Cum i-a luat Stalin fața lui Hitler

Odată cu înfrângerea Germaniei în cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1945, Iosif Vissarionovici Stalin se impune ca o figură legendară în țările care cad în sfera de influență a Rusiei. Multe orașe iau numele Tătucăi, iar cele care nu își schimbă numele își botează străzi, bulevarde și piețe în onoarea conducătorului iubit.

Această soartă o are și fosta Piață Jianu. În 1940, când regele Carol al II-lea cedează puterea generalului Ion Antonescu, noua politică externă, cea de apropiere de puterile Axei, duce la schimbarea denumirii pieței în Adolf Hitler. Numele führerului n-a stat mult pe plăcuță, astfel că, după lovitura de stat din 23 august 1944, când regele Mihai a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, piața a revenit la numele ei inițial, Jianu.

Din 1947, odată cu apropierea României de Moscova, Piața Jianu devine Piața Generalissim I.V. Stalin, iar în 1951, o statuie de proporții, cea mai mare la acea vreme din Capitală, înfățișându-l pe Tătuca, este amplasată la intrarea în Parcul Herăstrău (fost Parcul Regele Carol al II-lea, devenit între timp Parcul de Cultură și Odihnă I.V. Stalin). Prețuirea românilor pentru sovietici face ca la poalele statuii lui Stalin să fie puse în permanență buchete de flori proaspete.

De la „Geniu al umanității”, la criminal 

„Părintele Națiunilor”, „Arhitect al comunismului”, „Geniu al umanității”, „Stea călăuzitoare” sau „Grădinar al fericirii umane”, așa era ridicat în slăvi Stalin. Îi erau dedicate poeme și cântece în care era evidențiat eroismul său, era subiect de film, de teatru, muză și model în lumea artei, era prezent în poezie și în literatură. Statui și portrete cu chipul său împodobeau orașele lumii. Însă după ce a fost declarat responsabil al Marii Terori, într-un discurs șocant al lui Hrușciov din 1961, Stalin a început să fie șters din paginile de istorie glorioasă sovietică. Rămășițele fostului lider au fost mutate de lângă cele ale lui Lenin, din mausoleul din Piața Roșie, iar numele orașelor denumite în cinstea sa, începând cu Stalingrad, au fost schimbate. În 1962 a dispărut subit, peste noapte, și statuia din fața parcului Herăstrău.

A luat 50 de milioane de lei, s-a ales cu bani de un costum și câteva mese în oraș

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Sculptorul statuii, păcălit de regim

Statuia lui Stalin îl înfățișa pe „Părintele popoarelor” în manta, cu poalele umflate de vânt. Pentru ridicarea ei s-a organizat în 1950 un concurs la care au participat circa 20 de sculptori. 

Juriul era prezidat de Ana Pauker, iar favoritul competiției era Constantin Baraschi. Ana Pauker a recurs la opinia unui sculptor rus, Nikolai Tomski, foarte apreciat la Moscova, ale cărui lucrări deja împodobeau câteva orașe stalinizate. Spre surprinderea juriului, Tomski a optat pentru macheta adusă de sculptorul Dimitrie Demu, care avea să se ocupe de statuia din București, iar locul doi, Dorio Lazar, avea să o ridice pe cea de la Brașov. După ce o machetă a lucrării lui Demu a fost trimisă la Kremlin, spre a fi aprobată de însuși Stalin, s-a început turnarea monumentalei statui. Realizată la fostele Uzine Malaxa, statuia a fost urcată pe soclu în 1951.

„Stabilizarea” i-a șters averea 

Realizatorul ei, sculptorul Dimitrie Demu a fost păcălit de regim. Întrebat asupra pretențiilor sale bănești, Demu a cerut 50 de milioane de lei, în speranța că va rămâne măcar cu jumătate. Surprinzător, regimul a fost de acord, dându-I toți banii artistului. Numai că la câteva luni s-a făcut stabilizarea din februarie 1952, fix cu scopul de a lovi în cei care aveau bani puși deoparte. Indiferent de banii pe care îi aveau, suma convertibilă era aceeași pentru toată lumea: echivalentul unui costum de haine și a două-trei mese le restaurant. Restul puteau fi băgați pe foc, în sobă.

Demolată cu 4 tancuri și 12 buldozere

Gestul lui Hrușciov de a condamna moștenirea stalinistă într-o manieră atât de radicală a dus, câteva luni mai târziu, la dispariția de pe soclu a statuii Tătucăi. Într-o noapte, pe furiș, fără nicio explicație, statuia din Piața Stalin a dispărut subit. În acest scop, Demu a fost chemat să arate unde sunt sudurile statuii, pentru că patru tancuri și douăsprezece buldozere trebuiau să elibereze locul în câteva ceasuri. Statuia lui Stalin a avut soarta din 1948 a edificiului ridicat în cinstea regelui Carol I din Piața Palatului și cel al lui Ion C. Brătianu din Piața Universității. Pentru că, știm cu toții, istoria se repetă.

Piața Stalin a devenit Piața Aviatorilor, numită după statuia Eroilor Aerului, din apropiere. După o altă schimbare de regim, în 1989, Piața Aviatorilor a fost redenumită Piața Charles de Gaulle, în memoria fostului președinte al Franței.

Orașul Stalin și… Poiana Stalin

După război, unul dintre cele mai importante orașe din România a fost botezat după numele Tătucăi. Brașovul a devenit orașul Stalin și culmea ipocriziei, Poiana Brașov a devenit Poiana Stalin. În 1950, reprezentanți ai tuturor întreprinderilor din Brașov scriau: „Popunem ca numele orașului Brașov să fie schimbat, dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului și iubitului prieten al poporului muncitor din țara noastră, învățătorul și eliberatorul nostru - marele STALIN”. O asemenea vibrantă rugăminte nu putea fi tratată cu refuz, așa că răspunsul Partidului Muncitoresc Român a venit neîntârziat: „Guvernul RPR și CC al PMR au luat hotărârea (…) să satisfacă dorința arzătoare a oamenilor muncii din Brașov, dând acestui oraș numele de orașul Stalin”. Poiana Brașov a devenit Poiana Stalin, strada Lungă s-a numit Mareșal Voroșilov, Calea București era Calea Moscovei, iar strada Michael Weiss devenise Armata Roșie. Parcul Central se numea Parcul Prieteniei Româno-Sovietice, iar fabricile Steagul Roșu, Dezrobirea sau Partizanul Roșu completau această colecție de nume. Numele lui Stalin a fost scris din brazi pe muntele Tâmpa. În jur de 12.000 de obiective de pe teritoriul României au purtat, de-a lungul vremii, numele unor membri ai nomenclaturii comuniste.

Stalin în lumea largă. A ajuns chiar în Trinidad Tobago

După Al Doilea Război Mondial, 19 orașe din întreaga lume au purtat numele I.V. Stalin, printre care Brașov, Varna, Donețk sau Katowice. Au fost denumite chiar și vârfuri muntoase din Tadjikistan, Bulgaria, Slovacia, China și Canada. Până și în Trinidad Tobago a existat o stradă Stalin.

Bronzul, folosit la realizarea statuii lui Sadoveanu din Focșani

Sculptorul Ion Irimescu a povestit că în cursul unei întrevederi cu Ceaușescu, i-a prezentat acestuia intenția de a ridica la Fălticeni o statuie din bronz, în mărime naturală, a lui Mihail Sadoveanu. Cum el nu avea bronzul necesar, Ceaușescu i-a trimis „cadou” statuia lui Stalin, care era depozitată într-un subsol al C.C. al P.C.R. Iar  granitul roșu din soclul statuii lui Stalin a fost folosit în 1976 de fostul primarul al Buzăului, Gheorghe Milu, pe platoul de marmură din centrul orașului, unde este reprodus, din plăci de granit, modelul de pe iile populare din zonă.

Caseta - out daca n-are loc

Denumiri modificate după cum bate vântul schimbării

Un alt exemplu elocvent este bulevardul Iancu de Hunedoara din Capitală. În perioada interbelică, acesta se numea șoseaua Bonaparte, după împăratul Napoleon. Odată cu venirea comuniștilor la putere, a fost alungat și Regele din țară, dar și împăratul Bonaparte de pe plăcuțe. Șoseaua Bonaparte a devenit bulevardul Ilie Pintilie, după numele celebrului activist comunist mort la cutremurul din 1940, prins între zidurile prăbușite ale închisorii Doftana. După Revoluție, bulevardul Ilie Pintilie a devenit Iancu de Hunedoara.