Cultura Cucuteni cucereşte America

Lumea ştiinţifică şi publicul american trec în această perioadă printr-un adevărat "şoc cultural": pentru prima dată au ocazia să descopere, pe viu, o pagină aproape necunoscută a istoriei mondiale - culturile neolitice din ţara noastă şi din Peninsula Balcanică.

Acest "emisar" al preistoriei, ajuns în premieră pe meleagurile "Lumii Noi", a luat chipul expoziţiei "Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos", deschisă luna trecută la Institutul de studii ale lumii vechi, la Universitatea New York. Una dintre marile surprize pe care această expoziţie le oferă americanilor este contactul cu una dintre cele mai rafinate culturi preistorice europene şi poate chiar din lumea întreagă: Cultura Cucuteni, deja celebră datorită superbei sale ceramici pictate.

MAI VECHI DECĂT EGIPTUL ANTIC
Într-un atricol publicat la 1 decembrie 2009, chiar de ziua noastră naţională, cotidianul american The New York Times vorbeşte, pe larg, despre această pagină aproape necunoscută a preistoriei europene şi, de ce nu, chiar mondiale. "Înaintea gloriei care le-a revenit Greciei şi Romei, chiar şi înaintea primelor oraşe din Mesopotamia sau templelor de pe malul Nilului, pe Valea Dunării inferioare şi la poalele dealurilor balcanice locuia un popor avansat pentru vremea sa în domeniile artei, tehnologiei şi comerţului la distanţă.

Timp de 1.500 de ani, începând dinainte de anul 5000 î.H., ei se ocupau de agricultură şi construiau adevărate "oraşe", câteva cu nu mai puţin de 2.000 de edificii. Stăpâneau prelucrarea cuprului, noua tehnologie a epocii. Mormintele lor cuprindeau o mare diversitate de podoabe de păr şi coliere descoperite într-un cimitir, care conţine cel mai timpuriu ansamblu de obiecte din din aur găsite pe tot cuprinsul lumii".

În vitrinele acestei expoziţii unice sunt adăpostite peste 250 de artefacte, aduse acolo din muzee din România, Bulgaria şi R. Moldova şi prezentate pentru prima dată în Statele Unite. Deschisă la 10 noiembrie 2009, expoziţia va rămâne la dispoziţia publicului american până la 25 aprilie 2010.

Unul dintre organizatorii acestui excepţional eveniment cultural internaţional, arheologul Dragomir Popovici, şeful Secţiei Arheologie de la Muzeul Naţional de Istorie al României, ne-a relatat că expoziţia din America se concentrează asupra unora dintre cele mai celebre culturi preistorice din Balcani, culturi care, în marea lor majoritate, îşi au centrul de greutate pe teritoriul ţarii noastre. Este vorba despre culturile neolitice Cucuteni, Boian şi Gumelniţa. Dar nu numai.

Motiv pentru care dintre cele 250 de artifacte preistorice expuse la New York, 186 provin din patrimoniul arheologic autohton. Printre aceste simboluri două sunt de o valoare artistică excepţională. Este vorba despre doi "Gânditori" care sunt prezentaţi pentru prima dată împreună în cadrul uneia şi aceleiaşi expoziţii: celebrul "Gânditor de la Hamangia" şi fratele său, mai puţin cunoscut, "Gânditorul de la Târpeşti", modelat de creatorii Culturii Cucuteni.

UN LOC AVANSAT DIN PUNCT DE VEDERE TEHNOLOGIC
Spre deosebire de lumea ştiinţifică europeană, care are încă mari rezerve în acceptarea importanţei ştiinţifice, dar şi istorice a tuturor acestor culturi străvechi, savanţii americani nu au nici un fel de problemă să recunoască poziţia lor unică în istoria civilizaţiei.

Dr Anthony, profesor de antropologie la Hartwick College din Oneonta, New York, şi autor al volumului "The Horse, the Wheel, and Language: How Bronze-Age Riders from the Eurasian Steppes Shaped the Modern World" este şi curatorul invitat al acestei expoziţii. În acest context, savantul american a declarat: "La apogeu, în jurul anului 4500 î.H., Vechea Europă era unul dintre locurile cele mai rafinate şi avansate din punct de vedere tehnologic din lume şi prezenta multe din semnele politice, tehnologice şi ideologice ale civilizaţiei".

Iar la vizionarea care a avut loc înaintea deschiderii oficiale a expoziţiei, directorul institutului, Roger S. Bagnall, a mărturisit că până acum "foarte mulţi arheologi nu auziseră de aceste culturi ale Vechii Europe". Admirând ceramicele viu colorate, dr Bagnall, care este un cunoscut specialist în arheologia egipteană, a remarcat că "la vremea aceea, cu siguranţă că egiptenii nu făceau astfel de obiecte de olărie".

AVEAU STATUTUL DE CIVILIZAŢII
Noile cercetări, spun arheologii şi istoricii, au lărgit aria de înţelegere a acestor culturi mult timp ignorate, care pare a se fi apropiat de pragul statutului de "civilizaţie". Scrisul nu fusese încă inventat, astfel că nimeni nu ştie cum îşi spuneau aceşti oameni. Pentru unii savanţi, populaţia din această regiune a lumii face parte, simplu, din Vechea Europă. Şi, până acum, am fost obişnuiţi să credem că oamenii preistorici erau doar nişte indivizi înapoiaţi, care trăiau de pe o zi pe alta. Descoperirile arheologice infirmă însă categoric această viziune simplistă.

Catalogul expoziţiei, publicat de Princeton University Press, este şi primul compendiu în engleză al cercetărilor referitoare la descoperirile Vechii Europe. Cartea, publicată de dr Anthony împreună cu directorul asociat al Institutului pentru expoziţii, Jennifer Y. Chi, include eseuri ale unor experţi din Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA precum şi din ţările unde au existat cândva aceste culturi.

Dr Chi spune că expoziţia reflectă interesul institutului pentru studierea relaţiilor dintre culturile bine cunoscute şi cele până acum subapreciate. Iar cotidianul New York Times menţionează că "Deşi săpăturile din ultimul secol au scos la iveală urme ale aşezărilor străvechi şi figurine de zeităţi, abia în 1972, când arheologii locali au descoperit un vast cimitir din mileniul cinci înainte de Hristos la Varna, în Bulgaria, au început să bănuiască că nu era vorba de oameni săraci care trăiau în societăţi egalitare nestructurate.

Chiar şi atunci, închişi în spatele Cortinei de fier care a marcat izolarea din timpul războiului rece, bulgarii şi românii nu şi-au putut prezenta Occidentului cunoştiinţele". Acel tezaur, despre care se vorbeşte aici, aparţine Culturii Gumelniţa care, în urmă cu mii de ani, era un adevărat "imperiu" care se întindea din Muntenia şi Dobrogea peste Bulgaria, ajungând până în Grecia pe malul Mării Egee. Cultură pe care bulgarii o denumesc, în ceea ce priveşte aspectele existente pe teritoriul ţării lor, "Karanovo".




O civilizaţie aproape unitară care prefigurează o altă istorie mai puţin cunoscută. Este istoria pusă în mişcare de "agricultorii pionieri din Grecia şi Macedonia, care după 6200 î.H. au emigrat spre nord, în Vechea Europă, aducând grâu, vite şi oi domesticite. Au constituit colonii de-a lungul litoralului Mării Negre şi în luncile râurilor, şi în zonele de deal, iar acestea au evoluat, devenind culturi conexe, dar cumva distincte, după cum constată arheologii.

Aşezările au păstrat legătura strânsă, prin reţelele de comerţ cu cupru şi aur şi cu modele de ceramică".

CUCUTENIENII, NIŞTE ORĂŞENI PREISTORICI
Câteva localităţi ale populaţiei Cucuteni, o cultură ulterioară şi robustă din nordul Vechii Europe, s-au extins la peste 800 de acri, suprafaţă considerată de arheologi a fi mai mare decât a oricărei alte aşezări umane cunoscute din vremea respectivă. Erau nişte aşezări care adeseori sunt numite "protourbane", dar care nu au scos încă la iveală dovezi clare ale unor "edificii politice": palate ale unor conducători locali, temple ori alte clădiri civice mari. Arheologii au conchis că se pare că ritualurile religioase erau practicate în locuinţele unde s-au găsit artefactele de cult.

"Olăria gospodărească divers decorată, stilurile complexe sugerează practica ritualurilor elaborate ale cinelor la domiciliu. Bolurile uriaşe erau tipice pentru «socializarea prezentării hranei» din această cultură", spune dr Chi.

La început, absenţa arhitecturii elitei i-a determinat pe specialişti să presupună că Vechea Europă avea o structură ierarhizată restrânsă sau că aceasta lipsea. Pe parcursul a două decenii după 1972, arheologii au descoperit însă o necropolă compusă din 310 morminte, datate în jurul anului 4500 î.H. Dr Anthony spune că acestea constituie "cea mai importantă dovadă a existenţei unor ranguri sociale şi politice superioare departajate clar". Iar aceste semne provin din Cultura Gumelniţa-Karanovo.

Vladimir Slavcev, curator la Muzeul regional de istorie din Varna, spune că "bogăţia şi diversitatea darurilor mortuare de la Varna a fost o surpriză" chiar şi pentru arheologii care au făcut cercetările. "Varna este cel mai vechi cimitir descoperit până acum, în care oamenii erau înmormântaţi cu ornamente din aur", spune dr Slavcev.

În acea necropolă preistorică, în 62 dintre morminte, s-au descoperit peste 3.000 de piese din aur, împreună cu arme şi unelte din cupru şi ornamente, coliere şi brăţări din preţuitele scoici egeene. "Concentrarea obiectelor de prestigiu importate într-o minoritate distinctă de morminte sugerează existenţa rangurilor superioare instituţionalizate", susţin curatorii expoziţiei într-un text ce însoţeşte aurul de la Varna.

NIŞTE OAMENI SOBRI
Totuşi, în mod curios se pare că, în viaţa lor privată, membrii elitei acelor vremuri nu se preocupau prea mult de expunerea publică a bogăţiilor. "Oamenii care afişau costume aurite la evenimentele publice în timpul vieţii", scrie dr Anthony, "stăteau în case destul de obişnuite". Probabil că cuprul, nu aurul, era sursa principală a succesului economic în Vechea Europă. În condiţiile dezvoltării prelucrării cuprului în jurul anului 5400 î.H., culturile Vechii Europe au exploatat minereurile abundente de pe actualele teritorii ale Bulgariei şi Serbiei şi au deprins tehnologia la cald a extracţiei cuprului metalic pur.

Cuprul topit, turnat sub formă de bare, prelucrat în lame de cuţit şi tras în brăţări, a devenit o marfă preţuită la export. Piese de cupru din Vechea Europă au fost găsite în morminte situate de-a lungul fluviului Volga, la peste 1.200 de mile distanţă. Arheologii au recuperat peste cinci tone de piese din situri din Vechea Europă.

După ce anul trecut neoliticul din ţara noastră, prezentat în cadrul expoziţiei de la Olten, i-a uimit pe elveţieni, după ce relicvele Culturii Cucuteni au fost expuse la Vatican, expoziţia "Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos" poate fi considerat momentul în care "preistoricii" noştrii se apropie de cucerirea întregii lumi.

 

Gânditorii preistoriei
Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale artei noastre preistorice o constituie realizarea unor figurine modelate din lut. De obicei se consideră că ele sunt reprezentări ale unor zei care făceau parte dintr-un panteon acum necunoscut. Nimeni nu este sigur de asta. Şi dacă totuşi oamenii de acum câteva mii de ani făceau şi ei artă aşa... de dragul frumosului?

Şi dacă, departe de a fi nişte zei atorputernici, aceste figurine nu reprezintă decât chipurile unor oameni obişnuiţi, pe care artistul îi vedea în viaţa de zi cu zi? Una din cele mai bine cunoscute este figurina din lut ars a unui bărbat şezând, cu umerii îndoiţi şi mâinile duse la faţă, aparent meditativ. Numită "Gânditorul", această piesă a fost descoperită într-un cimitir al Culturii Hamangia, identificat în România, la Cernavodă. Tot acolo a mai fost descoperită şi o altă figurină, care reprezintă o femeie stând aşezată într-o poziţie asemănătoare.

Li se spune "Gânditorii". Dar ce or reprezenta, de fapt, acele figuri? Oare, într-adevăr, acei oameni gândeau, cufundaţi într-o stare de meditaţie? Ori poate că plângeau moartea unor fiinţe dragi?

 

Doamnele din neolitic
Multe din figurinele preistorice reprezintă imaginea stilizată a unor femei, cu corpuri alungite, cu piept ascuţit şi şolduri generoase. Sexualitatea explicită a acestor figurine lasă loc unor interpretări legate de un cult al fertilităţii, al pământului sau al oamenilor. Un set extraordinar de 21 de figurine femeieşti mici, aşezate în cerc, a fost găsit într-un sit al Culturii pre-Cucuteni, din nord-estul României.

"Nu este greu să ni-i închipuim", spune Douglass W. Bailey de la San Francisco State University, pe oamenii din Vechea Europă "aranjând seturi de figurine aşezate într-unul sau mai multe grupuri de activităţi miniaturale, în care figurinele mai mici puteau sta la picioarele celor mai mari, aşezate". Interpretarea cea mai obişnuită a acestor figurine este că ar reprezenta un "Consiliu al zeiţelor". În cărţile sale influente de acum trei decenii, Marija Gimbutas, antropolog la Universitatea California, Los Angeles, prezenta aceste aşa-numite figurine Venus şi altele drept reprezentări ale divinităţilor din culte închinate unei Zeităţi mame care domina în Europa preistorică.