. Fuma ţigări normale, ca toată lumea, dar fără să o vadă părinţii ei. Îi era ruşine de ei. Dar droguri, cel puţin în prezenţa mea, n-a luat niciodată. Şi am înţeles că la necropsie nu s-a găsit nici o urmă de aşa ceva. Le-am zis că şi pe mine pot să mă ducă la orice laborator, că-mi fac oricâte analize, să vadă dacă am pus vreodată gura pe droguri. Au mai zis că avea datorii... Dar Cristina nu era genul de persoană care să aibă duşmani sau datorii. Era prea mândră ca să facă datorii. Avea o anumită poziţie socială şi era înjositor să ceară cuiva bani...". Şi lumea a început să vorbească: "Au fost în stare să spună că eu şi Cristina eram lesbiene. Că luam droguri. Că ea voia să facă acolo în vilă un bordel. Minciuni sfruntate. Dar n-am cedat. Am mers la proces şi am spus numai adevărul şi numai ce ştiam, văzusem sau auzisem personal. Nu renunţ! Încă continuu să cred că într-o zi, prietena mea Cristina va primi acolo, sus, în spiritul universal, semnul că dreptatea există. Şi chiar dacă nu există, tot nu mă las. A fost prea frumos totul ca să merite a fi uitat! Cât timp nu o uit, ea mai trăieşte prin mine, pentru mine", conchide Raluca.
Nu rataţi!
Aflaţi luni cum se face o anchetă plecând de la "cea mai plauzibilă ipoteză"!
Citiţi şi:
- Criminal de ocazie
- Moartea a venit cu "ia-mă, nene!"
- Scheletele din inima pădurii
- A căzut victimă loteriei morţii
- Omor la indigo
Citește pe Antena3.ro
